Thursday, December 28, 2006

Filmele vorbite pe la spate - mexicani, texani, familia Coen



Alamo a cazut anu asta.

1.Americanii au tzinut cu dintzii degeaba de Alamo, caci iata rebelii mexicani pun picioru in prag cu o sharja de 3 filme, unul mai bun decat celalalt, daca e sa dau crezare criticii. Alejandro Inarritu lucreaza din nou cu tinerelu Garcia Bernal in Babel, un film cu care-si continua ideile din Amores Perros / 21 Grams, si nu unul cu care copiaza succesul de anul trecut al lui Crash, dupa cum am fi tentatzi sa credem la o privire in doru lelii. Caci riscam sa ne macine eterna dilema: e film mexican pt ca e facut de Inarritu cu o echipa aproape complet mexicana? e film american doar pt ca joaca Brad Pitt in el? a fost Total Recall un film martzian pt ca se petrecea pe Marte? Sa ne facem ordine in idei, iubitzi credinciosi. Pana una alta, filmul se inghesuie la toate premiile serioase.
2.Alfonso Cuaron e macinat in ochii lumii de aceleasi dileme. Ne-a dat Y tu mama tambien (cu acelasi tinerel Garcia Bernal de care am pomenit) apoi l-a pus dracu sa faca un Harry Potter, si gata, a ajuns de rasul curcilor. Noul lui film, Children of Men e o ecranizare dupa P.D.James cu un nefericit afis pe care scrie ca actiunea se petrece in 2027, motiv suficient pt ca publicul nostru avid de tragedii cotidiene, Lars Von Trier si adevarul despre Revolutzie sa faca bube pe picioare. Sa ne intelegem, PD James nici macar nu e scriitor SF.
3.Guillermo del Toro a facut cel mai tare film dupa benzi desenate, Hellboy. De fapt e al doilea, cel mai tare e Sin City. De fapt e al treilea, am impresia ca si Kill Bill e eligibil la categoria asta. Anu asta meshterul din Ciudad de Horror a facut valvataie pe la festivaluri cu Pan's Labyrinth. Chiar si in Frantza.

Filmele de secesiune

1. Un pic mai la nord de Alamo, tot prin Texas, ne asteapta oamenii cu ceafa rosie si camasi in carouri care zic Howdy folks si beau toata ziua bere intr-o benzinarie. Iara noaptea ies cu drujba la vanatoare de parashute, caci se pare ca e deja pe tarabe Texas Chainsaw Massacre -The beginning, din pacate in regia unui regizor care n-a facut nimic cu viatza lui. Nu ma panichez, nici de ala de facu remakeu TCM din 2003 nu auzisem si n-a iesit defel rau. Turistas este un alt film recent care exploateaza arhetipul TCM (rau-voitorii le numesc clishee, dar "arhetip" suna mai cool, l-a salvat si pe Eminescu de critici). Adica arhetipul cu tineri adolescenti de la orash care sunt macelaritzi in zona rurala de tzaranii in casele carora dau buzna ca nesimtzitzii, cotrobaie prin frigidere si striga Anybody here? Cu drujba sau nu, asta tzine de specificul zonei. Deci Turistas asta are nota 2 pe IMDB, ceea ce ii garanteaza calitatea.
2.Oricum, daca vrem un southern boy pur sange, discutam cu Billy Bob Thornton care mesteca tutun in recentul Astronaut Farmer, regizat de fratii Polish (au facut filmul cu siamezi Twin Falls Idaho). E cu un redneck care-si construieste o racheta. Super.
3.Tarantino, cu T de la Tenessee, si texanul Rodriguez (Sin City, Desperado), dupa ce au resuscitat cultura pulp, filmul kung fu, westernul si benzile desenate, isi aduc si ei contributia la cultura gonzo-horror, regizand pe rand cele doua segmente din care va fi alcatuit filmul Grindhouse: unul cu zombie si un slasher. Am vazut pe afis o gagica care are o mitraliera in loc de picior. Joaca marele Kurt Russell (The Thing, Escape from LA) si fosta nevasta a lui Marilyn Manson, Rose McGowan (Screeeeeeam). Apare de Sfintele Pasti!

Coen si fratzii sai

1.Pentru astia am facut o categorie deosebita in primul rand pentru ca sunt multzi, in al doilea rand, pentru ca desi au ajuns cunoscutzi pentru personaje si filme cu specific sudist, majoritatea sunt yankei sau evrei. Deci fratii Coen au regizat un segment in compilatia Paris, Je t'aime, pe care am ratat-o anul asta la Tiff, iar acu termina de facut No Country for Old Men, cu Javier Bardem (Mar Adentro). Sa speram ca e cu mexicani si droguri.
2. Sam Raimi (Evil Dead) e ocupat. A bagat bani in remake-ul Grudge 2 dar umbla vorba ca n-o sa si-i scoata, in ciuda faptului ca e regizat de japonezul Shimizu. E cam de prost gust faza asta cu remake-uri la 2 ani dupa filmul original. Ok, The Departed a iesit bine, ca era Scorsese, dar se sare calu cand regizorul originalului face si remakeu. Adica daca o data l-a facut prost, de ce l-ar face a doua oara bine. Nakata a demonstrat deja teorema incercand sa-si refaca Ring 2. Oricum, Raimi o sa-si scoata banii cu Spiderman 3 cu care trag nadejde sa scoata efecte speciale de Oscar. Partea nasoala e ca daca in primele doua parti i-a avut pe Willem Dafoe si pe Molina, in S3 nu prea are actori pe care sa se bazeze.
3.Dupa Man with the Screaming Brain, Bruce Campbell pune mana pe drujba si regizeaza My Name is Bruce, un film horror autobiografic, in care isi joaca propriul rol si este supus terorii din partea fanilor care il confunda cu personajul Ash, pe care l-a jucat in Evil Dead. Ash, omul cu drujba in loc de mana. It's groovy, baby!
4.John Turturro a regizat un musical, Romance and Cigarettes, cu Gandolfini si Buscemi.
5.Buscemi face voci prin desene animate (Monster House) si regizeaza filme lacrimogene: Lonesome Jim anu asta si Interview la anu.
7.Terry Zwigoff (Ghostworld, Bad Santa) a tras un film nou: Art School Confidential.
Va urma...

