Spuma de sange

Masters of Horror: briefing

Cel mai frumos cadou pe care mi l-a facut vreodata industria TV este Masters of Horror, probabil cel mai ambitzios serial TV facut vreodata. Daca mersul firesc al lucrurilor e ca oamenii de cinema sa isi faca mana prin televiziuni si publicitate inainte sa indrazneasca primul pas in cinematografie, in cazul MoH lucrurile stau invers: cei mai tari regizori, scenaristi si oameni de efecte speciale au fost adusi din cinema pentru acest serial, sub bagheta dirijorului Mick Garris. Cine este acest Mick Garris, asa mare scula pe bascula? Ca regizor, e cel mai marunt din echipa – cariera lui se bazeaza pe ecranizari TV mediocre dupa Stephen King precum Shining sau The Stand. Din punct de vedere administrativ insa, e omul cu idea, cu planul, cu banii si un bun cunoscator al domeniului de interes.

Valorile de productie ale serialului sunt impresionante iar ideea generala a fost sa se evite catalogarea in randul Tales from the Crypt: s-au ales pe spranceana regizori care au pus litera H in cuvantul Horror: John Carpenter, George Romero, Tobe Hooper, Dario Argento; s-au ales povesti si scenarii ale unor autori care au pus cele doua O-uri in Horror: Edgar Poe, Clive Barker, Richard Matheson, H.P.Lovecraft; iar efectele speciale au cazut in slujba unor oameni care au pus cele trei R-uri in Horror: Greg Nicotero si trustul KNBFX, oameni implicatzi in orice productie din ultimii 20 de ani care a avut nevoie de sange si machiaje: de la Tarantino si Lynch la filme cu zombie si adolescenti masacrati, trecand prin Spiderman si Spielberg. Sper ca s-a priceput: Masters of Horror e SPUMA.

Impactul serialului a fost atat de puternic incat unele episoade au rulat ca scurt-metraje in cadrul unor festivaluri de film si fiecare episod a aparut pe DVD in regim de film cinema, alaturi de documentare privind cariera regizorilor implicati, in loc de clasicul DVD-pack sezonier. Soundtrackul MoH include o groaza de trupe de la Billy Corgan la Cradle of Filth, de la Mastodon la Buckethead, iar site-ul http://www.mastersofhorror.net/ …aoleo ce bine arata.

Pe hartie totul e frumos, in practica s-au facut unele compromisuri: au aparut nemultumiri legate de publicarea DVD-urilor episodice cam scumpe pentru 50 de minute de film, dar producatorii au fost smecheri si au trambitzat sus si tare ca pentru unele episoade s-a interzis difuzarea la TV, deci vor fi disponibile exclusiv pe DVD (cazul episodului lui Takashi Miike). Necazul cel mare a aparut cand finantatorii au impus constrangeri asupra continutului: sa nu apara nuditate masculina frontala (=putze) si nici agresiune intre copii. O parte din numele mari s-au retras, carevasazica George Romero si octogenarul Roger Corman, (King of the B-movie, omul care i-a lansat pe Coppola si Scorsese) fiind inlocuiti pe ultima suta de metri de regizori tineri si necoptzi (Lucky McKee – vezi May) ori care au avut legaturi tangentziale cu genul horror (John McNaughton – vezi Henry). Ceea ce nu s-a dovedit neaparat o tragedie. Pentru sezonul trei, sunt in discutii Wes Craven, Rob Zombie si Guillermo del Toro.

Bucuria a fost si mai mare cand am vazut ca ideea a fost extinsa la un nou serial, Masters of Science Fiction, in care se intentioneaza ecranizarea unor povestiri SF clasice ale unor Ray Bradbury, Harlan Ellison, Robert Heinlein, din pacate si Asimov. Ideea totusi e dubioasa pt ca, daca se urmareste pastrarea retzetei, majoritatea regizorilor SF consacrati sunt aceeasi cu cei din zona horror. Alta problema e ca asa ceva s-a incercat deja cu Outer Limits. A treia problema e ca Masters of Horror oricum nu e un serial strict horror, multe dintre episoade se inscriu lejer in zona Twilight Zone, plus sexul si violentza.

S-o fi certat Mick Garris cu Stephen King, dar nici o povestire a scriitorului nu a incaput inca pe mainile MoH, asa ca King a raspuns cu miniseria TV Nightmares and Dreamscapes, care ii ecranizeaza 8 povestiri extreme de diversificate, cu implicarea unor actori de prima mana (William Macy, William Hurt, Tom Berenger) dar, din pacate, si a unor regizori zilieri de TV. Am ramas totusi cu o impresie de ansamblu pozitiva.

Mai departe, italienii s-au apucat si ei de Masters of Italian Horror, finantzat de Ministerul Culturii pentru atestarea traditziei spaghetti, Italia fiind prima tzara europeana implicata cot la cot cu americanii in undergroundul horror (si mainstreamul western) al anilor 60-70.

Iar cireasa de pe tort ar putea fi posibilul Films of Blood, in care Clive Barker spera sa ecranizeze pentru televiziune povestirile Books of Blood, deocamdata transpuse doar in banda desenata. Pana atunci, una din povestirile volumului este destinata cinematografelor. E vorba de Midnight Meat Train, povestea controlorilor de bilete macelari, in regia japonezului Kitamura (Azumi).

Revenim cu impresii

P.S.Recent am aflat ca televiziuni concurente s-au apucat sa recupereze terenul cu Masters of Fear, un proiect deocamdata cu probleme de recrutare a regizorilor. Vorba rea zice ca o sa fie nevoitzi sa curetze fundul butoiului, caci cei care conteaza au intrat deja in MoH ori isi asteapta randul.