Muzica vorbita pe la spate
-february stars-

Atz auzit dejea ca nume de clasa LUX precum Alice Cooper, Morcheeba si Faithless se insotesc cu marele profet al capatului de lume Marilyn Manson, in concert la Romexpo, sa faca circu de pe lume. Am citit in ziare ca MManson vine fara chitarist si o sa-l bage pe chitaristul trupei Rising Shadow, Catalin Scanteie, membru de turneu pentru Europea de Est. Nu cred ca sunt criminali in serie cu numele Scanteie, asa ca o sa trebuiasca sa-si aleaga un nume care sa sublinieze decadentza glamour a Romaniei: Jojo Ramaru? Dida cu Ciocanu? Cheeky Glimmer?. Cu ocazia asta bifez si premiul February Dobitochles pentru stofa de artist demonstrata pe forumul metalfan cu precadere legat de Manson si de recentul concert Laibach. Tacerea e de aur cand scanteeaza!

Alt mare festival va fi sibianul Artmania unde vin sa ma indispuna oribilii Haggard dar la o adica mai vin Gathering, My Dying Bride, in tratative Anathema, adica o savarshire a obsesiilor tinerilor metalisti romani de care sper sa apuc sa ma bucur desi pe Gathering i-am vazt iar MDB in aer liber pe caldurile alea nu imi sugereaza tristetze. Poate totusi patesc Haggard ceva, ma ingrozeste profund ideea de a-i vedea. Mi s-a aplecat inca de pe vremea cand circulau cu ei casete necopertate si se zvonea ca-s originale, ca asa vrea sa le produca trupa din mandrie underground.

Au aparutara intre timp si cronicile Iced Earth - Horror Show, respectiv Stuck Mojo - Southern Born Killers.

Altfel, fantastica luna muzicala. Va rog sa servitzi:

Sentimente pozitive

1.Fara loc de biscutzie, ascultatzi pe danezii Volbeat pe noul lor album, mai tare chiar decat primu. De exemplu, daca nu ma credetzi cat de tare e, putetzi incepe cu balada sfashietoare a gradinarului care si-a calcat in picioare toate florile de doru iubitei si a zis duca-se dracu viatza asta pe ritmuri Elvis-metal. Lake of Tears e nimica. Videoclip superb AICI. Uitati-va cat de tare e al doilea vocal. Daca ati trecut testul umorului, implinirea suprema o sa vina dintr-o veritabila teza de doctorat pe teme stoner, videoclipul Pool of Booze. Booza Booza Booza!
2.Alta revelatzie de sezon e Kaizers Orchestra, cu versuri in norvegiana veche, man, nu orice. RUPERE toate albumele. Apasa-ma sa vezi un clip. Sving din hammer til din papa drar deg inn. Au si DVDu baetzii.
3.Si daca va mai tzine cumva carnetu de notitze si daca sunteti rockeri cu sufletu la locu lui si nevandut caselor de discuri n-aveti cum sa-i ratatzi pe Peter Pan Speedrock, cum baga baietzii la chitari si galagie si sparg totu in cale fara nici o jena. Cine face rozt de DVD-ul Speedfreak Manifesto sa ma sune.
4.daca va erea dor de Boy George uitati-va ce namila a ajuns, in duetul cu Antony (and the Johnsons). Versurile depashesc inkipuirea. O sa radetzi dar nu e de glumit. In plus sunt fan Antony dar n-am gasit niciodata puterea sa scriu o cronica. Dupa ce am vazut clipu asta nu m-am simtzit cu nimic mai imbarbatat.
5.n-as vrea sa abuzez dar Hypnos 69 suna prea bine ca sa va scape. I-am gasit pe siteuri stoner si cand colo e progresiv, pe alocuri chiar spre Porcupine Tree doar cu mai multe saxofoane si brizbrizuri (albumele The Intrigue of Perception si the Eclectic Measure).
6.simpaticus maximus noul album Threshold, cu titlul Dead Reckoning. Rock fara rautacisme si fara scuipatzi in san, cu estraterestri, clone, futurisme si multa melodie profi. Ii bag in aceeasi categorie cu Paradise Lost, Star Trek si fetele de treaba.
7.cel mai tare album black metal al anului o sa fie Dodhemisgard - Supervillain Outcast. Foarte cyberpunk si afurisit, cam ca Rebel Extravaganza. Daca e un album black care merita ascultat in 2007, asta e. Unii o sa zica ca nici nu e black. Pai tocmai de aia e bun.
8.Copilu lu Cher si-a tras trupa gotica, Deadsy cu albumu Phantasmagore. Foarte rock, foarte putzin metal, foarte Bauhaus. Cam tarziu dupa epoca HIM, dar mai aproape de radacini decat respectivii si mai abrutizat nitzel asa sper punk si chiar nitzel pop. Try it.
9.Si tot din zona asta, italienii Spiritual Front cu Armageddon Gigolo suna foarte sexos si gotic, un fel de Nick Cave simplificat pana la nivel Bauhaus. Daca tolerati accentu italian, piese ca Jesus died in Las Vegas sau Love and Vaseline devin obsedante.

10.Monkey3 nu chiar salveaza postrocku de la autoasfixiere dar 39 Laps suna proaspat, chitaristic si psihedelic in acelasi timp, cu theramin, luat sboru si aselenizari ca pe vremea lui Mironov. Ce vremuri, ce satisfactzii.

11.Saltillo e o trupa de colaj ceva mai inventiva decat Texas Kainsaw Massacre, pardon...Thee Maldoror Kollective. Adica are cateva piese pe bune, facute de ei. Cui ii place Tricky, Massive attack sa-ncerce albumu Ganglion.
12.Finntroll - Ur Jordens Djup n-o fi cel mai tare album folk-metal din parcare dar trupa face inca regulile jocului pt epigoniada Korpiklaani, Moonsorrow, Ensiferum, Elvenking si dracu mai stie catzi sunt ca au aparut ca ciupercile dupa ploaia acida. Deci ramanem cu Finntroll macar pana se reinfiintzeaza Skyclad. S-a cam stricat vocea, din pacate. Acu cica e trupa adevarat, care are ceva de spus. Vorba aia, maturizarea, primu pas spre hemoroizi.
13.la stoner se ingroasha gluma, dupa Fu Manchu, Hidden Hand si Clutch a mai iesit un album beton, Alabama Thunderpussy - Open Fire

14.un sentiment foarte pozitiv mi-a nascut coperta noului album Manowar. valkirii cu sani imenshi si bronzate cu sutien, molestate de shoparlele lui Odin, tavalite la picioarele falicilor metalishti care agita sabii in asteptarea concertului din Romania, asta daca Tudor Lica gaseste destule fabrici de biscuitzi si shenile sa sponsorizeze eventul. Am impresia ca daca vin astia in Romania jumate din public o sa fie la mishto acolo, oricat ar costa biletul. Die for metal, Die by metal! Dar mai repede ca nu-mbatranim frumos.