Muzica vorbita pe la spate - barfe, zvonuri, shushotele



1.Aud ca primarul cu explozie intarziata Marian Vanghelis vinde mai multe bilete la concerte rock decat toti organizatorii romani intr-un an de zile. Mai precis, de Revelion vom avea concert cu Jack Daniels...aaa, pardon, vroiam sa zic Johnny Walker...ptiu, drace ca-mi sta pe limba, Joe Cocker, asa. Si nu doar cu el, ci si cu Europe, trupa care ne marcheaza aterizarea pe Planeta Europa in doua feluri, o data in calitate de ambasadori si a doua oara aratandu-se dispusi sa ne faca numaratoarea inversa pe The Final Countdown, cel mai de succes colind din Romania postrevolutionara. Concertele se vor desfasura in ambiantza de bufet suedez asigurata de pensionari si de cei care nu mai au pe nimeni ori s-au saturat sa-l asculte pe Andrei Gheorghe numarand pe degete in Piata Universitatii.

2.La anul care vine, prin Ianuarie asa, avem concert cu marea trupa care este Evergrey. Partea proasta e ca trupa parea cam mica cand i-am vazut asta-vara si aveau un sunet cam prost. Partea ingrozitoare e ca evenimentul e organizat de Promusic din Cluj, ceea ce ne garanteaza incadrarea organizarii dedesubtul unui standard de calitate si poate, cu putin noroc, vom fi tratatzi si cu playback, dupa traditzia stabilita de aceiasi organizatori cu WASP, asta toamna.

3.In acelasi an care vine, suntem tratati si cu Laibach (februarie parca), trupa cu istorie in orice tara europeana normala, insa ma tem ca in Romania nu are 1000 de ascultatori consecventi. In plus, tocmai au scos un album cu imnuri natzionale remixate, naiba sa o ia de globalizare. Poate organizatorii mizeaza pe fanii din alte partzi, ca sa nu zic alte tzari, caci in 2007 vom fi totzi o tzara si-un pamant.

4.Daca horcaitul porcului de Craciun nu ne satisface, suntem invitati la concertele din 2007 ale lui Cannibal Corpse si Napalm Death care vor face cu siguranta o galagie sora cu moartea. Evenimente importante la care tre sa fii tanar si cu amigdalele scoase ca sa te simti bine.

5.Type O Negative, brutele care au inventat love-metalul, sunt o mare trupa care a muncit in 20 de ani cat altzii in 5. In sperantza ca vom trai pana la data la care continua sa isi amane noul album, ori macar pana la data la care vor catadicsi sa-si refaca site-ul, sa ne multumim cu proiectul Seventh Void care este Type O Negative minus vocea si clapele. Ca sa vedeti ce ramane, consultati www.myspace.com/seventhvoid.

6.Nick Cave are fruntea tot mai inalta, plus o mustatza ca Ilarion Ciobanu si scoate un megadublu DVD in ianuarie: un disc din turneul Abbatoir Blues si unul din turneul Nocturama, plus videoclipurile recente care n-au apucat sa intre pe antologia DVD The Videos. Apoi, repede repede, in martie scoate albumul cu trupa Grinderman, a lament for the messianic rock and roll hero.

7.In anumite cercuri selecte de bishnitzari se comercializeaza un nou DVD Dead Can Dance. Teoretic e o veste buna, cica trupa s-a reformat, motiv de dansat intr-un picior pe lumea ailalta. Practic DVD-ul e un bootleg filmat de la nivelul calcaielor Lisei Gerrard, deci pana una alta nimic oficial.

8.Cronica Stuck Mojo - Rising, la muzicsifaze

9.DVD-uri de facut rost: Spiritual Beggars - Live Fire, Arcturus - Shipwrecked in Oslo, The Dwarves - Fuck you up and get live! Variantele DivX sunt sub orice critica.

10.Alte trupe care solicita atentzia cu albume noi in sezonul iarna-primavara din 2007: Ayreon, Threshold, Trouble, November's Doom, Mortiis, Finntroll, Deadsoul Tribe, Virgin Black, Anathema, Within Temptation, Nightingale, Meshuggah, Kekal, Machine Head, Naglfar, Lake of Tears, Tomahawk, Dalek, Neurosis, Laethora.

