Wednesday, January 25, 2012

Topuri 2011

Am implinit un cincinal de blog. Pentru blog a fost un an bun. Desi a continuat sa se ramoleasca, iar ritmul postarilor a continuat sa scada (jumatate din cat scriam acu 3 ani), scaderea audientei a fost nesemnificativa. Au contribuit la a-l tine pe linia de plutire articolele de la Dilema, care au umflat audienta tocmai cand o lua vertiginos in jos pe la inceputul anului trecut. Dar nu pentru mult timp, caci audienta de-acolo cu cea de aici are o multime de intersectie destul de mica (dar foarte selecta) asa ca cei de acolo, daca ajung aici si se intampla sa nimereasca anumite articole mai nefericite nu mai calca pe aici a doua oara, ghidandu-se dupa criteriul de care mi-a zis mama ca face lumea sa se invarta: prima impresie.

Mi-au crescut insa semnificativ cititorii din Anglia, Germania si SUA, semn ca pretenii au cam inceput sa cam fuga din tara si in curand blogu asta o sa devina un fel de Europa Libera. Au scazut insa vizitele din Olanda semn ca pretenii de-acolo au fost prinsi si trimisi inapoi acasa. Era sa fie al doilea an la rand cand nu m-am jucat nimic pe calculator, dar intr-o dupa-masa m-am jucat Limbo (un platformer psihedelic alb negru de 50 de mega) si cand stateam la coada la o verificare de prostata am facut niste reprize de Plants versus Zombies pe Ipod.

Topul surselor de vizitatori a ramas cam acelasi:


In plan personal lucrurile au fost cam imputzite tot anu, motiv pt care nici eu nu ma mai numar printre locuitorii spatziului carpato-danubiano-pontic. De cand am auzit ca Victor Socaciu vrea sa ne dubleze filmele am inceput sa-mi caut de lucru pe net. Pana la urma am venit la cules capsuni, insa nu-s sigur ca am facut o afacere buna, deocamdata ma simt ca eroul din filmul Eraserhead. Adica in fiecare noapte stau singur intr-un camin pt nefamilisti, intr-un coltz de garsoniera, uitandu-ma la calorifer si sperand ca o sa iasa din el cantand o gagica. Insa nu se aude decat zgomotul furnalelor care huruie la orizontul alb-negru si ma cheama la munca. Ma rog, asa a inceput si Herta Muller.

Abia acum imi dau seama de ce totzi pretenii emigratzi au facut ulcer in prima luna si pareau un pic spalatzi pe creier cand mai veneau in cate o vacantza pe-acasa si nu se mai puteau concentra la nici o discutzie care n-avea legatura cu serviciul. Cel mai nasol e ca aici toate filmele-s dublate, deci avea si Socaciu dreptatea lui.

Din motivu asta n-am mai apucat nici sa-i termin lui dom Craznic contributzia la antologia de horror gotic romanesc, pt. care m-a injurat de vreo 2 ori. Sper sa compensez daca imi revin vreodata la sentimente productive, deocamdata nu mai vad nici un sens la a lasa ceva in urma mea. Desi, daca e sa-mi amintesc ceva cu placere din anul trecut, ar fi participarile la cele doua antologii de referinta, Steampunk si Primul meu porno, plus ca am scris in Dilema cat in toti anii dinainte adunati laolalta, mai nou si prin Esquire (apropo, aud ca a aparut deja numarul cu zombie) si am primit elogii din partea grupului Helion de la Timisoara, dintre care sper ca voi putea folosi vreo doua paragrafe pentru blurbul volumului de debut.

Singurul refugiu pe care-l am pe aici e o diaspora de ortodocsi fundamentalisti care m-au mai ajutat cu una cu alta, pentru ca nu le-a zis nimeni ca-s catolic, sper sa nu citeasca ce am scris acum aici, ca pot sa-mi iau gandu de la conservele pe care le imparte Parintele dupa slujba.

Din toata biblioteca pe care o agonisisem in viatza asta mi-au incaput in bagaje doar doua carti si alea la nimereala, adica mai putzin decat a apucat regele Mihai sa-si ia cu el. Insa am avut si o intuitzie buna, aud ca prin tzara si-au unit fortzele microbistii si hipsterii sa faca revolutzie impotriva tiraniei portocalii, deci se va lasa cu varsare de sange hipsteresc si cu multe mingi sparte.