Sentimente negative

1.senzatzia de bunastare data de coperta Manowar mi-a fost retezata din radacini de incercarea de a gasi piesele albumului printre interludii si lectura motivatzionala. Incredibil ce balastiera au folosit baietzii pe albumu asta. Daca ar fi sa fac si o gluma, as spune ca baietzilor le-a disparut inspiratzia.
2.in neobositele mele cercetari muzicale am descoperit si un nou subgen de rock, ascuns sub fantastica denumire de Shoegaze Rock. Man, adica rockeri care se holbeaza la shireturi cale de un concert intreg. potzi sa-tzi imaginezi? mie imi mirosea a post-rock si cand am citit aveam dreptate. ce nu le-o fi placut la cuvantu postrock?
3.Nu-mi aminteam de ce un fan Danzig ca mine nu a ascultat albumele Black Aria. Dupa ce le-am ascultat, mi-am amintit. Coperta cu calugaritza zombie cu tzatze mari nu a fost de natura sa stimuleze auditia: o putoare dark instrumentala fara vlaga, fara voce, fara muzica, doar bâza-bâza de dimineatz pana siara.
4.Mechanical Poet e o trupa progresiva ruseasca. Nu pot sa trec peste accentul rusesc, imi pare rau. Parca ar canta in engleza cu accent moldovenesc.

5.cred ca cel mai oribil gen metal care se putea inventa e doom cu voce black si productie proasta. Testati va rog trupa Creeping, dar numai un pic, tineti in gura si scuipatzi dupa aia, nu dati peste gat.

6.nu reusesc sa ma obishnuiesc cu noul sound Within Evanescence, pardon, Temptation. Poate ce ma incurca cel mai rau e ca Keith Caputo (Life of Agony), altfel un drogat deprimat ale carui albume solo le recomand, face aici un duet sprintzar complet nelalocu lui. Ceva se zguduie cand oameni pe a caror nenorocire te bazezi incep sa dea semne de veselie.
7.obsesia metalistilor romani pentru eliberarea Daciei si cultura Pavel Corutz se manifesta nu doar in Moldavia ci si in Ardeal, la noul logo al trupei clujene She-Wolf, care poate e mai vechi dar eu acum l-am remarcat. Creca e primul logo al unei trupe facut in Microsoft Word. De fapt alinierea imi sugereaza WordArtul din Excel.

Malone, McKee, Cohen, McNaughton

Masters of Horror ep.8-12

Fair-haired child vine de pe mana unui alt regizor al carui loc sub eticheta Master este discutabil: William Malone, care ne-a dat partzuri ca Feardotcom si remake-ul House on the Haunted Hill. Oricum, episodul se tzine bine cu o atmosfera super-gotica, un iz de Fratzii Grimm si personaje sinistre. O fetitza care nu s-a dus direct acasa dupa ce a iesit de la scoala e rapita si dusa intr-un beci, unde un cuplu de vrajitori tre sa dea 12 copii de mancare la un monstru cool, pretz stabilit pentru invierea copilului lor raposat. E posibil sa fie cel mai bun lucru pe care l-a scos Malone pana acum, dar asta spune mai mult despre regizor decat despre film.

Se zice ca fiecare sezon MoH are printre regizorii invitatzi un debutant care a facut recent o figura frumoasa. Pentru sezonul 1, alesul a fost Lucky McKee care la data respectiva avea la activ doar bijuteria May, acum are si The woods, ambele filme cu freaky Angela Bettis. Deci nu e de mirare ca Bettis joaca si in episodul Sick Girl, in rolul unei cercetatoare lesbiene care studiaza insecte si are o casa plina de gandaci, de se plang totzi chiriasii si proprietara pe deasupra. Bettis are probleme cu relatziile, i se dau in mod repetate papucii din pricina gandacilor. Dar iata ca-i pica cu tronc o nimfomana cu tzatze mici care se si muta cu Angela si ii plac gandacii pe deasupra. Ii plac atat de mult incat si-o si trage cu un gandac mai special din Brazilia, un fel de combinatzie de Alien si cuc care-si planteaza ouale in gazde umane. Restu e The Fly, filmu lu Cronenberg, cu un funny twist la final.

Dave Schow e un scriitor horror mai cunoscut pt scenariile lui The Crow si a doua filme Texas Chainsaw Massacre (Leatherface + Beginning), iar povestea lui, Pick Me Up e totalmente haioasa. Un autostopist psihopat care-si omoara shoferii binevoitori si un camionagiu canibal care-si omoara autostopistii naivi isi incalca reciproc teritoriul in timp ce haituiau victimele unui accident de circulatzie. Amandoi sunt rednecksi, unu cowboy, unu cu camasa in carouri si cipilica. Autostopistu, mai tanar si mai necopt, ejaculeaza repede si isi lasa victimele la marginea shoselei sa-i faca ciuda camionagiului. Camionagiul e veteran si ii place sa dea tarcol victimelor inainte sa dea la copca. Pana la urma primu face autostopu fix la asta cu camionu si cum se cearta ei au un accident de circulatzie si vine sa-i ia o ambulantza cu niste doctori... psihopatzi. FUN! Si mai fun e ca orasu spre care se indreptau se cheama Lansdale si ca o gramada din replici fac referiri la alte filme din CV-ul lui Larry Cohen, master of B-movies: trilogia It's alive, trilogia Maniac cop, filmu Ambulance. Cand zic B-movie, zic filme care pe imdb au sub 1000 de voturi si nota 3-4 chiar si dupa 30 de ani de la data lansarii.

Fanii Cradle of Filth vor fi incantatzi de Haeckel's Tale, pornoshagul erotic horror de epoca 1800 scris de cine altcineva decat Clive Barker. Regia trebuia sa fie a lui Romero dar a ajuns pe mana lui John McNaughton, bruta care ne-a daruit filmul cu lesbiene Wild Things si portretul unui criminal in serie: Henry. O sa ma intrebatzi ce fel de Master of Horror e si asta. Elementul fun al episodului e Jon Polito pe care-l shtitzi de prin Seinfeld sau filmele fratilor Coen, care aici joaca rolul unui necromant itinerant care taraie un caine zombie dupa el intr-o cosharca si invie mortzi pe 100 de parale. Un boshorog impotent e insurat cu o tanara stravezie mustind de feromoni si au probleme de cuplu caci barbatu nu se ridica la standardu sexual al sotziei. Necromantu asta zice ca se ocupa el si rezolva cu niste zombie cu putzele rigide sa o faca poshta in noaptea cu luna plina pe tanara doamna Chatterley. Partea nasoala e ca fata nu se protejeaza si ramane gravida. Foarte Barker, machiaje supercool. Daca e Barker, tre sa fie si ceva cu gay, mai exact un homosexual linshat spanzurat si cu o placa de lemn pe care scrie Pederast atarnata de gat.

Cosmopolitan Frankenstein
Nip Tuck sezon 1

Nip Tuck inoveaza programele TV cu un stil nou: soap opera horror cu elemente de sitcom. E despre doi chirurgi plasticieni si problemele care le macina profesiile si familiile. Adica profesia, caci amandoi o au pe aceeasi, si familia, caci numai unu dintre ei o are, Sean cel sufletist si familist, care vrea sa ajute oameni nenorocitzi cu diformitatzi. Celalalt, Christian, e mare gagicar, frecventeaza Sexaholics Anonymous si alearga dupa contracte de umflat tzatze la starlete porno cu ambitzia sa se impuna pe piatza operatziilor placebo.

Familistu are o nevasta care vrea tatze mari si un fiu care vrea circumcizie sa nu-i mai zica fetele ca putza lui seamana cu un furnicar. Dar Sean refuza sa le dea apa la moara caci nu vrea sa-si invetze familia cu bolile psihice ale societatzii mondene. Asa ca familia se intoarce impotriva lui, copilu isi taie singur putza iar nevasta se duce la colegu gagicar sa-si arate tzatzele si sa o consulte. Ea sa-si arate tzatzele, el sa o consulte. De aici, scandal. Apoi copilu mai si afla ca gagica pt care si-a taiat putza era lesbiana, deci n-avea cum sa stie cum ar trebuie sa arate un furnicar, cu atat mai putzin o putza.