Wednesday, December 27, 2006

Moartea in vacanta



Reaper Man
de Terry Pratchett

O carte geniala in cea mai mare parte a ei, unul din cele aproape 30 de volume ale seriei Discworld, povestea planetei plate carata in spinare de patru elefanti si o broasca tzestoasa. Mica si comoda, ca si cartea lui Irinel Columbeanu, si cel putin la fel de hazlie. Editiile Corgi cu coperta desenata de Kirby sunt o placere, cum stau ele insirate in biblioteca, sa le vezi cotoarele colorate. Nu e de mirare ca Terry Pratchett este autorul cu cele mai multe cartzi furate din librarii. Am mai gasit si editii "de lux", cu copertele complet negre, si editii omnibus, groase ca bibliile, hardcoveruri cu cate 3 romane inghesuite laolalta, dar raman la formatul asta, e prietenos si poti sa-l iei oriunde cu tine. Si am mai gasit editzii in romaneste, ale caror traduceri, vorba cuiva, sunt crime la adresa umorului desi vin in conditii grafice bune, cu pachetul promotional complet(=brosuri in care Terry Pratchett se milogeste de cititori sa-i cumpere cartile, aratandu-si disponibilitatea pentru compromisuri comerciale)

Dupa cum ne arata si coperta, asta e o carte despre Moarte. Nu e prima pe tema asta, teoretic vine dupa volumul Mort si face parte dintr-un subciclu dedicat Mortii. Oricum n-am resimtit informatii lipsa nici daca le-am citit in ordine inversa, nu e nici Dune si nici Star Wars, sunt doar pretexte pentru Pratchett de a face misto de absolut orice, intr-un cadru prestabilit, al societatii de pe planeta Disc. Asta-l scuteste de a redefini personaje si a face expozitziuni in fiecare carte. Banuiesc ca dupa o vreme devine repetitiv, dar deocamdata e MEGAFUN!

Deci Moartea asta este un tip sobru cam ca Batman care traieste izolat intr-un castel si are o sluga pe nume Albert, cum avea si Batman, un batranel care a fost scutit de impozite si de a muri. A nu se confunda Moartea cu muritul: I don't kill people, I occur to people. Usually they die because of each other. Serviciile prestate de Moarte sunt pe de o parte contabile, adica ne tine evidentza la totzi, si pe de alta parte de deratizare: o fortza infecta care se numeste Lifeforce are tendintza sa impregneze materia cu viatza si daca nu e cineva care sa aiba grija sa-i taie ocazional macaroana, riscam sa ajungem rau. Cum adica rau? Cu asta ne lamureste cartea, in momentul in care Moartea este trimisa in shomaj de catre zei ("I did my job as i considered fit... That's why we're letting you keep the horse") si ajunge vai de capu ei, sa lucreze la coasa pe niste dealuri si pe bani de nimica, in slujba unei vaduve.

Necazurile vin buluc: oamenii nu mai sunt in stare sa moara, se uita ca proshtii la luminitza de la capatul tunelului unde nu-i asteapta nimeni si se intorc cu scarba inapoi, sub chip de zombie, vampiri si alte variante; doar ca nu-s primitzi cu veselie, ci marginalizatzi social incat sunt nevoitzi sa-si faca un club de suport al zombilor anonimi (Fresh Start Club), condus de un demagog care strecoara cartzi de vizita in cosciuge, pe la firmele de pompe funebre. Clubu asta e un fel de ONG colorat de pe la noi, bunaoara unul din membrii e un were-man, lup care se transforma in om la luna plina, altul a ajuns vampir dupa ce a fost muscat de un avocat iar altul a ajuns boogeyman pt ca, suferind de agorafobie, statea mereu pe sub paturi si prin dulapuri.

La nivel parlamentar, clica preotilor se cearta cu clica vrajitorilor(=reprezentantii stiintzei) si dau vina unii pe altzii pt ca au stricat tzesatura birocratica a universului si mersul bun al lucrurilor. Tot felu de forme de viatza parazitare infesteaza lumea, printre care cele mai oribile sunt carucioarele din mall-uri si fluturasii cu anuntzuri publicitare, care se baga in casele si sufletele oamenilor, kestie care mi-a adus aminte de Brazil, scena in care l-au devorat formularele pe De Niro.

Ei, si in tot timpu asta Moartea doarme intr-un grajd si se integreaza in viatza de la tzara a lui Duiliu Zamfirescu, asteptand cu groaza propria Moarte, un individ nou angajat pe postul respectiv si, se pare, nu foarte competent.

Daca nu i-ar fi fost contemporan, Terry Pratchett ar fi fost cu sigurantza urmashul lui Terry Gilliam si al sau Monty Python.

De la prima bicicleta la primul Rolls



Viata lui Irinel Columbeanu
de Tache

Draga Alfons, mersi de cadou. Nu o sa fac o categorie speciala in blog pentru aceasta carte, pentru ca intra lejer la sectiunea Horror si Fantasy.

In primul rand observ ca autorul acestei carti este Tache. Cine e misteriosul Tache? Nu-l gasesc nici in listele Bram Stoker Awards, nici in Booker Prize, dar caut aiurea caci era suficient sa citesc ultima pagina care ma indruma asupra experientei publicistice a autorului - respectivul a mai scris Trilogia Smecherilor, alcatuita din volumele:

1.Smecheri de oras
2.Iubiri de smecher
3.Fitze de smecher

Editura care tzine spatele lui Tache se numeste Editura NV. E posibil sa vina de la clasica expresie "pe neve", ori de la numele redactorului Niculescu Vasile.

Citez din introducere:
La ora 21 ma intalnesc cu Iri C. Trebuie sa fac un interviu cu el, unul asa, mai nonconformist. De fapt, nici nu pot sa-mi imaginez cum altfel ar putea fi o discutie cu Iri. El este definitia nonconformismului.[...]
Fac cativa pasi si, inainte sa-mi ridic privirea, aud o voce domoala: "Buna seara, domnule Tache! Imi cer mii de scuze, am impresia ca am intarziat vreo doua minutele[...]. Veti scrie despre mine cum va convine dumneavoastra. Sunt obisnuit cu asta."
Asa a intrat autorul in universul Iri.

