Gata si cu a 20-a editzie TIFF - cum ziceam, a fost o editzie mai anosta decat de obicei asa ca am ramas doar cu cateva titluri "musai de vazut" - cuprinse toate in postarea asta. Ghinionu e ca astea au si o oarecare faima, asa ca banuiesc ca lumea le-a cam vazut.
Postarile precedente despre filmele TIFF 2021 sunt
aici (despre seriale),
aici (despre filmele naspa),
aici, aici si aici (despre o gramada de filme meh),
aici, aici si aici (despre filmele ok/bune dar nu chiar memorabile)
Another Round
(regizat de Thomas Vinterberg, acolit al lui Von Trier)
Oscarul pentru film strain in 2021 a fost acordat acestei ode inchinata alcoolismului, chestie care i-a frustrat pe cei care isi pusesera sperantza in impactul documentarului Colectiv. Dar e totusi o diferentza de la cer la pamant in ce priveste abilitatzile estetice si se pare ca Oscarurile nu sunt inca suta la suta politizate. E si o diferentza de la cer la pamant intre acea privire incruntata asupra necroliberalismului si ceea ce propune filmu asta - alcoolismul optimist ca panaceu, un mesaj cu care rezonez intru totul.
Filmul asta nu spune nimic util pentru preocuparile ideologice ale momentului, e pur si simplu perfect alcatuit, asemeni copilului universal al lui Ion Creanga. Regizorul e dintre parintzii miscarii Dogma95, acolit al lui Lars Von Trier, iar co-scenaristul sau este Tobias Lindholm care a mai avut cateva filme la Oscarurile din ultimii ani. Plus Mads Mikkelsen care nu mai are nevoie de prezentare.
Mikkelsen joaca un profesor care descopera o teorie (partzial adevarata, desi filmul speculeaza dincolo de forma reala a teoriei) ca omul modern traieste cu o deficientza de alcoolemie ce trebuie compensata cu un microdozaj zilnic de alcool daca vrei sa simtzi ca viatza merita traita. Alaturi de colegii sai de servici pune la punct un ritual prin care acestia se duc usor abtziguitzi la munca, ceea ce in prima faza le confirma teoria - le imbunatateste inclusiv creativitatea si productivitatea la serviciu (toti erau profesori la un liceu si devin mai populari dupa ce intra betzi la ore). Dupa aia se mai intampla si altele mai rele, dar pana la urma mesajul e pozitiv: inca o halba, va rog.
****************************************************
Riders of Justice
(regizat de Anders Thomas Jensen, specialist in comedii negre daneze)
Si totusi regizorul preferat al lui Mikkelsen e acest A. T. Jensen, cei doi colaborand in toate filmele regizorului - nu multe, caci Jensen e mai activ ca scenarist (a avut si o aventura la Hollywood cu Dark Tower, o gafa de cariera inexplicabila). Toate filmele sale au aceiasi actori (sau cinemaul danez are foarte putzini actori) si toate-s comedii negre incredibil de ireverentzioase pentru standardele moderne de politetze ofensiva si corectitudine malefica.
Aici personajul lui Mikkelsen incearca sa razbune moartea nevestei sale care fusese victima colaterala a unui atentat terorist. Echipa care pune la punct razbunarea e un fel de Expandables de oameni inadecvatzi social - doi statisticieni, un programator obez, iar tough guy-ul jucat de Mads Mikkelsen e cam labil psihic si ia doar decizii stupide. Genul asta de anti-thriller e destul de popular la scandinavi, mi-a adus aminte si de ecranizarile mai funny dupa Jo Nesbo; si chiar de In Order of Disappearance (parodia norvegiana dupa filme cu Liam Neeson care a devenit remake american cu Liam Neeson).
Jensen are doar vreo 5 filme regizate pe parcursul ultimilor 20 de ani si toate-s musai de vazut - pe unele le scapasem la TIFFuri mai vechi desi mi-a tot spus lumea de ele - in special Radu, care de 20 de ani insista sa ma uit la Green Butchers, debutul colaborarii dintre Jensen si Mikkelsen. Iarta-ma, Radule, ma uit si la Green Butchers.
*****************************************
Annette
(regizat de Leos Carax, superstar indie)
Exista doua feluri de musicaluri - cele in care cantecele se amesteca printre dialoguri normale si cele in care sunt cantate chiar si dialogurile. Annette face parte din a doua categorie, mult mai solicitanta pentru compozitori, iar coroborat cu subiectul fantasy al povestii face filmul mai bizar decat ma asteptam. Nu e un film pentru care s-a facut muzica, ci o muzica in jurul careia s-a croit un film - chiar scenariul parca curge dupa ritmul muzical.