Serialul musteshte de umor negru de calitate, e mai sangeros decat horrorurile de la cinema si isi trage seva dintr-o serie de cazuri freaky care uneori sunt ocazie de ras, dar se transforma in tragedii cand ti-e rasu mai ras: silicoane sparte, liposuctzii explozive, autochirurgie mutilanta plus un Michael Jackson impersonator care vrea sa-si taie nasul conform cu idolul sau. Personajele se tzin bine pe picioare si evolueaza natural. Un pic de lalaiala lungeste mijlocul de sezon cu faze de Cosmopolitan si moralisme gen Men's Health (americani molestatzi in copilarie, teoria circumciziei, tehnici de agatzat, menage-a-trois), dar cat de cat in limitele bunului simtz, oferind o rezultanta mai aproape de F.H.M.: nu exista episod sa nu smulga niste ranjete, sa nu ridice o dilema nasoala si sa nu prezinte niste efecte speciale beton. Culmea, apare si ochelarista cu nasu mare din Beverly Hills, caci i-a dat barbatu un ciocan peste... nas.

Acu ma duc sa vad cum se termina sezonu 2003, e un episod beton cu studente work'n'travel care ascund droguri in tzatze ca sa treaca granitza. Nu in decolteu, in tzatze. La propriu.

P.S.Si muzica e pretty cool

P.S.2.Serialu a ajuns la sezonu 4 dar mult nu mai are. Se zvoneste ca dupa audientzele Consiliului Parental TV legate de acuzatii privind instigare la necrofilie incestuoasa si-a pierdut o parte din sponsori.

.

Filmele vorbite pe la spate

-iar remakeuri in prostie-

0.Sa incepem cu faptul ca putetzi cumpara figurine action-hero din filmul Hostel. Deocamdata, modelul om cu maceta. Probabil urmeaza om cu drujba, om cu holshuruburi si poate chiar om macelarit, model LEGO personalizabil.

1.Rumorile cele mai recente din zona horror sunt legate de Teeth, povestea fetei care avea dintzi pe labii si musca putzele barbatzilor cu ele. Filmu are probleme cu Comisia Texana de Film somata de niste vigilante locali sa puna capat pornografiei in zona Texasului. Se murdareste traditzia filmelor cu canibali locali.
2.Remakeurile continua in tavalug: filmul lui Takashi Miike, One missed call capata o varianta americana. I am legend, clasicul horror cu Charlton Heston (si inainte de el cu Vincent Price) este adus la zi in a treia varianta de data asta cu Will Smith (!) si regizat de MTVstul Francis Lawrence (Constantine). Alt film aflat la al doilea remake este clasicul Invasion of the Body Snatchers, refacut de neamtzul Hirschbiegel, un mare om care a facut bijuterii precum filmul de Oscarul Der Untergang si Das Experiment. Filmul se face totusi in America, cu Nicole Kidman si James Bond in rolurile principale, dar cu un titlu prescurtat: Invasion. De notat ca in timpu filmarilor Kidman era sa-si rupa nasul, motiv pt care releasul se amana spre August.
3.White Noise a fost un film de 2 bani, cu fantome care vorbesc daca scotzi antena din televizor si te uitzi la pureci. Nu ma astept sa aiba o continuare mai breaza: White Noise 2 este facut de regizorul lui Dracula 2000 si Prophecy 3.
4.Coreenii au lovit tare cu excelentul creature-horror The Host. La nici un an de la lansare, americanii ii pregatesc remake fara sa-si dea seama ca filmul era o parodie dupa filmele de gen americane.
5.Povestea canibalilor nemtzi care si-au mancat putzele, despre care ne-au cantat si Rammstein, a fost transpusa pe marele ecran in Rohtenburg (Grimm Love in SUA). Acelasi regizor, neamtzul Weisz s-a ocupat si de remakeul Hills have eyes 2, dupa Wes Craven.
6.SRL-ul lui Michael Bay continua sa loveasca cu remakeuri: la rand urmeaza Pasarile lui Hitchcock, Near Dark - primul horror de succes regizat de o femeie (Kathryn Bigelow) si, totusi, Friday 13, dracu sa-l ia.
7.Prin anii 60 traia un regizor pe nume Herschell Lewis considerat inventatorul splatter-horror, adica filme de doi bani cu sange excesiv si fara compromisuri de rating. S-au apucat sa-i plateasca si dansului tribut cu 2 remakeuri: anul trecut a iesit 2001 Maniacs (cu Freddy Krueger), anul asta iese Wizard of Gore (cu Jeffrey Reanimator Combs si Crispin Willard Glover).
8.Mieii nu mai tac odata caci se pare ca a iesit un al doilea prequel, Hannibal begins, pardon... Rising. De data asta Hannibal e teenage-superhero.
9.Daca doritzi sa o fugaritzi pe Jessica Alba in chilotzi, se face preselectzie pt roluri de fantome in remake-ul dupa asiaticul The Eye, despre o gagica care orbeste si prin urmare incepe sa vada.
10.Rob Zombie si-a facut blog la http://www.myspace.com/101946169 de unde aflam ca in remakeul la Halloween, alaturi de Malcolm McDowell revin colaboratorii din Devil's Rejects (slutul Danny Trejo, nevasta SheriMoon, William Forsythe, Ken Foree) dar si marele Udo Kier care este, respectiv Brad Dourif (Lord of the Rings, Deadwood). Aflam si ca proiectu e boicotat de fanii filmului original. Ete na.
11.Creatorii Shaun of the Dead au scos recent o noua bomba instant action: Hot fuzz, din nou cu Pegg, din nou cu Nighy.
12.Van si Vanel, creatorii filmului-vedeta Saw au in proiect Dead Silence in care o sa apara si papusha din Saw. Oricum, pentru la toamna s-a anuntzat si Saw 4. De ce nu l-au facut direct serial?
13.Resident Evil a inventat filmul cu zombie fara sange. Mila Jovovich se intoarce in partea a 3-a, Extinction, in regia unui gagiu de la MTV. Probabil o porcarie. Oricum, din aceeasi tagma vine si Alien vs. Predator 2, regizat de fratzii informaticieni Strause, de pe mana carora au iesit efectele speciale ale unor succese recente precum 300, X-men, Constatine, Terminator 3.
14.Prima trilogie horror ruseasca, ecranizarea romanului lui Sergei Lukyanenko, se incheie anul asta cu Dusk Watch, de data asta cofinantzat de Fox. Ce le lipseste romanilor sa fie in stare de asa ceva? Creca nimic, doar ca avem ceva in plus ce nu ne lasa: Revolutzia si constiparea intelectuala.
15.Azi e alba, maine de neagra, Reanimator 4 nu se da inca la fund, zice regizoru, in ciuda desincronizarii cu cariera politica a lui Bush.
16.O chestie tare: Angela Bettis, actritza din May si The Woods, si Lucky McKee, regizorul celor doua filme, fac schimb de scaune: Bettis regizeaza si McKee joaca in Roman, tot un film despre relatii amoroase degradante.
17.Traditia comediei horror in Noua Zeelanda a fost pusa la punct de marele Peter Jackson, azi carmaci la superproductzii ca Lord of the Rings. Epigonii au iesit anul asta cu Black Sheep, povestea unei oi zombie modificata genetic.
18.Primeval a avut cel mai haotic promo din memoria recenta. Din reclama nu te prinzi daca e despre Kazahstan, criminali in serie, drama politica sau zombie. De fapt e despre un crocodil si pare nasol, cica e primul candidat la Zmeura 2007.
19.Tzinetzi minte meseriasul film existentialist francez despre integrarea sociala a comunitatzilor de zombie, pe nume Les Revenants? American Zombie e titlul unui viitor similar film regizat de doamna Grace Lee, dar cu americani. Si ca tot vorbeam de francezi am aflat ca la drujba i se zice Tronconneuse.
20.Un interviu din Fangoria ne povesteste cum n-a apucat Tarantino sa faca remakeul la Evil Dead si nici Halloween 6 in care vroia sa-l transforme pe Michael Myers intr-un bounty hunter cu dileme morale. Si tot din Fangoria, Dee Snider si Voltaire au ajuns crainici Fangoria TV.
21.Actorul pe care juma de minut in filmul Saw l-a transformat in vedeta, o sa apara si in Boogeyman 2, continuarea horrorului de 2 bani cu Xena Printzesa Rasboinica, produs de Sam Raimi.

