Din selectzia restanta de albume din 2022, al doilea calup de 10 albume musai. Primul a fost aici.
*****************************************
Moon Halo - Together Again
Gasit pe forumurile de ascultatori de prog-rock, e un spin-off de la alt grup ceva mai vechi pe care l-am descoperit in aceeasi perioada, englezii Mostly Autumn. Nu stiu de ce nu-s mai cunoscute grupurile astea, nu-s cu nimic mai prejos decat Riverside si alte chestii care au adunat totusi ceva fani prin partzile astea. Or fi mai de la tzara, mai nebarbieritzi, mai ruptzi la coate, poate chestiile astea conteaza pana la urma.
Clar mai bun decat cele mai recente albume Porcupine Tree ori Steven Wilson ori Pain of Salvation, care n-au prins niciunu topu.
*****************************************
Tears for Fears - The Tipping Point
La vremea aparitziei lui, am scris de album la Dilema.
Creca si ultimul cocalar recunoaste de la astia macar piesa Shout din anii 80. Unii o considera chiar piesa hard rock, desi la vremea aceea era hit de discoteca toata ziua. N-am urmarit cariera grupului, n-am fost fan al generatziei optzeciste in care au activat, dar am fost intrigat la anuntzul reformarii, cu ambii protagonisti trecutzi usor de 60 de ani. Ce mai vor si mosii astia?
Au scos unul din albumele mari ale anului 2022, de o sofisticare apropiata de prog-rock pastrand totusi accesibilitatea pop a generatziei care bagau solouri de chitara in mijlocul unui hit de discoteca.
*****************************************
Dans Dans - 6
Cel mai frumos album de chitara de la Plini incoace. Pe belgienii Dans Dans i-am prins in sectziunea jazz de la Roadburn, la prima editzie cand festivalul a riscat introducerea unei astfel de sectziuni. Am fost cam rupt la concertul acela, era la inghesuiala intr-un club jazz stramt cu perdele vishinii si jazzmani stand pe scaune cum le place lor ca sa poata comenta ca de ce stai in picioare in fatza lor.
Totusi concertul m-a intrigat in ciuda oboselii iar aparitzia noului album mi-a atras imediat atentzia, desi ascult destul de rar albume instrumentale. Chiar foarte rar, insa Dans Dans folosesc chitara intr-un fel deosebit (la fel si protagonistul lor, Bert Dockx, care tocmai a scos un album solo de data asta si cu voce).
*****************************************
Marlon Williams - My Boy
A mai prins topu pe vremuri acest neo-zeelandez cu sange polinezian, pe atunci perceput ca o versiune exotica a lui Roy Orbison. Acum e mult mai pop, mai zvacnit si mai dansant, piesele folk lipsesc aproape de tot, e clar ca cineva il pregateste pentru Grammy sau macar pentru succes de club.
Chiar si cu toate compromisurile comerciale care pot fi ghicite din schimbarea abrupta de directzie muzicala, compozitziile sunt de mare inspiratzie si vocea ramane excelenta.
*****************************************
Oceans of Slumber - Starlight and Ash
Acelasi sound proaspat ce imbina doom metal cu o voce feminina de culoare (creca nu mai e voie sa zic ce culoare), ba chiar pluseaza si printr-un excelent cover feminist dupa Wolf Moon a lui Type O Negative.
Am ascultat albumu la Paltinish, intr-o cabana pazita de catzelu Pufi care ma tot lătra de cate ori ieseam la plimbare de parca eram venit sa sparg cabana. Pana la urma l-am evitat izolandu-ma in cabana si ascultand albumu pe repeat pana a venit momentu sa plec. Ma rog, sa fiu dus de-acolo, ca toata viatza am fost dus, n-am plecat niciodata nicaieri. Despre ce era postarea asta?
*****************************************
Gaupa - Myriad
Destul de inevitabila senzatzia ca asta ar fi trupa metal a lui Bjork, vocalista (suedeza) imprumuta destul de mult de la Bjork dar recontextualizeaza totul intr-un fel de prog-funk-rock, cu niste grunge feminizat pe ici pe colo. Rezultat destul de original, e tot mai rar sa ma surprinda o combinatzie fresh si totusi coerenta de influentze.
*****************************************
Zeal and Ardor - Zeal and Ardor
Se fac 7 ani de cand i-am bagat in top prima data, pe vremea cand nici nu existau ca trupa ci era o improvizatzie de dormitor incropita de elvetzianul Manuel Gagneux din bucatzi mixate de negro spirituals si black metal.
Intre timp proiectul-glumă a fost organizat ca trupa. Au incercat sa cante intai la Roadburn dar au ars ceva scule ca nu stiau ce sa faca pe scena, in fine pana la urma s-au inchegat lucrurile, au ajuns sa cante si la noi (de minim 2 ori), iar pe albumul asta e o trupa in toata puterea cuvantului, cu instrumente adevarate, productzie profesionista si o diversificare neobosita a ingredientelor mixate aici dincolo de gaselnitza initziala.
*****************************************
Simone Felice - All the Bright Coins
La vremea aparitziei lui, am scris despre album si in Dilema.
Fratele mare din familia indie-rock Felice Brothers (recomand), s-a separat de ei si a inceput o cariera de poet solo si recitator spoken word retras la tzara. Trupa fratzilor e mai hipstereasca si mai indie-rock, insa fratele Simone s-a separat in sihastrie, a cam imbatranit, s-a buhait, e ros de sentimentu ca dupa 45 de ani s-a cam terminat viatza. I feel you, man!
Mai amesteca printre piese poezii recitate din propriul portofoliu, e un folkist adevarat caruia i-a disparut cu desavarshire the joie de vivre.
*****************************************
Platon Karataev - Partert Kialto
Bozgori adevaratzi cantand in ungureste, i-am vazut o data la Roadburn si mi-au lasat o impresie excelenta, iar albumu asta l-am pus imediat la suflet. E mai rock decat ce se aude in clipul live de mai jos (care e un fel de unplugged intr-o biserica), dar e un album extrem de melodios si cald, pt cine mai are fuflet si nu sta toata ziua sa citeasca stiri de razboi de pe Hotnews.
*****************************************
Knoll - Metempiric
Crescutzi la scoala neo-grindcore din care au iesit si Full of Hell, si totusi oarecum diferitzi, e cel mai crancen/violent album pe care l-am ascultat anul trecut, numa bun de spart chestii prin casa sau prin birou. Extrem de abraziv, parca stai cu capu intr-o mashina de spalat stricata, nu stii niciodata daca vocea chiar spune ceva sau doar tusheshte si vomita. Totusi destul de coerent si variat dupa ce te obisnuiesti cu sound-ul (si toata lumea a plecat din juru tau).
Vorba unui preten, exact ce trăbă!
No comments:
Post a Comment