La pagina 16, un pasaj care imi smulge o tresarire a buzei de jos:
E greu. Chiar si mie imi e greu. Aud ce se vorbeste in spatele nostru. Se spune ca sunt mai in varsta si mai scund decat ea. Multi zic ca eu nu vreau decat sa profit de tineretea ei. Sau ca ea nu are in cap decat sa imi pape banii. [...] Pur si simplu ne iubim, ce e asa greu de inteles?
Imi aminteste de Doctor Who si relatiile lui. Un Time Lord in varsta de 900 de ani care a vazut sfarsitul universului si o adolescenta inocenta imbracata in roz care, in fatza tentatziilor galaxiei, lasa in urma totul: mama, tata, slujba de vanzatoare, boyfriend negru din copilarie.

La pagina 33 Tache slabeste ritmul si lasa loc fotografiilor. Doamne, fotografiile... Iata de ce ma bucur ca am primit aceasta carte - nu mai trebuie sa stau in librarii, cu spatele la vanzatoare si sa rasfoiesc paginile cu fotografii cu frenezie, inainte sa fiu intrebat ce doresc si de ce stau atata cu cartea aia in mana. Deci, ia sa vedem:
1.Irinel si Monica il asteapta pe Mos Craciun, jucand jocul indragostitilor, sahul. Fotografia surprinde jocul chiar la inceput: Iri a mutat un singur pion. Monica sta sa mute, am impresia ca ori calul, ori nebunul. Ar fi important de aflat, Sake zice ca poti face deschidere cu nebunul cu mat la prima mutare.
2.Ungerea Monicai de la catolicism la ortodoxie...priviri haituite ale unor doamne cu vulpi moarte in jurul gatului razbat din spatele preotului, precum si un superb san dand semne de rebeliune de sub breteaua lipsa a rochiei Monicai ingenuncheate.
3.Poze de la nunta - taierea tortului, imbarcarea in shalupa nuptziala, Iri in fracul Yamamoto si tatal sau - un batranel simpatic care si-a adus fiul pe lume intr-o garsoniera si i-a dorit tot binele din lume.
Luxul si nonconformismul sunt coordonatele care definesc viata lui Iri, ne mai spune Tache la finele Partii I.

Partea II sta sub semnul mottoului: Eu nu visam sa ajung doctor, aviator sau fotbalist, eu imi tot storceam creierii cum sa mai fac rost de niste banutzi (Iri). E vorba de un flashback de o suta si ceva de pagini, care incepe cu detasarea tatalui lui Iri la o slujba modesta de specialist in investitzii pe langa aparatul guvernamental si se termina in dreptul anului 1989, cu scena in care Iri isi cauta disperat agoniseala de 1780 dolari, ascunsa de spaima soldatzilor Revolutziei intr-un plic, "la locul lui".

La pagina 65, o fotografie sepia reflecta atmosfera lovecraftiana a Ploiestilor - geamul cu perdea al camerei inchiriate unde Iri, zis pe atunci Nenel, a invatat sa umble de-a bushilea. Apoi vine Nenel si prima bicicleta, Nenel in sandale si shosete inalte, Nenel in costum de cowboy si scrisul de mana a lui Nenel, prima sa scrisoare din tabara: Draga mama si tata, eu sunt sanatos si ma joc toata ziua. Sectiunea se incheie cu foaia matricola din scoala generala. Seamana cu a mea, doar ca are mai multi de 9. Si mai e o chestie, ciudata: scutit la... Desen?

Sar cateva pagini si rasfoiesc primele documente financiare ale miliardarului: primul carnet CEC si o adeverinta de la serviciu in vederea obtinerii pasaportului: fiul lui Ion si al Georgetei prezinta garantii moral-politice. Cateva fotografii cu Iri in chiloti preced un xerox dupa cursul 8, Instructiunea JMP din cadrul cursului de calculatoare urmat de inginerul Columbeanu.

Iata-l si pe calofilul Tache, in ultimul set de fotografii, imediat sub tabloul cu sani al lui Balasha. Un tanar in adidasi, suflecand manecile puloverului cu scorpion imprimat, solicita de la Monica lectura critica a finalului trilogiei sale, Fitze de smecher.

Pun cartea de o parte, caci am inceput sa o fusharesc si sa stau mai mult printre fotografii decat pe textul lui Tache. Si e pacat, caci cu coada ochiului am surprins o referintza la perioada in care Iri era rocker si se imbraca numai in blugi, in ciuda amenintzarii militziei.

O carte mica, dar care imi lumineaza biblioteca. Mai povestim.

De la Stephen King la Sergio Leone

Cum ajungem la Leone? In trei pasi:

1.Citim Stephen King si ajungem la Dark Tower, povestea pistolarului Apocalipsei care fugareste zombie prin desertul Texasului, in a carui prefatza King marturiseste influentza lui Leone, povestind cum se scufunda in scaunul de la cinematograf cand un Clint Eastwood cu riduri mai deshidratate decat Marele Canion scuipa cate un pumn de tutun mestecat in praful desertului care n-a cunoscut alta ploaie decat urina mexicanilor.

2.Vedem 800 balas (800 bullets) filmul lui Iglesia (Crimen Ferpecto), povestea unui cascador care l-a dublat pe Clint Eastwood in anii 60 si a ramas cu nostalgie sa-si faca un teatru spaghetti western in aer liber in desertul din Almeria, unde s-au tras filmele cu pricina. Delicios film, revin cu alta ocazie la comediile lui Iglesia.

3.Ne amintim care a fost cel mai tare western pe care l-am vazut inainte de 89.