22.Yahoo Messenger promoveaza filmul horror The Messengers.

British Boring Crap

Torchwood ep.1-6

Va anuntz cu regret ca revolutzia gay in zona horror/sf se amana pe durata nedeterminata. Motivul: din Torchwood a iesit o varza, cu cateva sclipiri la final de sezon cu care de fapt trebuia sa inceapa serialul. Torchwood bifeaza cele mai negre presimtziri, anume ideea ca producatorii fac misto de telespectator si nu de temele abordate; cam ce ar iesi daca as ajunge vreodata compozitor pe langa casa de discuri Lupii Daciei. Desigur, nu este asta un lucru rau in sine, este rau cand iese prost, cand ai efecte speciale varza si apoi faci documentare in care aratzi cat de tare te-ai chinuit cu efectele speciale. E nasol cand ai o intriga beton si o ocolesti cale de un sezon intreg umplut ca o sarma de episoade complet irelevante. Eu sunt dintre cei care alege intotdeauna ardeiu de umplutura si varza de contzinut iar la serialul asta m-am trezit mestecand varza si uitandu-ma cu scarba la ce am lasat in farfurie. La ce bun ca ai idei de potentzial (furate de prin literatura), cand scenaristii sunt mai interesatzi despre cum ne sapam colegii de serviciu? La ce bun sa ai un erou gay si zombie in acelasi timp daca jumatate de sezon il tzii ascuns de privitori sau ii dai replici de umplutura? La ce bun efecte speciale cand patru episoade la rand se petrec intr-o singura camera, de parca ar fi teatru TV.

Una din problemele cele mai mari este asocierea cu Doctor Who care anuleaza orice credibilitate privind dramele in discutie. Torchwood da afara satira, politica, sentimentul de buna dispozitzie si lasa lipsa desavarsita de logica la care adauga picanterii sexuale si idei SF cu jumatate de gura. Baga personajele intr-un ARO negru si le filmeaza slow motion cand se dau jos din masina. Dezbraca eroii de tenishi, pufoaica si costum in dungi si ii imbraca in latex negru. Apoi ii mai si pune sa planga, sa zica ca viatza n-are nici un rost. Si cel mai nasol dintre toate e ca personajele principale sunt mai mult observatori ai evenimentelor din serial decat sa contribuie cumva la ce se intampla. Man, it doesn't work like this. Curiosilor le recomand un salt direct la episodul 6. Sa incerc totusi un rezumat, punctand punctele forte:

De la episodul 1, Everything Changes, nu ma asteptam la nimic. A fost prost si in Dr.Who, pot intzelege ca e prost si aici pt ca are datoria sa inghesuie la disperare personajele cheie ca sa invatzam cum le cheama si la ce se pricep. Si mai e ideea lui Greg Egan, din romanul Distres, cine nu l-a citit vai de steaua lui. Deci ideea e ca acesti politzisti postmoderni din grupul Torchwood au o scula cu care invie mortzii recentzi ca sa le culeaga impresiile si sa afle cine i-a omorat. Problema e ca nu pot fi tzinutzi in viatza decat cateva minute in care e greu sa te conversezi cu ei ca ii apuca panica si incep sa intrebe unde e mama, cine suntetzi voi, din astea. In loc sa bata fieru cat e cald, actziunea se muta pe o agenta de circulatzie, Gwen, care ii surprinde pe baietzii TW asupra faptului si se baga pe sub fusta lui Captain Jack sa afle care e shmenu. Captain Jack o invita la ei acasa, ii dezvaluie istoria TW si o mai si angajeaza cu carte de munca in locu secretarei Suzie care se enerveaza si se sinucide, dar il si omoara de ciuda pe Captain Jack, mai exact in frunte. Dar cum el era mort deja, se sterge cu dosu palmei la frunte si continua sa conversatzia. Aflam ca grupul TW traieste intr-o canalizare unde au adunat artefacte extraterestre printre care mana taiata a lui Doctor Who si au niste animale de companie cum ar fi un pterodactil si niscaiva weevils: extraterestri canibali imbracatzi in salopete (importanti pt serial dar ignoratzi juma de sezon). Treaca mearga.

Episodul Day One e despre prima zi a lui Gwen la TW cu carte de munca. Cazul studiat e despre un extraterestru obsedat sexual care consuma energie orgasmica. Adica daca tzi-o pui cu el, dimineatza se alege prafu de tine. Ocazie pt Gwen sa traga un lesbi-mozol cu o gagica posedata de respectivul extraterestru. Idee irosita si dramatizata inutil.

Episodul Ghost Machine e si mai stupid. Nici nu mai tzin minte cu ce e. Ba mi-am amintit, e cu un artefact care, daca-l tzii in mana, itzi arata poze din trecut, ocazie cu care TW investigheaza o crima de doi bani de acu 50 de ani. Ocazie pt Gwen sa se acomodeze cu serviciu si sa-si cunoasca colegii: lesbiana hackeritza Toshiko, doctoru cu gura stramba Owen si Ianto, secretarul gay al lui Captain Jack. Ocazie si pt noi sa aflam ca Gwen are un boyfriend caruia nu are voie sa-i spuna nimic despre serialu asta, desi am impresia ca e cam singurul din UK care nu stie.

Episodul Cyberwoman incearca sa se salveze cu o trimitere la Doctor Who. Mai precis, secretarul Ianto inainte sa devina gay fusese indragostit de o femeie care fusese rapita de Cybermani la sfarsitul lui Dr.Who, dar n-au apucat sa o upgradeze decat pe jumatate. Adica i-au pus sani de metal si i-au tras un facelift heavy-metal nasol. Ei bine, gagica asta apare la sediul TW sa omoare pe toata lumea si se bate cu pterodactilu. Toata lumea din TW plange si striga: ce ne facem, ce ne facem!

Episodul Small Words exceleaza cu efecte speciale sub orice critica. E primul episod in care avem impresia ca serialul nu e un teatru TV filmat in studio, iar personajele incep sa iasa sa se mai plimbe in aer liber. Dar in aer liber vin niste spiridushi care sug energia vitala din oameni si le umple plamanii cu petale de trandafir. Pe hartie suna mai bine decat se vede pe ecran. Se adevereste faptul ca si Captain Jack a iubit o femeie mai demult, inainte ca el sa moara. Acum o contacteaza din nou si se da drept fiu-su, ca sa nu nasca intrebari ca el de ce nu imbatraneste.

