Monday, July 23, 2007

Nihilism estival






















Wormwood: Gentleman Corpse
de Ben Templesmith

Cu sau fara Fantastic Four, nu ne putem asheza de-a curmezisul faptului ca benzile desenate sunt pe val datorita ecranizarilor de la Hollywood si nu numai. Pe urmele lui Mike Mignola (Hellboy), Alan Moore (V for Vendetta), Frank Miller (300, Sin City) ori Neil Gaiman (Mirrormask) calca si tanarul Ben Templesmith in incercarea de a-si vedea numele in randul autorilor de benzi desenate pt adulti ecranizate la Hollywood.

Filmele BD ale anului ce vine or sa fie Watchmenul lui Alan Moore (un nou festin vizual marca Zack Snyder - vezi 300, Dawn of the Dead), Hellboy 2 (din nou Del Torro, dupa Oscarul lui Pan sper ca filmul va capata atentzia pe care o merita) dar si 30 Days of Night al lui Templesmith, in regia lui David Slade (videoclipuri Stone Temple Pilots si filmul Hard Candy). Templesmith nu e tocmai din prima linie a autorilor BD dar mult nu mai are, marturie stau premiile din ultimul cincinal, colaborarea cu Warren Ellis pentru seria Fell si aceasta ecranizare care sta sa iasa. Recomand interviul de pe SuicideGirls.

Ca sa nu discutam in abstract, am zis sa citesc Wormwood - Gentleman Corpse, al aceluiasi autor. Nu sunt decat 8 numere, dar au o grafica fabuloasa si un umor sanatos (desi o mai ia pe aratura cu scarbosheniile). Personajul principal se recomanda singur: un vierme telepat care traieste in orbita cadavrului unui detectiv noir. Eroul rezolva cazuri misterioase cu ajutorul amicilor Trotsky (fantoma unui KGBist), Pendulum (un bodyguard barbos construit din rotitze dintzate) si Meduza (o prostituata care pazeste o poarta interdimensionala dintr-o buda). Evident ca nu viermele e cel care ramane pe retina, ci cadavrul pe care il foloseste drept vehicul, mare om de petreceri, fumator si beutor cu o pentagrama in frunte, cu un nihilism mai cumplit decat al lui Constantine, in sensul ca nu se da inapoi de la a-si sacrifica propriile organe pentru binele universului. Povestea e tot de prin Constantine, plus cate ceva din Hellboy, insa atmosfera si grafica sunt ireprosabile. Asa in mare, e vorba de un monstru care vinde oua de extraterestru pe post de Viagra, iar consumatorii mor de graviditate spontana si dau nastere unor alieni cu tentacule care sunt convocatzi sa deschida un portal lovecraftian. Urmeaza sa ma bag si in 30 Days of Nights, dar pana atunci... this is the SHIT! Sper ca pozele vorbesc de la sine.















Friday, July 06, 2007

Filmele vorbite pe la spate
-mai-


Cum din cauza TIFFului n-am mai apucat sa va spun ce filme am vazt lunile astea, revin cu complektarea. In primul rand cronica la Inland Empire, oficiala de data asta.
Filmul lunii (mai) s-a dovedit Sunshine, o minunatzie cinematografica cu un scenariu tembel. Muzica superba, atmosfera cumplita, personaje incarcate de stres, efecte speciale de blockbuster facute cu buget mediu si un miros acut de Odisee Spatziala. Ma plangeam candva ca Danny Boyle nu a mai facut continuarea la 28 Days Later, dar pana la urma toata lumea e fericita. Fresnadillo s-a descurcat beton cu 28 Weeks iar Boyle a avut vreme sa se ocupe de aceasta mica bijuterie. Oricum aparitzia lui Freddy Krueger pe nava spatziala putea sa fie inlocuita cu 100 de clishee mai simpatice. Cronica oficeala la punctfilm.

Apoi a fost si Spiderman 3, o ecranizare spectaculoasa a unor benzi desenate submediocre daca-mi datzi voie aceasta consideratzie. Sa apreciem ca Raimi e in stare sa mulga atat de mult din atat de putzin. Efecte speciale misto (nu chiar ca in precedentu da oricum), spirit BD conservat insa, again, materialul de baza si franciza Spiderman in sine mi se par slabe in industrie. Un alt minus este lipsa unui actor mare in rol negativ, vezi Molina si Dafoe in primele doua parti. Cronica oficeala la punctfilm. P.S. Nu-mi place Kirsten Dunst de nici o culoare, daca as fi super-erou nu m-as apleca nici sa-i vad culoarea kilotzilor. Si nici Tobby McGuire.

Ramanand in zona BD, V for Vendetta face totzi banii. Se vede mana de profesionist, anume marele guru Alan Moore, fost traficant de LSD, omul care a revolutionat benzile desenate, actualmente vrajitor diletant si coautor al albumului porno BD colorat cu creioane colorate Lost Girls. Dupa opera dumisale s-au mai ecranizat From Hell, League of Extraordinary Gentlemen si in curand Watchmen. Filmul adaptat de fratzii Wachowski (Matrix) nu sta grozav la partea de impact vizual (cu 300 si Sin City e greu sa concurezi) dar conserva destul de bine spiritul materialului, cu contributzia benefica a lui Natalie Portman si a lui Agentul Smith din Matrix. Lui Alan Moore nu i-a placut. Mie, da.