Aspect nefericit: DVDurile mele contin doar variantele in engleza ale filmelor lui Leone. Lucru deranjant atata vreme cat Eastwood si Lee van Cleef erau singurii vorbitori de engleza din filmele cu pricina. Unde mai pui ca sarmanii nici nu prea au replici, personajele lor vorbesc mai mult din coltzul ochiului. Trecand peste dublajul de doi lei al actorilor italieni, impresiile ar fi urmatoarele:

1. For a Fistful of Dollars. Remake ilegal dupa Yojimbo a lui Kurosawa, motiv pt care a avut tot felu de probleme de distributzie. In vremea aia era la moda sa-l furi pe Kurosawa (vezi Manificent Seven dupa Cei 7 samurai). Filmu e destul de ieftin, Eastwood trage sforile intr-un sat in care doua familii rivale de bishnitzari mexicani isi trag reciproc clapa. Nimic spectaculos, stilul lui Leone e vag definit.

2. For a Few Dollars More. Incepe sa miroase a Sergio Leone: alternantza intre prim planuri cu cowboy sifilitici care scuipa sange si peisaje desertice fara capat pun stampila pe film inca de la primele cadre. Eastwood si Van Cleef sunt doi vanatori de recompense aflatzi pe urmele gashtii lui Gian Maria Volonte, un nesimtzit care a violat-o pe sora lu Van Cleef, ceea ce nu ar fi o tragedie daca nu i-ar fi furat si ceasul. Ceasul asta, daca il deschizi, are o melodie care l-a lansat pe Enio Morricone ca muzician pentru westernuri. Imi amintesc filmu de prin cinematografele dinaintea revolutziei, am ramas fixat pe ceasu ala si melodia lui. Apare si Klaus Kinski in rolul unui cocoshat jegos.

3.The Good, the Bad and the Ugly. Asta e mama si tata tuturor westernurilor, varianta restaurata are 3 ceasuri si o intindere epica de talia lui Lord of the Rings: pe postul lui Frodo cel Bun e Clint Eastwood, al carui quest este sa gaseasca lada de aur ingropata in cimitiru Dealu Suparat. Acelasi scop marshav il mai au doi indivizi meschini, Afurisitul van Cleef si Slutul Wallach (Magnificent Seven), care ii sapa groapa lu Frodo cu orice ocazie. Problema e ca astia trei au nevoie unu de altu: unu stie unde e cimitiru, altu stie care e mormantu iar al treilea administreaza problema. Ca in viatza. Fantasticul povestii e asigurat de faptul ca Sergio Leone nu avea habar nici de istoria si nici de geografia Americii. Cowboyii se teleporteaza dintr-un stat in altul iar universul prin care alearga danshii este macelarit de un fictiv razboi de secesiune. Ok, razboiul de secesiune nu e fictiv, e fictiva plasarea lui in Texas la momentul desfasurarii filmului. Duelul final din Dealu Suparat e comparabil cu taierea degetului lui Sauron ori a mainii lu Luke Skywalker. De fapt, tot filmul sta in picioare la standardele actuale, nu e defel invechit (ok, e restaurat pt DVD) si are o desfasurare de fortze impresionanta, cu buget mare, batalii si sange shiroaie. Beton. Enio Morricone la fel.

Tuesday, December 26, 2006

Un scriitor pe cale de disparitie



Endangered Species
de Gene Wolfe

Cititul de carti in engleza face bine la vocabular, mai ales ca la slujba tre sa trec intr-o buna zi pe linia engleza. Cititul din carti de hartie face bine la ochi si la coloana, m-am saturat de fonturi si monitoare, mai ales cand nu le potzi lua cu tine prin trenuri si avioane.

Asadar, am pus mana pe colectia asta de povesti a lui Wolfe. Pt cine nu stie, Wolfe e cel mai tare. Are in maneca cel mai important ciclu fantasy al anilor 80, The Books of the New Sun, si niste volume de povestiri multipremiate. Din pacate volumul de fatza nu face parte din randul lor, metoda dupa care e alcatuit fiind cronologica - se straduie sa reflecte evolutzia in stil si idei a lui Wolfe pe parcursul anilor 70 si 80. Lucru extrem de util oricui are treaba cu scrisul, omul asta e o comoara de stiluri si tehnici literare:

Are povesti la persoana intai, trei si chiar doi(!). Are povesti misterioase in stil batranesc (H.G.Wells/Lovecraft), are cyberpunk ultramodern, are fantasy cu Ilene Cosanzene care fac sex pe cadavrul dragonului cel kknar. Are "unreliable narrator", adica personaje-narator care mint de ingheatza apele ori au probleme cu capul si isi amintesc lucrurile gresit, ceva in genul filmului Memento. Pe wikipedia zice ca Gene Wolfe a inventat tehnica asta. Are false dialoguri, adica dialoguri in care se aud (citesc) doar replicile uneia dintre parti. Povestea When i was Ming, the Merciless e toata pe stilul asta. Are In the House of Gingerbread, in care un copil e otravit de maica-sa care il invatza sa roada zugraveala cu plumb de pe peretzi, iar mai tarziu fratele mai mare o baga pe maica-sa cu capu in cuptoru cu microunde...suna cunoscut? E Hansel si Gretel. The Last Thrilling Wonder Story e geniala - dialogul dintre scriitor-zeu si personajul supus capriciilor, o poveste pe care orice scriitor ajunge sa o scrie la un moment dat. Mai nasol e cand vin criteriile comerciale sa modifice destinul personajului si se dovedeste ca orice zeu tre sa manance o paine. The Dark of June - despre dezintegrarea oamenilor in idei, a ideilor in amintiri, a amintirilor in stari de energie joasa. Our Neighbour, cu un mad scientist care cauta centrul nervos al milei.