Lumea tot insista sa invatz sa folosesc skypeu insa de cand am vazut Paranormal Activity mi se tot pare ca ma vad in spatele interlocutorului, tre sa fie o fantoma, ori o versiune a mea dintr-un univers paralel, care inca e in tzara. Sper sa am o data shansa sa discut cu versiunea aia, sa vad ce s-a mai intamplat.

Dar in fine, rostul traditional al acestui articol nu era plansul de mila, ci topurile de final de an, adica 2011.

Ca de obicei, topul muzical al anului doar o sa-l enumar aici, detalii despre albume ori au fost deja (pt prima jumate a anului, aici si aici) ori vor urma (pt a doua jumate a anului). Reamintesc ca-s albume pe care le-am ascultat in 2011, nu neaparat care au si aparut in 2011 (tot timpu mai descopar cate ceva care mi-a scapat in anul precedent). Ordinea e aleatoare, important e ca e un pachet de 10 albume esentiale:

Slim Cessna's Autoclub - Unentitled
...albumul country al anului...



Junius - Reports from the Threshold of Death
...descoperirea anului...


Mastodon - The Hunter 
...albumul metal al anului....


Puscifer - Conditions of My Parole
...albumul la misto al anului...


Dir En Grey - Dum Spiro Spero
...albumul japonez al anului....


Graveyard - Hisingen Blues
...albumul stoner al anului...


Earth - Angels of Darkness, Demons of Light I
...albumul doom al anului...


Admiral Freebee - The Honey and the Knife
...albumul hipsteresc al anului...


Lake of Tears - Illwill
...surpriza anului....


Doctor Midnight and the Mercy Cult - I Declare Treason
...albumul norvegian al anului...


Si inca 10 albume notabile, daca mai aveti timp:

The Book of Knots - The Garden of Fainting Stars
...proiect al fostilor Sleepytime Gorilla Museum, cu invitati precum Blixa, Patton si Tom Waits..
YOB- Atma
...doom crancen, aproape de Neurosis dar ceva mai cool...
 Tom Waits - Bad as Me
...clasic...
ICS Vortex - Storm Seeker
...albumul solo al lui Vortex de la Arcturus/Borkgnagar/Dimmu....
Voyager - The Meaning of I
...albumul prog rock al anului...
Kaizers Orchestra - Violeta Violeta
...hipsteri norvegieni...
The Dwarves - ...Are Born Again
...legende ale punkului extremist californian...
Boris - Heavy Rocks+Attention Please+New Album
...trei albume intr-un an de la cei mai cool japonezi din metal...
The Devin Townsend Project - Destruction + Ghost
...doua albume intr-un an de la zeul metalului canadian...
Deine Lakaien - Indicator
...electro-nemtzi clasici...


Si separat un top de 5 selectii mai deosebite dintre cele recenzate pt Dilema:


Top 10 filme si linkuri la articolele in care am scris de ele:

...film spaniol istorico/horror/soap opera al genialului Alex de Iglesia...

...alta surpriza de la TIFF, de data asta din directia epigonilor lui Lars von Trier...

... filmul "psiholohgic" al anului...

....tragedia vietzii mele din anul care urmeaza....

....tragedia noastra a tuturor din anii care urmeaza...

Monsters
...filmul de dragoste al anului...

Melancholia
...filmul apocaliptic al anului...

...comedia anului...

...cel mai stilat film al anului....

Tree of Life
...cel mai ambitios film din toate timpurile...

Si daca pe astea le-ati vazut, incercati inca 10 titluri notabile:

...comedie neagra-neagra frantzuzeasca...

...family horror movie finlandez despre Mos Craciun...

...horror mexican despre destinul capitalismului....

...comedia horror a anului....

...filmul politic al anului...

Haute Tension (n-am scris de el)
...horror frantzuzesc aberant cu Oana Pellea decapitata si super gagici...

...filmul istoric al anului...

...thrillerul anului...


Clash of the Titans
...cele mai cool efecte speciale pe care le-am vazut anu asta...

Troll Hunter
...adevarul despre black metalul norvegian...