Episodul Countrycide are de la mine o clementza papala din pricina ca plagiaza la greu un film care-mi place. Ia ghicitzi cu ce seamana: eroii nostri ies la iarba verde sa prajeasca o slanina si sunt haituitzi de niste sateni canibali cu rea vointza si care vrea sa-i manance. E primul episod cu adrenalina, oameni care alearga dupa alti oameni sa le dea cu lopata in cap si sa le manance shoriciu. Intre doua momente de teroare, Gwen se indragosteste de Owen Gura Stramba in timp ce acesta scotea niste gloantze din ea cu penseta, foarte tandru. Cu asta se deschide o rana telenovelistica care va ramane deschisa tot sezonul, problema care, consider, a stricat si serialul Lost. Oricum, personaju negativ e foarte tare si cand il intreaba astia man, de ce mananci oameni? asta raspunde cu o lacrima in ochi: because it makes me happy. Cu aceasta replica geniala se termina jumatatea nasoala a serialului si incepe cea rezonabila.

Calauza Alcoro-Vegana cu inima de român

Catre culmile succeselor (Formula fericirii)

de Pavel Corut

Dupa ce l-a umilit pe Culianu la admiterea in liceu si a fost coleg de scoala cu Traian Basescu, iata ca Pavel Corutz calca pe urmele lui Steinhardt in incercarea de a diseca tainele fericirii si a ne impartasi caile la indemana prin care o putem obtzine pe Ea, Fericirea. Pentru comentarii, putetzi sa il contactatzi pe scriitor la adresa firmei S.C. SOMALI S.R.L. Nu e adresa de acasa, dar contabilul SRL-ului va impacheta corespondentza la gatul unei prepelitze pe care maestrul o va impusca in timpul zborului pe deasupra sihastriei, acolo unde traieste in secret de cand s-a lepadat de Securitate, de 3 ori in aceeasi noapte.

Literatura eseistica a acestui Ed Wood romanesc nu se indeparteaza foarte mult de stilul profetic al marilor Dalai-Lama, pastrand totodata coordonatele mercantile ale soft SF-ului de factura ghetto-dacica cu care ne incanta intre doua teze la romana pe la inceputul anilor 90. Autorul este recunoscut pentru cel mai lung ciclu fantasy din istorie, seria Octogonul de 80 de volume, cat Discworld, Dune, Fundatia si novelizarile Star Wars la un loc. Poetul Pavel Corut poate fi ascultat pe albume ca Inima Romanului (piesa disponibila aici) si a pus bazele unei culturi underground care astazi vinde zeci de CD-uri ca nimica. Romane ca Vanatorii de Sionisti au pus punctul pe I pe vremea cand Patapievici se juca pe calculator iar Europeni, uniti-va i-a suparat atat de tare pe patronii UE incat iata cat a durat sa fim acceptatzi. O, Doamne, cum mai demitiza maestrul mitologii in falicul roman Eva n-a fost mama noastra, ori cum desfunda dumnealui cele mai puturoase tzevi ale fostei Securitatzi in Calauza Alcoro-Vegana. Ma ia frigul cand ma gandesc la aventurile agentului Cremene Laurentziu si la crucea de pe Munte, cum lumineaza ea semnale spre cer la fiecare aniversare a trezirii lui Decebal care, izbit de un fulger, s-a ridicat din mortzi si a strigat SUNT VIU!

Dara nu ma lasatzi sa alunec cu vorba, caci azi discutam despre Fericire. De remarcat in primul rand ca volumul Catre culmile succeselor, cu subtitlul Formula fericirii, a auteurului Pavel Corut, este editata de Editura Corut Pavel, un fel de blog pe hartie al patronului fost securist. Volumul ni-l readuce pe scriitor in atentzie, pentru cazul in care OTV-ul nu a reusit cu intrebarea senzatzionala adresata publicului "Credeti ca o sa fie ucis Pavel Corut?", la care aproape jumatate din romani au raspuns cu DA intr-o recenta emisiune.

Am citit cartea intr-o perioada de adanc amar, intre o colonoscopie si un desfundat de urechi la ORL si gasesc ca ar trebui distribuita gratuit in spitalele tzarii, alaturi de mana stanga tamaduitoare a Uluitoarei Lavinia, promovata in aceeasi emisiune, invocata la paragraful anterior.

Unii dintre voi, mai tineri si cu creierii spalatzi de paginilor mercantile ale unor Frank Herbert reeditat sau a baptistelor Cronici de la Narnia, nu putetzi intelege ce a insemnat Corut Pavel pentru literatura fantasy, horror si SF romaneasca, pe vremea cand cele trei genuri nu se indoisera ca trestia lui Pascal in calea comercialismului. Documentele care atesta dialogurile intre civilizatziile alcoro-vegane si dacii liberi au fost ingropate in dosarele securitatzii si ignorate in folosul maruntelor interese si sapaturi electorale impotriva Monei Musca. Dar nu deznadajduitzi, caci stindardul a fost dezgropat de tineri artisti activi sub titulaturi ca Bucovina, Lupii Daciei sau Negura Bunget (ultimii avand un album black metal cu titlul OM, preluat de la unul din romanele auteurului). Stiatzi ca Hitler nu era antisemit si ca ubermensch/untermensch se refereau de fapt la popoare care traiau pe Pamant, respectiv Sub Pamant, cam ca in Heroes of Might and Magic 3? Stiatzi ca UDMR-istii sunt avangarda unei rase invadatoare de extraterestri si ca pe fundul Marii Negre sunt vestigii ale unei civilizatzii mai avansate decat a egiptenilor? Pai de unde sa stitzi voi pe care va inveseleste sa vedetzi o sabie de laser si un elf cu urechi ascutzite.

Dar sa revenim. Catre culmile succeselor este schema logica care te poate transforma din om de nimica intr-un patron fericit cu viatza amenintzata (de opinia a jumatate din romanii care se uita la OTV). Se abordeaza toate problemele de la impotentza la levitatzie si regulile managementului modern, dovedind ca formula fericirii pare infailibila in orice context, ca orice act transcendental ori macar magic. Printre picaturi, Corut Pavel se opreste si asupra operei sale de acu 15 ani, marturisind ca principalul pericol pe care il paste un scriitor SF este sa ramana prizoner al fantasmelor ce i-au iesit din penel si sa piarda aderentza la shoseaua realitatzii. Observatzie absolut corecta, confirma Stephen King.

O sa zicetzi ca v-am tinut atata si nu v-am spus de ce anume ar fi nevoie ca sa fim fericitzi? Nu de multe lucruri: un creion si o hartie si ... FORMULA. Nu o pot dezvalui aici si nici n-ar fi cinstit, domnul Corut a multiplicat cartea asta la pretzul de 15 RON care, conform mesajului de pe coperta, este pretzul unei sticle de votca. Alcoolul va poate binedispune pentru cateva ore, apoi...cumparati acest volum pentru a deveni sanatosi, prosperi, binedispusi si fericiti intreaga viata!

Ma opresc aici deocamdata cu rugamintea sa popositzi cateva clipe cu privirea pe copertele de mai jos. Maestrul poate sa moara oricand si in aceasta perspectiva nu exista moment mai potrivit pentru infiintzarea unui fan club. Rog sa fiu contactat de catre doritori. Sfarsesc pledoaria cu chiar gandurile maestrului, care vorbesc singure si de la sine, fara sa mai trebuiasca rostite:

Cobori Doamne in jos pe Soare, Sa vezi neamul meu, cum moare

Da-ne Doamne o tzara in cer, nu vezi cum romanii pier?