Concluzia, e a lui Gene Wolfe, in prefata: Elitele spun ca o povestire buna trebuie sa fie, in esentza, despre dragoste si moarte. Vulgul spune ca o povestirea buna trebuie sa fie despre sex si violentza. Un scriitor bun trebuie sa transforme violentza unora in moartea altora si sexul unora in dragostea altora. Fiction as dense as a neutron star.

P.S. Circula un zvon ca Books of the New Sun sunt in curs de traducere in romaneste, probabil pt 2007. Nu zic la ce editura.

Nemira, Mironov sau Unde se ascunde ghettoul SF?

SF-ul a murit, traiasca speculative fiction. Spaima de etichete si penibilul cramponarii in clasificari a adus iar literatura fantastica in randul lumii. Trendul actual e incalcarea oricaror granitze intre horror, SF si fantasy si migrarea libera intre mainstream si underground. Bunaoara, Iain Banks are o linie de romane mainstream, semnate cu numele, si o linie SF, pe a caror semnatura adauga si initziala tatalui: Iain M. Banks. Neil Gaiman a umflat cu un roman pe care autorul il considera mainstream, American Gods, premiile horror, SF si fantasy ale aceluiasi an 2004, profitand astfel de 3 bufeturi suedeze gratuite. Ideea a venit din faptul ca literatura mainstream a furat o gramada din stilurile experimentale ale SFistilor in timp ce SFistii isi aparau ideile de 2 lei printre meteoritzi si conventzii izolate de ghetto. O dovada ca unul din efectele elitismului e izolarea - problema ramasa de pe vremea familiilor regale care isi protejau mostenirea genetica reproducandu-se in cerc inchis.

Printre linkurile blogului aveti si unul la atelierkult, cenaclu literar on-line unde se impart cartzile si poturile miscarii romanesti interesate de Horror, SF si Fantasy. Drepturile de autor intra in canoane normale, fantasyul cunoaste o resuscitare planetara de la Lord of the Rings incoace, horrorul la fel (filmele cu zombie trec din zona indie in zona Hollywood), SF-ul e mai lenes, se axeaza inca pe seriale si ocazionalele remakeuri sau ecranizari Spielberg.

Siteul pomenit prezinta chinurile facerii unor bucatzi literare dintre care unele apartzin subsemnatului. Pot fi gasitzi acolo unii din motocentaurii cyberpunkului romanesc precum si ocazionalii autori care si-au mancat painea prin Jurnalul SF. Se barfeste despre Nemira si Mironov si se discuta despre noile edituri de gen de pe la noi.

Cand zic Nemira zic reeditari in prostie, chiar si cu titlurile modificate. Personal am achizitionat de la Nemira doar Hitchhikerul (Ghidul autostopistului intergalactic 5in1) lui Douglas Adams si Cell (Mobilul) a lui Stephen King. Cine a fost prea mic pentru editiile de acu 15 ani sa dea fuga sa-si ia colectia Philip Dick, nu integrala dar fundamentala. Pentru cine mai crede in viatza in cosmos, au aparut si bibliile despre Marte (Kim Stanley Robinson).

Cand zic edituri noi zic Corint, care are o colectzie de contemporani ai lui Sadoveanu sau Rebreanu. N-am timp de asa ceva, dar Lovecraft merita o incercare. Tot la Corint iese pe banda si genialul Terry Pratchett. Din pacate, gasesc traducerea in romaneste a lui Pratchett blasfemie. Suspectez chiar ca este marketat intr-o colectie adresata copiilor. Nu stiu catzi dintre copiii aia pricep ce e acolo. Pentru ei broasca tzestoasa care duce in spinare 4 elefantzi si o planeta plata suna a desene animate. Eh, o fi felul lui Pratchett de a scoate bani din segmente de piatza carora nu li se adreseaza.

Cand zic edituri noi mai zic MilleniumPress de la Satu Mare care se tot invart cu anexe la ciclul Dune, pentru mine de interes zero. De Pygmalion nu mai pomenesc pt ca ma tem ca au dat coltzu. Dar, cand zic edituri noi, zic totusi si Tritonic si i-am lasat la urma ca sa poposesc un pic, caci au scos o sharja de noutatzi in fatza careia doar Poliromul poate sta fara sa paleasca. Din pacate conditziile grafice nu sunt teribil de fericite, dar e singura usha pe care intra la noi Premii britanice, World Fantasy, Hugouri si Nebule din mileniul actual, inclusiv din 2006. Lista aparitiilor e disponibila la www.fiction.ro, va mai povestesc si eu una alta pe masura ce le citesc. Deocamdata stati cu ochii pe Neil Gaiman, gagiul care a spart granitzele literaturii si despre care Tori Amos a scris cantece. La primavara se lanseaza filmul Stardust odata cu traducerea cartii in romaneste, poate avem noroc sa il prindem pe la noi intr-o conferintza de presa.

Doctor Who : briefing


Cel mai tare serial ever este productia BBC Doctor Who. Am impresia ca detine recordul pentru cel mai lung serial ever, cel putin ca durata in timp. A fost lansat pe alb negru prin anii 60, ca program matinal pentru copii, un fel de Marian Ralea si Abracadabra.

Doctor Who asta e un Time Lord care calatoreste prin galaxie intr-un fel de cabina de telefon inteligenta pe care o cheama Tardis si care e mai mare pe dinauntru decat pe dinafara. Nefericitu nu are mama si tata caci i-au fost macelaritzi in razboiu de la capatu universului, cand aproape toata galaxia a fost pusa pe butuci. In consecintza si cu mare suparare Doctoru asta cam pedofil, ca si Magicianul lui Ralea dealtfel, agatza tinere fete si le poarta prin galaxie pana le ametzeste de cap prin tot felu de aventuri cu subintzeles.