Cei mai tari scriitori pe care i-am citit anul asta prima data. Cred ca n-am apucat sa scriu despre nici unul nimic si inca nici n-am scris despre aia pe care i-am declarat in topul de acu un an:

Tim Pratt
Karl Edward Wagner
Caitlin Kiernan
Jonathan Carroll
Lawrence Block si Donald Westlake (nu stiu care e mai bun, am citit doar colaborarile soft porn)


Cele mai importante carti aparute anu asta, adica alea pe care trebuia sa vi le luati:


The Exegesis of Philip K. Dick - de Philip K. Dick si comentarii de Jonathan Lethem
Jurnalul ultimilor ani din viata lui PK Dick si bucati din romanul-delir la care scria cand a murit. Life changing



Masters of the Weird Tale: Karl Edward Wagner - de Karl Edward Wagner
Retrospectiva de cariera a unuia din cei mai respectatzi si alcoolici autori de horror din istorie, din pacate raposat si recuperat cultural cu acest volum. Cum volumul nu se mai gaseste sub 300 de dolari, asteptati pana in martie cand iese editzia de piatza in 2 volume hardcover a 30 dolari fiecare, ceva mai putzin dichisite decat acest mamut deluxe.


The Weird Compendium - editata de Ann si Jeff Vandermeer
Cea mai cuprinzatoare, acoperitoare, exhaustiva si groasa antologie de proza fantastica dark si weirdo: Saki si Stephen King, Ranbindranath Tagore si Clive Barker, Borges si GRR Martin, du Maurier si Ligotti, Murakami si Brian Evenson, toate fatzele prozei fantastice sunt bifate. Adica antologia anului. Asteptati pana la vara pentru editia hardcover, ieftinutza, de la Tor.



The Bible Repairman and Other Stories - de Tim Powers
Inventatorul genului steampunk, foarte zgarcit cu proza scurta, de aceea e esential volumul asta care-i culege ultimii ani de nuvele pana acum foarte greu de vanat individual. Disponibila intr-o editie deluxe la Subterranean si una mai ieftinuca pe amazon.



The Collected Stories of Carol Emshwiller - de Carol Emshwiller
 Retrospectiva de cariera a uneia din cele mai stimate femei din SF (si nu numai), aduna si opera sa mainstream si cea fantasy. E un hardcover ieftinutz pe amazon, dar pe cale sa se epuizeze.



Best of Caitlin Kiernan vol. 1 - de Caitlin Kiernan
Retrospectiva de cariera a celei mai cool femei din horrorul modern. Subterranean Press ofera si o editie deluxe si una de masa, care se trec foarte repede



The Best of Charles L. Grant - de Charles Grant, editata de Stephen Jones
Grant a fost unul din mentorii horrorului american prin anii 70-80 dar moartea l-a impins putin in umbra. Antologatorul Stephen Jones lucreaza de vreo 5 ani la alcatuirea acestui volum retrospectiv, lansat cu mare fast, caci Grant n-a avut parte niciodata in timpul vietzii de o culegere de autor cum se cuvine.



 Grimscribe: his lives and works - de Thomas Ligotti
Autofictiune horror din partea unuia din cei mai scumpi (si la pretz si la vedere) autori din horrorul modern. E al doilea volum din seria de reeditare a operei sale complete de la Subterranean. Primul volum a ajuns intr-un an de la 25 de dolari (disponibil cam 2 saptamani pe amazon) la 250 de dolari pe ebay. Cam la fel se intampla si cu volumul asta, la 4 luni de la epuizare si-a triplat pretzul. Anul viitor apare al treilea volum, Noctuary, deci fiti pe faza in cele 2 saptamani cat sta pe amazon.


The Agonizing Resurrection of Victor Frankenstein - de Thomas Ligotti
Acelasi autor, dar un volum pe care Subterranean n-au reusit sa-l contracteze, caci drepturile erau deja cedate la Centipede Press. Editia de masa costa 150 de dolari, editia deluxe 1500 deci n-are rost sa mai povestesc.



Steampunk - editata de Aspoiu
Cu toata falsa modestie, dar in Romania nu s-a mai facut asa ceva in istoria acestui popor.