Umiliti si rastigniti si vandutzi pt argintzi.

Filmele vorbite pe la spate
-imedebei si starea vremii-

A aparut o boala noua intre divixofili: clasamentele si notele imdb. De fapt creca boala e veche, dar abia recent m-am izbit de ea la modul deranjant. Adica povestesti la o bere cu un om aparent in toate mintzile, mai bagi o barfa de la serviciu, mai recomanzi un film asa, complet dezinteresat, sa vada si omu, sa se relaxeze, sa arate la copii sau la nevasta sau, de ce nu, sa faca o seara de film cu familia si la sfarsit omu itzi tranteste in nas: "Da cat are pe imdb?". De unde pana mea sa stiu?

Apoi mai stiu pe unu care s-a apucat sa colectioneze topul 250 imdb. Are un carnetzel unde-s scrise toate si le bifeaza cu pixu cand face rost de unu. In acest context am aflat ca Nashul si Shawshank Redemption sunt cele mai bune filme ale tuturor timpurilor. Bine, bine, intreb da cel mai bun film al tuturor timpurilor nu tre sa fie UNUL? Pai nu, ca astea doua-s la egalitate de puncte si golaveraj, nota 9,1. Vorba lui Dumitru Graur: lovitura libera din unghi de 45 sau 46 de grade. Mai cunosc un tip care intra in fiecare zi pe imdb de la scoala si mai da un 10 la Nasul ca sa-l depaseasca pe Shawshank. Si da cate o nota de 4 la ocazii lui Lord of the Rings, ca era comercial.

Altu si-a facut lista sa se uite cronologic la filme, incepand de la 1920, de la Dr.Caligari si alte alea. Dupa ce si-a dat seama ca o sa moara inainte sa ajunga la anii 70, si-a mai impus un criteriu de selectzie, sa nu se uite la filme americane, ca-s comerciale. Acu s-a trezit ca nu stie daca sa se uite la Apocalypto, ca nu l-a lamurit nimeni daca e american sau nu. Apoi a aflat ca unele filme despre care credea ca-s americane erau de fapt englezesti si si-a bagat picioarele in toata afacerea. Acuma se uita la South Park, isi mai descretzeste fruntea de la Hamangia.

Ma intreb ce s-ar alege de imdb daca ar dispare stelutzele alea de la rating. De fapt ar putea sa stearga astia tot site-u si sa lase doar ratingu si topul. Si titlul filmului, normal. De preferinta in romaneste. Am uitat sa zic ca am vazut pe unu facand search dupa textul "Stapanul inelelor". De aici ni se trag si marile dileme: de ce nu-s remakeurile mai originale, de ce nu-s filmele cu zombie realiste si de ce are Passion of Christ final previzibil. Ultimul partz pe care l-am auzit e Ce cauta elementul magic in Prestige?.

Deci ia sa vedem ce filme noi a mai facut imedebeul?

1.E foarte tare vestea ca scriitorul de Nobel Jose Saramago va fi ecranizat de Fernando Meirelles (City of God), mai precis cu povestea despre orbire, Blindness. O sa fie de Oscar, ma jur pe roshu.

2.De Niro vrea sa apara in continuarea lui The Departed, probabil remake la Infernal affairs II. Cu conditzia sa-l faca tot Scorsese.

3.Tim Burton lucreaza iar cu Johnny Depp si Helena B. Carter, plus Borat, la musicalul Sweeney Todd.

4.Scarlett Johansson devine actritza porno, incarnandu-se in rolul biografic al vedetei Jenna Jameson.

5.William friedkin (Exorcistul si Filiera franceza) a fost premiat la Cannes pt thrillerul Bug, cu ceva paranoic care vede peste tot gandaci.

6.Charlie Kaufman, scenarist la mari filme ca Being John Malkovich si Eternal Sunshine of the Spotless Mind, s-a apucat de regie. Isi face propriul film, Synecdoche New York.

7.Christian Bulimic Bale e iar pe cura de slabire. Dupa Machinistu, acu face foamea prin filmul de razboi Rescue Dawn sub bagheta dirijorului Werner Herzog.

8.David Fincher a cam lenevit dupa Panic Room, dar acu bate insistent la usa cu The Zodiac, povestea unui fel de Jack Spintecatorul modern care a facut o gramada de porcarii si nu l-a prins nimeni, deci cam Seven reloaded. Apoi reia colaborarea cu Brad Pitt pt povestea omului care s-a apucat sa intinereasca la 50 de ani, dupa F.Scott Fitzgerald (The curious case of Benjamin Button).

9.Michel Gondry (Eternal sunshine of the spotless mind) a mai scos un film frantzuzesc de dragoste cu Garcia Bernal: The Science of Sleep. Dar mult mai tare va fi Be Kind Rewind cu un tip magnetic care strica toate casetele dintr-un video store si e obligat sa se apuce sa le filmeze la loc, inclusiv Robocop si Back to the future.

10.Joel Schumacher e mai de mana a doua asa, dar un Falling down si un 8MM nu-s chiar de colo. Acu vine cu Number23, thriller cu Jim Carrey. Se invarte bine Carrey cu rolurile astea, atrage lumea sa se uite ca la o maimutza care a invatzat sa vorbeasca.

Garris, Dante, Landis, Carpenter

Masters of Horror ep.4-7

Producatorul serialului, Mick Garris, se inghesuie si el cu un episod de 3 parale dupa o proprie povestire, Chocolate. Un pic hazliu, un pic fantastic, nimic horror si joaca nimeni altul decat Henry Thomas care in copilarie a fost vedeta filmului E.T. iar acu la batranetze joaca in productzii TV ieftine. Ba sa nu mint, l-am vazut si in Gangs of New York. Deci eroul nostru se trezeste intr-o dimineatza cu gust de ciocolata in gura. Apoi mai tarziu incepe sa simta mirosuri aiurea, iar la lasatul serii simte persistent un morcov in fund. Pana la urma se dumireste ca are o legatura senzoriala cu o femeie si simte tot ce simte ea, inclusiv cand face sex, de aici morcovu. Eh, si mai departe se chinuie el sa afle cine e ea si ce au ei de impartzit si personajul sufera o serie de traume emotzionale. E o turnura haioasa a cliseului cu victimele parapsihice care vad prin ochii criminalilor. Daca scadem nivelul pretentziilor tzinand cont ca Garris s-a autoproclamat Master of Horror cu aceasta ocazie, e ok.

Homecoming e marea surpriza a sezonului din partea unui regizor, Joe Dante, pe care nu dadeam doi bani considerand ca CV-ul lui se bazeaza pe filme ca Gremlins. In ciuda asteptarilor, avem o satira politica extrem de acida si ancorata in contemporan: pe Bush il pune dracu sa zica intr-un discurs electoral ca el vrea sa ajunga presedinte in numele tuturor soldatzilor care au cazut in Irak. Dar iaca nenorocirea ca in ziua alegerilor totzi soldatzii omoratzi in Irak se fac zombie si vin sa voteze. Desi nu-s foarte multi, procentajele voturilor sunt aproape fifty-fifty si succesul depinde de voturile respectivilor zombie iar consilierii de imagine a lui Bush sunt cu nervii la pamant. Se isca mare scandal, daca mortzii din Irak au drept de vot sau daca si l-au pierdut dandu-si viatza pentru patrie. Dialoguri geniale, hazliu cat incape, unul din varfurile serialului si chiar al istoriei filmelor cu zombie.