Ar trebui sa fie o recomandare din capul locului faptul ca muzica e compusa de legendara trupa weirdo-pop Sparks - initzial trebuia sa fie un album al acestora, dar cumva proiectul a crescut in acest film cu ajutorul unor mari talente. Regizorul e un euro-alintat si cultiva propriul soi de realism magic cinematografic in care se incadreaza si povestea de aici. Actorii sunt superstaruri de actualitate straduindu-se sa isi cante dialogurile, ceea ce contribuie semnificativ la weirdoshenia filmului - Adam Driver incercand sa scape de asocierea cu Star Wars iar Marion Cotillard pare sa isi parodieze succesul din rolul lui Edith Piaf.
Povestea e o Frumoasa si Bestia modernizat cu elemente de #MeToo. O cantareatza de opera se iubeste cu un comediant mascul toxic, despre care ies la iveala "alegatzii" cu privire la abuzuri sexuale din tineretze. Din iubirea celor doi iese o papusha de lemn, un Pinocchio feminin. Personajul principal e totusi masculul toxic jucat de Adam Driver al carui cântat gros da mare parte din farmecul filmului.
**************************************************
Never Gonna Snow Again
(regizat de Malgorzata Szumowska, autoarea lui Mug)
Cum ziceam, am vazut toate cele 3 filme de la TIFF ale polonezei Szumowska (astept sa-i vad si debutul in limba engleza, horrorul The Other Lamb), iar asta e cel mai bun dintre cele trei. M-a zgandarit si coloana sonora cu excelenta pianista Hania Rani, pe care din coincidentza am vazut-o tot vara asta la Jazz in the Park (si ea e din Polonia).
Personajul principal e un maseuz venit din Cernobâl, imigrant ilegal in Polonia, care se pricepe la orice - e si balerin, si hipnotizator, si psihoterapeut, are abilitatzi de vindecare miraculoasa etc. Munca lui se desfasoara intr-un cartier rezidentzial de bogatani cu probleme, reale sau inchipuite, ce ajung sa depinda fundamental de talentele misteriosului maseuz-astrolog-psihoterapeut care colinda din casa in casa.
Dincolo de calitatzile tehnice (muzica si imagine excelente), filmul e o fantezie de gospodina cititoare de Formula AS, despre un Fat Frumos care stie sa faca si masaj celulitic, si vindecari miraculoase, si psihologie clinica. Desi satirizeaza genul asta de servicii si rolul lor in bunastarea personala a omului modern, nu o face in tushe groase ci intr-un film atmosferic-bizar, mai aproape de realismul magic sudamerican decat de o parodie americana. Sunt si niste aspecte de tensiune interetnica intre polonezi si ucrainieni pe care poate nu le-am sesizat in toate detaliile, dar o sa le intzelegem mai bine in razboiu care ne pashte.
*****************************************************
Cryptozoo
(regizat de Dash Shaw, n-auzisem de el)
O animatzie cum n-am mai vazut: urât desenata, urât animata - pare stop motion insa in loc de plastilina foloseste figurine de carton si ceva colaje digitale. Pare pentru copii dar are scene cu orgii si sex trans-specii, plus violentza destul de hardcore, cu matze scoase etc. E drept ca violentza e greu de sesizat din cauza graficii caricaturale, insa scenele sexuale sunt superweird, genul de grafica care aduce cu putzele desenate pe coperta interioara a caietului de matematica de catre un pushti retras.
Insa din toata uratzenia asta razbat emotzii si valuri de mood, ceea ce e o performantza deosebita - contrastul dintre cat de urat arata filmul in poze si halul in care te prinde atmosfera sa e ciudat. Ajuta si muzica foarte trippy, si vocile vorbind pe tonuri ciudate (Peter Stormare, mama lu Laura Palmer, Michael Cera, Lake Bell). Au lucrat mai multzi graficieni, fiecare a desenat ce a vrut, cum a vrut, si mai tarziu regizoru a pus cap la cap materialele adunate, ceea ce explica stilul vizual de colaj. Pasionatzii de grafica/animatzie 2D vor gasi multe chestii interesante.
Povestea incepe in anii 60 cu doi hippiotzi care faceau sex intr-o padure si-s atacatzi de un unicorn care pashtea pe acolo. Barbatul e impuns in matze de unicorn dar gagica scapa cumva, si afla ca in regiune exista un adapost pentru animale mitologice - pegas, meduza, ciclop, kraken, sasquatch etc. Cel mai pretzios animal e un baku - un fel de porc cu trompa care suge vise din capetele oamenilor si pe care armata SUA vrea sa-l foloseasca in scopuri militare.
.jpg)