Cele mai importante 5 BDuri aparute anul trecut:



Bone: 20th Anniversary Edition - de Jeff Smith
Prima publicare integrala in versiune color si hardcover a lui Bone, un BD clasic comparabil ca anvergura si popularitate cu Lord of the Rings, prezent in celebrul top 10 comics of all times de la revista Time
 


 Dark Tower - de Stephen King
Prequelul BD la ciclul Dark Tower, lansat acu 5 ani cu mare fast si o grafica impresionanta, a ajuns (cred) la capat si a fost adunat laolalta in acest pachet, insotit de un al doilea volum cu comentarii si analiza pe text
 


 Metabarons: the Ultimate Collection - de Alejandro Jodorowsky
Tradusa cu chiu cu vai din franceza pe parcursul ultimilor 10 ani, epopea lui Jodorowsky e publicata in sfarsit in editia pe care o merita, si ce e mai important - necenzurata.



The League of Extraordinary Gentlemen Omnibus - de Alan Moore
Cine si-ar fi dorit o editzie mai cool a capodoperei lui Alan Moore, dar nici n-avea chef sa dea bani pe Absolute Editions, are acum acest omnibus aratos si ieftin (nu chiar Absolute Edition dar cool).



Manara Library - de Milo Manara
Milo Manara e un grafician italian clasic al BDului erotic dar nu numai, a facut istorie prin colaborarile sale cu Federico Fellini, Almodovar, Gaiman, Jodorowsky etc. Cei de la Dark Horse au inceput anu asta integrala Milo Manara, deocamdata doar un volum, s-au mai anuntat 2 volume in 2012.

Topul celor mai bune proze scurte citite anu asta:


Garry Kilworth - The Sculptor
(in culegerea Moby Jack and Other Stories, recenzie pe vine)
Rio Youers - Quoth the Rock Star
(in antologia Classics Mutilated, editata de Jeff Conner, recenzie pe vine)
Gene Wolfe - Six for Atlantis
(in antologia Cross-plains Universe, editata de Joe Lansdale si Scott Cupp, recenzata aici)
Karl Edward Wagner - Slug
(in antologia Whispers of Blood, editata de Ellen Datlow, recenzie pe vine)
Thomas Ligotti - Mrs. Rinaldi's Angel
(in antologia Whispers of Blood, editata de Ellen Datlow, recenzie pe vine)
Pat Cadigan - Home By the Sea
(in antologia Whispers of Blood, editata de Ellen Datlow, recenzie pe vine)
Brian Evenson - Two Brothers 
(in culegerea Contagion and Other Stories, recenzie pe vine)
Matt Cardin - God of Foulness 
(in culegerea Dark Awakenings, recenzie pe vine)
Tim Pratt - The Tyrant in Love
(in culegerea Hart and Boot and Other Stories, recenzie pe vine)
Tim Pratt - Impossible Dreams
(in culegerea Hart and Boot and Other Stories, recenzie pe vine)


Asteptari personale pentru 2012:

  1. Sfarsitul lumii, prima misiune cu voluntari spre Marte, epidemia zombie, trecerea mea la ortodoxie sau schimbarea de sex, whatever gets me through hell.
  2. Sa-mi gasesc pe aici o vaduva care sa ma tzina pe langa casa si sa ma hraneasca.
  3. Infiintzarea premiului memorial Aron Biro.
  4. Remus Cernea presedinte la alegerile anticipate.
  5. Cartzi: Best of Century's Horror Fiction, o antologie cu cea mai buna poveste horror a fiecarui an din secolul 20, se lucreaza la ea de 10 ani; Cemetery Dance 15th anniversary, alta antologie aflata in lucru de vreo 5 ani, un best of a tot ce s-a publicat in paginile revistei Cemetery Dance; Dragon Griaule Omnibus, ciclul celebru de nuvele ale lui Shepard adunate intr-un singur volum, anuntzat la Subterranean Press; The Very Best of Barry Malzberg, retrospectiva de cariera a unui autor de SF foarte atipic si greu inghitzit de fanii genului, anuntzata la Nonstop Press; Best of-urile anuntzate la Subterranean Press (Michael Bishop, Kage Baker, Jonathan Carroll); Continuarea integralelor Milo Manara si Thomas Ligotti; The Invisibles Omnibus, integrala seriei BD mind bending a lui Grant Morrison.
  6. Albume noi: OSI, Leonard Cohen, The Kovenant, Kaizers Orchestra, Moonspell.
  7. Filme: Django unchained, World War Z, Prometheus, Gun with occasional music, filmul porno al lui von trier.