John Landis n-a luat niciodata in serios genul horror si nu o face nici de data asta, cu comedia Deer Woman, despre o femeie-capra cu sani superbi care isi omoara cu copitele partenerii sexuali, de regula camionagii culesi de prin benzinarii. Ni se prezinta ancheta unui politzist distrus si retrogradat la sectzia "atacuri animale", care incearca sa isi salveze cariera cu bizarul caz al cadavrelor cu erectzie. Episodul are un iz de sitcom si o gramada de referintze la filmul care il justifica pe Landis in echipa MoH, carevasazica An American Werewolf in London (respectiv Paris). Totusi, unii zic ca cea mai tare realizare horror a lui Landis e videoclipului cu zombie al lui Michael Jackson.

Udo Kier, versatilul actor care a acoperit totul de la filmele lui Lars Von Trier la productzii horror moderne, apare in brutalul episod al marelui John Carpenter, poate cel mai important regizor al genului de la Hitchcock incoace. Povestea e despre zvonul ca un regizor interbelic francez a facut un film de arta snuff cu un inger caruia i se taiau aripile. In zilele noastre, un critic de film jucat de Udo Kier cauta disperat un bootleg dupa filmul respectiv, despre care se zvoneste ca nu folosise efecte speciale. Fapt care se confirma cand ingerul cu pricina e gasit si inchis in vitrina colectzionarului pe post de bibelou. Pe fondul lamentatziilor ingerului sinistru (machiaj absolut genial, seamana putzin cu Brucan) toata lumea care intra in contact cu filmul se sinucide iar sarmanul Udor Kier isi scoate intestinele si le intinde pe rola aparatului de proiectzie din cinematograful sau particular. Metafora mucoasei intestinale a cineastului proiectata pe ecran ca o rola de film e de mare impact si aduce o schimbare drastica de ton in atitudinea serialului. Titlul, subtil si de efect: Cigarette Burns.

Aventuri la pescuit

Surface

A inceput si s-a terminat Surface. Dupa seriale filmate prin birouri (Cracker) si SF-uri de studio (Torchwood), dupa culori noir (American gothic) si efecte speciale pestritze (Dr.Who) iacata un serial old-school, fara smecherii, in care eroii pot sa fie ambitzioshi fara sa fie gay iar personajele negative sunt rele prin natura lor, nu ca sa ne dea lectzii de educatzie civica.

Primul lucru care sare in ochi la Surface e cat de colorat e, cam ca Lost asa. Iarba e verde-verde, apa si ochii eroinei sunt de un albastru-albastru iar monstri sunt mai fluorescentzi decat primii mei adidashi de dupa revolutzie. Al doilea lucru care sare in ochi e ambitzia personajelor si cat de serioasa e toata treaba: eroina e o single-mother divortzata doctoranda in oceanografie, specialista in umblat pe fundul apei si hippie, care e data afara de la slujba dupa ce era sa o manance un peshte mai mare decat submarinu ei. Jaws? Apoi mai e batranu si marea, un pescar care vede cum extraterestrii din cer fac oua in apele noastre. Si un copil care gaseste la scaldat un ou de extraterestru si il duce acasa in acvariu si din el iese un dinozaur verde care mananca totzi pestii din acvariu si strica prizele cu curentu lui de tzipar electric. ET? Mai e si eroul caruia i-au mancat pestii un frate si lumea crede ca e dus cu pluta caci de cate ori se uita intr-o chiuveta sau un WC are impresia ca vede un oras subacvatic. Abyss? Si colac peste pupaza e mad-scientistul sovietic Cirko Cinicul dar cu suflet bun care a gasit in ocean o masea stricata si crede ca e de la un extraterestru ba mai si reuseste sa convinga guvernu de asta, care guvern are in spate niste rusi diabolici care controleaza America cu extraterestrii lor. Apoi se dovedeste ca KGBistii sunt clonatzi si Xanaxu e facut pe alta planeta prin inginerie genetica iar la sfarsit vine sfarsitu lumii.

Deci avem 2 partzi Spielberg + 1 parte Cameron (si filmarile lui acvatice) pe o structura conspiratzionista gen X-files, lalait pe stilul Lost, adica in care lucrurile sunt in general simple si clare de la bun inceput dar par foarte complicate prin ochii personajelor. Efectele speciale sunt decente pentru TV, imaginea e excelenta si majoritatea filmarilor sunt in aer liber, pe apa si sub apa adica itzi da asa un sentiment turistic de Animal Planet. Actorii sunt de multe feluri, de la simpatici la sexy cu ochi albastri si multi actori de placaj cu replici aberante. Extraterestrii sunt niste pesti cu picioare si nu zic Hello world, ci te mananca sau te curenteaza iar cand umbla in haite provoaca furtuni electrice, uragane si maresc temperatura globului. Avand in vedere ca are un singur sezon, nu apuca sa supraliciteze si se mentzine la un nivel relaxant, cu o productzie profesionista iar la final devine chiar interesant si prapastios. Conteaza si faptul ca nu m-am mai uitat la seriale de teapa asta de pe vremea lu SeaQuest, asa ca am trait o binevenita rememorare a unor vremuri in care SF-ul era un gen benign preocupat de soarta planetei albastre, vorba lui Mironov. Red alert!

P.S. Aflam cat de nasol a fost transformata logica narativa de catre tehnologia moderna: de cate ori au o problema, eroii nostri cauta pe Google. De cate ori se cred in sigurantza, cineva le asculta telefonu mobil. Cu ocazia asta am realizat ca filmul the Departed e o reclama la telefoane mobile si ca n-ar fi putut exista in urma cu 10 ani. In plus incep sa vad aspectul istoric din filme ale anilor 80 in care toata intriga e cauzata de personaje care nu pot lua legatura unele cu altele.

Muzica vorbita pe la spate

-January tree-

1.A fost foarte tare concertul Evergrey de la Bucuresti, multumesc organizatorilor si trupei. Stay metal! I like it.

2.Raspandacii au promis pentru la vara o dubla MyDyingBride-Anathema la festivalul Uniunii Europene cu capitala la Sibiu. Ar fi beton, pacat de acustica de piatza.

3.Sa nu uit, Tudor Lica, liderul lobby-ului Manowar pe langa Romania, mi-a lasat vorba sa va transmit urmatorul mesaj, in caz ca v-atzi apucat sa cautatzi sponsori pt un concert Manowar la noi:
Salut,Daca aveti vreo idee legata de eventuali sponsori haideti sa va spun inca ceva. Cautam sponsori companii care produc bunuri sau servicii de larg consum. Spre exemplu tigarile, sau bauturile racoritoare si nu companiile producatoare de senile pentru tancuri, pentru ca nu zilnic cumparam senile de tancuri.

Corect.

4.Tot din categoria trupe de 2 lei (vechi), foste geniale, actualmente placide, vom avea si Haggard la Brasov. Asha pe nesimtzite mi-a iesit trupa asta din vizor, fara agresiuni si albume insistente si uite de unde sare hopa mitica. Cica vor veni cu clasa si o sa cante direct pe asfalt, caci nu exista scena sa-i tzina pe totzi 16.

5.Orshcum ar fi, concertul anului va fi Marilyn Manson la presupusul festival BESTIVAL de la Romexpo, iunie sau asa ceva. Asa da, mai ales ca maestrul vine cu un album nou. S-ar putea sa fie si alte trupe, le tzin pumnii organizatorilor.