Primele episoade din Doctor Who erau pretexte pt personaj sa se plimbe prin istorie si pe planete pt a aduce la cunostintza telespectatorului informatii de teleenciclopedie, cam ca Pittis asa. Urtelior insa violentza excesiva si decolteele eroinelor au facut ca serialul sa fie scos din grila pt copii si sa treaca in cea pt oameni mari. Actorul care il joaca pe Doctor Who a fost schimbat pana azi de 10 ori, datorita faptului ca Time Lorzii aveau puterea de a se regenera cand se simtzeau bolnavi, cu alta fatza si cu alte haine.

Dupa ce serialul a fost omorat de BBC prin 90, s-a mai facut un movie, apoi, in 2005 a fost resuscitat in noua serie, cu Christopher Eccleston (28 days later, Cracker, Second coming) in rolul batranului extraterestru pedofil (doctoru are 900 de ani romanesti) si o blonde bimbo, Billie Piper, in rolul Abramburicii care ii cade cu tronc si il urmeaza orbeste prin galaxie. Capul rautatzilor pt resuscitarea serialului e Russel T. Davies, responsabil si pt comedia Second coming. Bugetul serialului e pretty huge, desi este inechitabil distribuit: avem episoade de 2 lei care arata ca emisiunile lui Ralea, dar si episoade hipermoderne in stil John Woo sau peisaje intergalactice cu CGI masiv. De fapt, tocma contrastul asta intre cheap absurdity si gravitatea galactica da tot farmecul.

Sper sa am vreme sa trag niste cronici serioase la episoade, pana una alta azi e ziua lansarii episodului Christmas Special, primul din sezonul 3 al noii serii. Christopher Eccleston a fost inlocuit de metrosexualul David Tennant, dupa ce sarmanu Doctor Who era sa se curetze din pricina dushmanului de moarte, Dalek, un fel de combina frigorifica care urla mereu EXTERMINATE!

Exterminate motherfucker!

p.s. Noua serie este insotzita de episoade Making Of, sub numele Doctor Who Confidential, destul de importante pt a acoperi backgroundul folcloric al serialului din perioada 1960-1990. Informatii utile atata vreme cat n-am de gand sa-mi dedic urmatorii 40 de ani din viatza retrospectivei.
p.s.2. http://www.gallifreyone.com contine o groaza de infos si recenzii privind istoria Doctor Who.
p.s.3. Trei dintre episoadele sezonului 2005 au participat la premiile Hugo, iar unul dintre ele a si umflat premiul, la categoria Short Presentation, rezervata serialelor (Firefly, Battlestar Galactica si Lost mai sunt abonate la premiul respectiv).

Monday, December 25, 2006

Top 2006 - la taiatul porcului


Gata anul, sa vedem cu ce ne alegem in topul de muzica. Ordinea e aleatoare, conteaza participantii in lista:

Dog Fashion Disco - Adultery
...primii epigoni Faith No More cu lectia invatzata

Five Horse Johnson - The mystery spot
...welcome to the south, bitches

Astrosoniq - Speeder People
...space rock cu extragroove, acopera totul de la Joe Cocker la Beach Boys trecand prin Black Sabbath si Ornette Coleman. am servit cronica personala la muzicisifaze

3 - Wake the Pig
... progresiv light cu aburi de Rush si ritmuri nu-metal

Current 93 - Black Ships ate the Sky
...gotic apocaliptic despre extraterestri care devoreaza Sodoma si Gomorra. Antony (and the johnsons) e invitat, cu poalele in cap.

Die Apokalyptischen Riter - Riders on the storm
...istoria metalului teuton comprimata intr-un album, de la Die Krupps la In extremo plus o doza de black metal si una de Crematory.

Head Control System - Murder Nature
Proiectul lui Garm Ulverescu. Norvegia o ia pe stonere si psihedelice. Lucru absolut normal, nici Mayhem nu erau prea treji la vremea lor.

Strapping Young Lad - The New Black
...il prefer pe Devin Townsend atacant la o echipa buna decat pe toate posturile. creca cel mai complet album de metal pur-sange pe anul asta.

The Knife - Silent Shout
...sa ne intelegem de la inceput, asta e trupa disco, deci fara comentarii. Sa zicem ca e loctziitor pt lipsa lui Apoptygma Berzerk pe anu asta.

Office of Strategic Influence - Free
...mare om Kevin Moore, bataia de joc a lui Dream Theater si un supercool clapar iar de la albumu asta incolo si vocal. Cu participarea, am impresia, a unor oameni de la Fates Warning plus Portnoy. Gildenlow de la Pain of Salvation creca a iesit din schema.

Alte sentimente pozitive am capatat de la:

1. Amorphis, My Dying Bride, Katatonia, Moonspell - trupe care au scos albume clasice peste limita decentzei. In ideea ca decentza cu clasicismul au in metal o relatzie de prost gust.
2. Nick Cave si-a lasat mustatza si si-a tras trupa noua - Grinderman, cautatzi-o prin myspace, au pe site o piesa fara compromisuri No Pussy Blues. Mai aspru ca niciodata. Albumul are deja un loc in topul 2007. Si tot de la Nick Cave, anul asta a facut scenariul westernului Proposition, in regia lui Hillcoat, cu Guy Pierce si coloana sonora Cave-Ellis. Film aproape genial, din pacate punctul slab e chiar scenariul lui Cave.
3. Craciunul aduce inca un album de top 2007 Pain of Salvation - Scarsick. Albumul implineste profetzia pentru care am fost alungat cu pietre acu vro 2 ani, ca nu-metalul schimba fatza progresivului. Rad cu ambele maini pe burta si savurez albumul. E delicios.
4. Dupa concertul constipat de la Sala Palatului (cronica de mare efect a lui Horia Diaconescu la muzicisifaze), Therion imi face prima surpriza placuta de 10 ani incoace, albumul Gothic Kabbalah. Un titlu stupid asa cum sta bine lui Therion, de data asta cu un metal clar si raspicat ca pe vremea lui Theli: fara lalaieli si ciripituri, dar cu voci clare si solouri rock. Dupa ce iesise Deggial nu credeam ca trupa asta o sa imi mai capteze atentzia pentru mai mult de 1 minut.
5. Mare veste mare. Stuck Mojo sunt iar pe picioare, au un album nou pus la download aproape complet pe site-ul trupei, www.stuckmojomedia.com. Emotia mi-a fost atat de mare incat am tras o rafala de doua cronici pentru muzicisifaze.
6. Alta veste, nu la fel de mare. Martin Walkyier, fost la Skyclad, s-a resuscitat cu proiectul The Clan Destined. Nu e mare scofala, merge ca amintire acum ca Skyclad par a fi pe butuci. www.theclandestined.com ne tine la curent. Ia sa pun niste Skyclad.
7.Anul asta l-am descoperit pe Mugison (2 cronici la muzicisifaze) prin intermediul documentarului despre muzica islandeza Screaming Masterpiece. Vizitati casa de discuri a lui Patton (ex-Faith No More) www.ipecac.com pt o lista de alte trupe interesante.
8.Fostii membri Savatage nu se lasa inmormantatzi. Nu stiu daca sunt semne bune: Jon Oliva se zbate ca pestele pe uscat cu ceva metal creshtin si nici Circle 2 Circle nu sunt departe.
9.Am fost si anu asta la Sziget. Vazut concert cu Gogol Bordello. Mare chestie. Pe locul doi vin Radiohead, Ministry si Cathedral. Apoi Evergrey, Gathering si Bregovic. Placebo au fost niste jegoshi. Cronica completa pe muzicisifaze.
10.Wolfmother, trupa de mare viitor. Poate urmeaza si o cronica, deocamdata mi-am pierdut vremea cu Black Stone Cherry, vezi cronica.
11. DVDuri la indemana: Porcupine Tree - Arriving from Somewhere. L-am rasfoit pe scurt dar pare o kestie supercool. Revin cu impresii. Rammstein - Volkerball. Canta destul de mult de pe albumele proaste, dar show-ul e mega. Nimic nu se compara cu Rammstein live.
12. Sa nu uit: anul asta au revenit si Secret Discovery, dragoste din tineretze. au stratul de rimel cam gros si canta in germana. Seamana si cu ultimul Paradise Lost. Album bun, orishcum.
13. Jorn Lande e in continuare harnic, dar nu si inspirat. A tras un album solo cam aiurea, The Duke, iar acu vine cu furtishaguri de la alte trupe, inclusiv de la propriile trupe: Unlocking the past e album de coveruri, iar Gathering e un best of din vremea cand canta prin Ark si Millenium. A, si l-au dat afara si din Masterplan. Nu stiu la ce-i sta capu omului anu asta, dar inca e activ, poate-si revine. M-a apucat nostalgia si am pus un Missing you de pe vremea Ark, piesa pe care imi cautam garsoniera de inchiriat la finele studentziei.


Sentimente negative mi-au trezit:
1.Peeping Tom, noul proiect a lui Mike Patton, cu o gramada de invitatzi, n-am ales nimic de el, e un fel de Loveage "fara feeling", daca mi se permite o metafora din memoria colectiva.
2. Tool, Isis, Killing Joke, Evergrey si Mastodon, trupe la mare pretz prin listele mele din ultimii 3 ani au inceput sa bata apa in piua.
3.S-a curatzat sarmanu Balance de la Coil, tata si mama experimentalului electro britanic, membru al familiei Current 93/Throbbing Gristle. Ocazie cu care a aparut materialul remixat postum Ape of Naples. Destul de groaznic, se asculta cu o sticla de votca alaturi.
4. Am impresia ca Hammerfall au scos album si ca Manowar sunt pe cale sa scoata. Nu bag mana in foc, dar am avut un vis urat cu trupele astea.
5.Metalcore, emocore, mathcore si post rockul sunt niste genuri muzicale care mi-au produs anul acesta o scarba atat de mare incat mi s-a dereglat vezica biliara. La analize mi-au zis ca n-am nimic grav, desi vomitam intr-o veselie. Muzica de kkt.
6. Am ratat concerte importante: Lacrimosa, Deftones si Samael. Dupa restul nu-mi pare rau.
7.DVD-ul Snog - Adventures in capitalism. Contine o gramada de material subliminal incat mi-a dat niste migrene care m-au tzinut cateva luni si ma trezesc ocolind McDonald de la distantza.
8.Am descoperit o serie de artisti deosebitzi, inca underground dar de mare viitor: Steven Seagal s-a apucat de manele, reggae si blues (cronica) iar William Hung face furori in comunitatile Chinatown cu interpretari personale din Queen.
9.Pavel Corutz si filozofia sa a cunoscut anul acesta un revival prin intermediul scenei metal autohtone: Bucovina, Lupii Daciei, Copilul din Nuc si concepte cumplite ca Nihilism-nationalismul si Banatian Dark Metal (=metal intunecos din banat, raspunsul nostru la Lynyrd Skynyrd si southern rock) dau trendul romanesc intr-un an al succeselor pentru Gigi Becali. Adramalekus a dormit ca o bestie ce este, dar se pare ca unii mai ambitzioshi i-au luat locul.

Dobitocul anului: Das Modell, user sinistru al forumului metalfan.
Omul anului: Dagu.