Cele mai nasoale chestii din 2011:

  1. Ca am fugit din tzara
  2. Ca nici in tzara nu se mai putea
  3. Ca m-am ingrasat, am incaruntzit si in curand nu o sa mai tzin la tavaleala
  4. Ca nu mi-am predat povestirile pentru antologiile romanesti horror la care s-a lucrat in 2011
  5. Concertul Orphaned Land de la Cluj si Sandor666
  6. Ca am descoperit secretul universului si era cam de kkt
  7. Albumul lui Pain of Salvation
  8. Ca o cititoare de la Dilema m-a acuzat ca nu l-as fi citit pe Tolstoi (cand de fapt Tolstoi nu m-a citit pe mine)
  9. Ca exista romani convinsi ca Biblia a fost scrisa de Alecsandri, dar inca ne place sa zicem ca americanii-s prosti.
  10. Ecranizarile la Conan si The Adjustment Bureau. 
  11. Ca in afar de Doctor Who n-am reusit sa mai vad nimic din serialele pe care le urmaream cu regularitate de ani buni.
Premiul dobitochles: Mie
Omul anului: Gagica-mea, ca a scapat de mine si a si ramas cu banii mei. Sper macar sa vina sa-mi faca o curatzenie de banii aia, ca nu mi-am mai spalat hainele de o luna, se pare ca aici imi trebe credit card si sa pornesc masina de spalat.
 

Va las in compania videoclipului anului:

Saturday, January 07, 2012

Fright Fest - partea 4

Episodul 4 din  ciclul filmelor culese din recomandarile festivalului londonez FrightFest, cel mai bun festival de film horror de care am auzit pana acum. Episodul precedent il gasiti aici.

Rare Exports


Pentru mine Mos Craciun a fost dintotdeauna o experientza sinistra. Vecinii faceau misto de mine imbracandu-se oribil si venind cu hahaituri pe la poarta casei sa ma bage in sperietzi din care nu mi-am revenit nici in ziua de azi. Coca Cola au luat un monstru si l-au transformat intr-un personaj iubit de copii, cam cum a facut si Biserica cu ingerii, care tot monstri erau la origini.

Rare Exports face dreptate in aceasta privintza. In plus e finlandez, deci credibil. Daca nici astia nu stiu ce si cum cu Mos Craciun, atunci cine? Nu-s decis daca filmul e un family movie R-rated sau un film horror pt copii.

In capodopera horror The Thing (versiunea Carpenter), niste exploratori americani gaseau un extraterestru intr-un bloc de gheatza. Dupa ce se dezghetza, dadea iama intre ei si ii macelarea. Cam asa incepe si filmul asta, dar in loc de extraterestru, exploratorii gasesc mormantul lui Mos Craciun in care acesta era criogenizat si astepta sa se dezlantzuie asupra lumii. In timpul asta, prin satul invecinat incep sa apara cadavre de reni. Se banuieste ca sunt lupii, asa ca un satean monteaza o capcana de lupi in care se prinde un mosh gol pushca si cam sinistru. Copiii din zona incep sa investigheze situatzia.

Cine a fost incantat de horrorul norvegian Trollhunter va gasi si aici acelasi gen de comedie horror sobra, care se ia in serios si impune respect prin stil si referintele la horroruri clasice, dar in acelasi timp abordeaza un subiect aberant, preluat din industria family movies cu care sunt sufocate televizoarele in preajma sarbatorilor. Filmul nu e sangeros, dar are un suspans tenebros si niste Mos Craciuni in putzele goale. Recomandat.


Shadow



Ganditi-va ca Stefan Banica Jr. s-ar apuca de facut filme horror, dar nu orice horror, ci giallo amestecat cu torture porn. Cam asta s-a intamplat in Italia recent, cand vocalu trupei Tiramoncino (un fel de Voltaj de-al lor) a lansat Shadow, un giallo tribute superprofi, din pacate cu un scenariu cam cheesy (care nu ii umbreste totusi calitatzile). Principala sa calitate e ca filmul e italian. De fapt e vorbit in engleza, dar cred ca are un singur actor american. E cam ca Strigoiu ala romanesco-englezesc de acu 2 ani, deci engleza actorilor e un pic stricata, dar nu deranjeaza.