6. "People ask how I learned to play bass with one hand. Well, with a face like mine, you learn to do a lot of things with one hand." Din vorbele de duh ale marelui cantautor Peter Ratajczyk, mai cunoscut dupa porecle ca Peter Steele sau Ogre Salami, vocea trupei de erotic horror metal Type O Negative si mai nou actor in filmul cu vampiri Tao of M. Salut albumul Dead Again, care ne canta despre ortodoxie, daca ar fi sa ne luam dupa coperta - un Rasputin colorat verde (in ciuda zvonurilor ca de anul asta trupa trece pe portocaliu). Jumatatea de album pe care am ascultat-o pana ce mi-a scos peri albi voiceoverul suna foarte punk si doom bascalios, deci va fi sigur in top 10 anu asta.

Alte albume heavy rotation pe luna Ianuarie:
1.Grindermanu lu Nick Cave a iesit domle in doua variante: una tip ciorna, cu sunet prost si multe piese, si una finala cu sunet beton dar mai putzine piese (!). E tot Cave cu o vaga tendintza experimentala, hai sa zicem ca pe la inceputuri, desi comparatzia e deplasata: Lucrurile sunt la locul lor si sculele astea oribile (buzuki, banjo si nu mai stiu ce) tot incearca sa imite o chitara si alte tonuri familiare deci sa nu va inchipuitzi un Einsturzende Neubauten. Orshcum, mai e un loc ocupat in topul anului asta.

2.De fapt sunt destul de ingrijorat de topu 2007 ca am impresia ca il definitivez pana in Aprilie cand probabil Marilyn Manson, Porcupine Tree si Deadsoul Tribe o sa puna capacu. Caci al treilea loc rezervat e proaspatul Dalek-Abandoned Language, hip hop gotic cumplit si apocaliptic.

3.Si tot in top o sa fie Diablo Swing Orchestra - Butcher's Ballroom. Daca as fi rau as incepe de la o comparatzie cu Nightwish da am zis sa o evit si sa va povestesc mai degraba despre cum baietzii astia canta cu trompete, swing si flamenco peste ceva metal populist si jucaush. Normal ar fi sa fure ochiu lumii cata vreme Nightwish sunt numaratzi la KO.

4.Surpriza din top va fi Boris cu Michio Kurihara, un super album care nu seamana cu nimic desi probabil are de toate. Incepe cu ceva trip-hop cu versuri in japoneza, apoi baga explozii de riffuri hard-cock compuse direct la Iwo Jima, ceva doom si-apoi iara balade folk nipone.

5.Pain of Salvation - Scarsick continua sa reziste la tavaleala si sa buimaceasca conflictu intre rockeri de diferite grupe de sange care, dupa ce s-au aratat atata cu degetu unii pe altzii, acu sunt nevoitzi sa bea din aceeasi sticla. Oricum, trupa ne readuce aminte ca progresiv vine de la progres si nu de la gresie. Prophecy fulfilled. Brava.

6.Fu Manchu - We must obey e albumul stoner al lunii. Nimic nou, nimic vechi, totul la fix. Nu e chiar de top, caci reprezentantu stoner in top 10 pe anu asta va fi noul Clutch - From Beale Town to Oblivion, care tocma a iesit intr-o varianta promo. Desi am impresia ca o sa fie bataie pe locul asta cu Monster Magnet.

7.Pana iese cu Porcupine Tree, Wilson se prosteste un pic cu niste piese-balast puse pe albumul Blackfield 2. Muzica pt gagici, relaxant si tamaduitor.
8.Where's Neil when you need him e compilatzia goth dedicata lui Neil Gaiman, cu muzici melancolice de la Deine Lakaien, Tapping the Vein, Tori Amos, tot pt gagici, tot pt bunastare spirituala.

9.Deci in aprilie se cam termina anu muzical, cu regret va anuntz. Hai mai repede cu albumele alea, cu cat le scoatezi mai devreme cu atat le ascult mai mult.

Alte trupe provocatoare de sentimente pozitive, ar fi:

• Jesse Sykes si Southern Isolation - southern belles cantand balade americane, cu participarea exceptionala a lui Anselmo pe piesa Southern Man I Am.
• Albume Type O Negative ascultate in prostie in asteptarea noului album. Oh, how i hate the mornings. Poate imi fac curaj sa fac cronicile alea, ma tot chinui cu ele de vro 3 ani.
• Albume Stuck Mojo ascultate in prostie in asteptarea noului album, care e cu Irak si Yoko Ono. A aparut si cronica Declaration of a Headhunter.
• Sub spectrul Lovecraft, am decis ca Cradle of Filth - Midian e preferatu meu de la trupa asta, argumente in cronica.
• Apoptygma Berzerk a scos niste coveruri faine pe Sonic Diary, ocazie cu care am tras si o cronica a ultimului album.
• Buckethead e un chitarist cu o galeata in cap care scoate albume instrumentale in care n-ai zice ca canta la chitara.
• Royal Hunt scosi de la naftalina, ocazie cu care mi-am amintit ca rockul inspirat de Ray Bradbury suna bine. Mai precis The Mission si Eye Witness.
• Therion si-au inteles limitele si s-au limitat pe Gothic Kabbalah la ce se pricepeau.

Sentimente negative mi-au lasat:

• Punkerii horror japonezi de la Balzac, cam galagiosi in ciuda faptului ca albumul se numeste Out of the grave and into the dark.
• Thee Maldoror Kollective, oricat de interesantzi ar fi, nu reusesc sa mascheze metodele dupa care isi fac muzica. Detalii in cronica.
• Albumele metal de la care mai trageam o sperantza-doua: Naglfar (black dansant), Rotting Christ (death ortodox), Machine Head (americanische metal) si November's doom (doom tomnatec) nu au reusit sa ma faca atent cu mai mult de o piesa-doua. Mai incercam la primavara.
• Genul post-rock si-a pus singur capacul cu sedimentare minima si viteza de diluare maxima: Explosions in the Sky si Minsk au scos doua ridichi de albume cu care incearca sa ne convinga ca post-rock inseamna o trupa rock care isi inregistreaza repetitziile inainte sa isi gaseasca vocal. Lipsa desvarsita de idei.
• Hella - acu e la moda sa-i zici rock independent mai ales cand vine de la boutiqueul lui Mike Patton. Albumul demonstreaza de ce rockul matematico-tehnic e o tampenie si ar trebui cantat doar de depanatori radio-TV. Ii mai dau o shansa, e una din trupele pe care daca reusesti sa le intzelegi, devii special. Cam ca in cantecul cu Special Fred made me special too.
• John Zorn - cu Patton la voce, e un latrat continuu care s-ar putea sa-mi placa candva dar deocamdata ma irita caci sunt in sesiune.
• Masterplan - fara Jorn e ca Iris fara Minculescu, Steaua fara Becali etc.

Dobitocul lunii ianuarie: Mixomatol, user al forumului metalfan. Simptomatoale: name-dropping, list fiend, limba de lemn, vocabular bazat pe semnale, parazit intelectual, balonare. E posibil sa fie Mr.Hyde al unui Dr.Jekyll premiat acu o luna la aceeasi categorie.

Omul lunii: mofo, user al forumului computergames, pt ca mi-a vandut doua cartzi beton si mi-a deschis ochii asupra unor titluri misto, in special legat de benzi desenate. Ocazie cu care am aflat ca la francezi in loc de BD se zice arta secventziala europeana.