De fapt chiar ii da un farmec aparte. Regizorul Zampaglione si-a propus prin asta sa reflecte o moda clasica in filmul pulp italian - atat westernurile spaghetti cat si filmele cu zombie ale lui Lucio Fulci erau marketate in anii 70 spre publicul american si erau facute in maniera asta. Inclusiv benzi desenate precum Dylan Dog (vezi recenzia) foloseau personaje americane, adesea intr-un setting american. Un mare beneficiu al filmului e si faptul ca regizorul se ocupa si de soundtrack, si se ocupa bine - o fi el mai cocalar, dar muzica are un rol esentzial in filmul asta si se imbuca foarte bine cu regia si montajul excelente ce par iesite de pe mana unui profesionist versat. E o surpriza deosebita si o miscare de cariera riscanta pentru un idol pop.

Eroul filmului e un turist american venit in Italia sa se dea cu mountain bikeu pe niste coclauri de pe langa Alpi. Pe coclaurile cu pricina se mozoleste cu o bikeritza frantzuzoaica venita pe-acolo in acelasi scop, pana cand sunt interceptatzi de 2 braconieri cam magari care ii tot fugaresc si terorizeaza. Pana la urma totzi 4 incap pe mainile unui canibal local supravietzuitor de la Auschwitz al carui principal hobby e sa linga pe spate o broasca si sa se intoxice cu otrava halucinogena care ii supureaza de pe spate. De aici filmu devine foarte horror, dar nu foarte sangeros, ci stilat si expresiv, cu momente reusite de giallo italian clasic. Regizorul foloseste multzi actori europeni cunoscutzi prin mediile horror (gagica e din Frontieres, canibalu e din Passion of Christ). Recomandat

The Caller




Thriller destept dar cam timid stilistic. O tipa divortzata se muta intr-un apartament nou, unde tot primeste telefoane din trecut, de la o femeie care a trait in acelasi apartament cu 40 de ani inainte si care se spanzurase. Vorbesc ele ce vorbesc si pana la urma tipa din prezent o convinge pe cea din trecut sa nu se sinucida, ceea ce insa cam schimba cursul istoriei si are repercusiuni nasoale asupra lumii din prezent, inclusiv asupra eroinei. Intre cele doua se isca un conflict misto, cea din trecut amenintzand ca va da curs unor evenimente care pot sa duca la disparitzia lucrurilor dragi eroinei care se simte neputincioasa, captiva intr-un prezent aflat la cheremul trecutului.

Un scenariu ingenios care insa e umbrit de actorii neconvingatori (vampiru Bill din True Blood), regia si montajul fusarite (scene destul de prost taiate), culori seci si alte ingrediente normale pentru ca e un regizor debutant. Pacat, ar fi putut iesi un thriller de nota 10. Rezonabil.


Rubber



Cunoscut si drept Le Caoutchouc, e o comedie horror de arta dadaista frantzuzesc, vorbit in engleza si inspirat de Eugene Ionesco, cum numai francezii puteau sa faca. Uite ca daca nu l-am fi fugarit si pe Ionesco din Romania, ar fi putut fi film romanesc. Asta e, cui nu-i place la noi, e liber sa plece.

Tin sa va avertizez ca n-ati prea mai vazut asa ceva. Poate doar la David Lynch, desi aici tonul e mai light iar pseudosuspansul nu prea exista. Ionesco insa e prezent pe ici pe colo, de exemplu chiar prima scena a filmului e cu unu care merge cu masina printr-un desert plin de scaune si le rastoarna unu cate unu.

In mare e povestea unui cauciuc care statea asa intr-o rână, pana intr-o zi cand s-a decis sa se ridice si sa se rostogoleasca de ici colo. De la o vreme insa incepe sa prinda gustul distrugerii, strivind niste cutii de conserva, apoi pe al crimei, dupa ce tot calca niste ganganii de care da pe strada. Intr-o buna zi insa se intalneste cu un iepure care nu vrea sa se dea din calea lui si e cam mare ca sa fie calcat. Nervos la culme, cauciucul se concentreaza si descopera ca are puteri telekinetice, facandu-l pe iepure sa explodeze. Cu puterea nou descoperita, se duce intr-un sat cu oameni si se indragosteste de o tipa pe care o tot alearga pe autostrada, pana se sesizeaza politia si incepe vanatoarea cauciucului psihopat. Cel mai misto lucru la filmu asta e ca nu e desen animat, cum ar putea sugera ce am povestit aici. Cauciucul face un rol de oscar, din pacate filmul e fragmentat cu cateva monologuri dadaiste din partea unor personaje care-s cam in plus in film. Ma rog, uneori sunt funny, dar reusesc sa strice aura de horror pe care alteori filmul reuseste sa o emane.

Oricum, un film foarte original si distractiv. Recomandat.


The Human Centipede 2



Probabil Human Centipede va ramane cea mai marcanta inovatie a horrorului din ultimii 10 ani. Adica o figura cult, asa cum au fost la vremea lor Nosferatu, zombie, Psycho etc., cu care se fac figurine, tricouri, remixari si filme tribut, vizionari de pelicule restaurate etc. South Park i-au dedicat deja un episod si s-a facut deja un film porno inspirat din el, The Human Sexipede.

Despre prima parte am facut o cronica mai pe larga in presa oficiala, adica aici. Acum, in retrospectiva, il gasesc chiar mai bun decat atunci cand l-am vazut. It grows on you.

Regizorul, scenaristul si producatorul, adica olandezul Tom Six si nevasta-sa unguroanca Ilona, s-au tinut de promisiune si au venit cu The Human Centipede 2, si au mai promis o a treia parte care sa intregeasca o trilogie. In caz ca nu stiti, e filmu ala in care un medic nazist psihopat vrea sa coase laolalta mai multzi oameni, astfel incat sa obtina cun centiped cu un singur tub digestiv, trecand prin toti oamenii. A reusit sa fie in acelasi timp un revival al unui gen cam uitat de lume, the medical horror (Reanimator, The Dentist, Hannibal) si o parodie la genul torture movie popularizat de Hollywood in ultimii ani spre cei carora cica nu le place horrorul decat daca e realist.

Reactia la aceasta a doua parte este in generala negativa. Si la prima a fost, dar criticii adevarati au recunoscut arta postmoderna din el, precum si hazul absurdo-grotesc prin care regizorul Tom Six practic si-a sapat singur o nisa proprie in horrorul modern. Cum ziceam, e o treaba care se intampla o data la zece ani.

Si reactia mea a fost amestecata. Ceea ce face bine filmul e ca e foarte diferit de primul si chiar mai postmodern. Eroul e un obez mut care se uita obsesiv la primul film si isi propune sa reproduca lucrurile pe care le vede acolo, desi sta destul de prost cu abilitatile chirurgicale. Alta promisiune de care se tine regizorul e de a gasi cele mai marcante moace de psihopati care au existat in istoria cinematografiei. Cu astea doua filme, a reusit sa creeze doua figuri pe care nu le poti uita, comparabile cu moacele lui Shreck, Lugosi sau Karloff. Contribuie la impact si faptul ca in aceasta parte autorul abordeaza un stil cinema verite amestecat cu un pic de giallo italian si cu Eraserheadul lui Lynch. Adica filmul e alb-negru, aproape mut, lipsit de scenariu. Daca era facut de Lars von Trier ar fi fost nominalizat la Cannes. Ma rog, inainte sa zica poanta aia cu Hitler.

Ceea ce nu e tocmai OK e ca filmul face tocmai lucrurile pe care primul le-a evitat cu succes si cu mare arta. Aici horrorul e explicit, gratuit si sangeros (ma rog, faptul ca e alb negru mai estompeaza), in timp ce primul era cool tocmai prin calitatea sugestiei si evitarea scenelor explicite. Prea mult din film se aloca scenelor violente, si inca si mai mult s-ar fi alocat daca vedeam versiunea necenzurata care cica are vreo 3 minute de parti si mai explicite carora li s-a datorat interzicerea filmului in majoritatea tzarilor civilizate. Cica au dat drumul versiunii uncut in preajma Craciunului dar n-am apucat sa o vad. Oricum, cum ziceam, asta e pacatul principal al filmului, ca a cedat presiunii fanilor (chiar regizorul o recunoaste) de a face filmul mai explicit, pierzand astfel din caracterul parodic care m-a fermecat in prima parte. Recomandat.