Orice atz zice, mie filmele cu Final Destination mi se par o porcarie. Un shirag de poante fara suflet care incearca atat de disperat sa surprinda incat nu mai apuca sa surprinda cu nimic. Din aceeasi categorie imi amintesc alta porcarie, Butterfly Effect despre care tzin sa reafirm ca e tot o porcarie. Dar sa nu ma abat prea mult, am vazut partea 3 din Final Destination si mi s-a parut mai naspa ca primele doua laolalta. O sa zicetzi ca ce pana mea vreau io care ma uit la filme cu zombie si Texas Chainsaw Massacre. Pai tocma aici e buba domle, ca lipseshte feelingu din FD. E cam ca si Dimmu Borgir fatza de Mayhem, ori baetzii astia care ne-a reprezentat la Eurovision fatza de Savoy. Pana nu uit, s-a relansat Mirabela Dauer, am vazut un afish cu ea plus un cocalar cu 30 de ani mai tanar. Deci Final Destination 3 e un film comercial din care nu putem invatza nimic decat prostii. Si la succesul pe care l-a avut seria nu stiu unde naiba s-au dus banii aia ca nici efecte speciale n-am pupat. Macar din partea a 2-a mi-a ramas pe retina un excelent accident rutier la inceputu filmului, dar din asta, la o saptamana nu imi mai aminteam nimic. Urmeaza sa-mi fac chef pt Saw 3, sper ca e mai breaz.

Am vazut in librarii traducerea lui L.A. Confidential al lui James Ellroy (care ne-a dat si Black Dahlia) si pe langa ca vreau sa va zic ca tipu asta e cel mai tare autor de gen de la Chandler incoace, filmu asta este in cartzile mele cel mai tare film politzist ever care a avut infernalul ghinion sa apara in acelasi an cu Titanic, cu care a concurat la Oscaruri. Cine nu l-a vazut sa fuga repede sa-l vada, cine l-a vazut sa fuga sa-l revada, e la fel de proaspat ca in prima zi. Un policier retro cu politzishti brutali ai anilor 50 inarmatzi cu shotgunuri bubuitoare, cu un excelent Russel Crowe in rol de mocofan, cu Guy Pierce in rol de politzist corupt dar cu principii, cu un Kevin Spacey cu un oribil costum impecabil de alb care lucreaza mana in mana cu un Danny de Vito ziarist imputzit si paparazzi fara scrupule, cu o Kim Basinger membra a retzelei prostituatelor de lux obligate sa isi taie nasurile ca sa semene cu vedete de la Hollywood, sub indrumarea proxenetului scarbavnic David Strathairn (Good Night and Good Luck). O poveste brici cu ritm perfect adaptata pt ecran de Brian Helgeland, un specialist al filmelor politziste daca ne uitam la ce are omul in CV: Man on Fire, Mystic River, Payback, Conspiracy Theory si...hahaha...Nightmare on Elm Street 4.

N-are cum sa-tzi placa Johnny Cash si sa nu te uitzi la Walk the line, una din vedetele de la Oscarurile anului trecut, cu o poveste biografica regulamentara si fara pretentzii dar cu genialul cuplu Joaquin Phoenix-Reese Witherspoon carand in spate tot filmul. De fapt pardon, Johnny Cash cara filmul in spate, fatza de care restu sunt doar umili mascarici. O aparitzie deosebita e si Robert Patrick, pe vremuri robot lichefiabil in Terminator 2, azi in rolul tatalui lui Cash. Regia James Mangold (Identity, Girl Interrupted).

Kiss Kiss Bang Bang creca a fost atat de nasol ca nu tzin minte nimic din el. Era o comedie politzista cu Downey Jr. si Val Kilmer in rol de gay care investigau ceva mizilicuri. Deci nu doar ca nu tzin minte povestea dar Downey Jr. vorbeste atat de repede ca nu pricepi ce spune si multe scene sunt filmate in dublu cadru si cu flashbackuri de nu stii unde sa te uitzi, pe cine sa asculti, la ce sa fii atent. Tre sa bei un Red Bull cu cola inainte si tot nu cred ca tzii pasu cu ce discuta aia si mai nasol e cand la final itzi dai seama ca te-ai chinuit degeaba, ca tot nu s-a intamplat mare lucru. Teoretic cred ca e o comedie, teoretic Downey si Kilmer sunt ok, teoretic trebuia sa fie divertisment, dar uite ca a trecut ca si cum n-ar fi fost. Regia, un anume Shane Black, creatorul seriei Lethal Weapon un clasic al duetelor cu politzisti. Scenariul bazat pe un policier clasic si vechi, cand sigur nu existau personaje gay asa ca jumatate din poveste tre sa fie masluita.

Monday, July 02, 2007

Muzica vorbita pe la spate
- death of June -

O luna muzicala de kko. Sesiune, examene peste examene, vai de capu meu. In fine, a mai fost si TIFFU, a fost si Artmania, plus munca de negru si mushamalizarea unor acte de coruptzie provocate de colegii de servici. La cum indica pixu si hartia, ne cam ducem dracului.

Deci am fost la Artmania. Fuse, fuse si se duse. Un eveniment deosebit a fost intalnirea cu Lentzi Kiriak care, la intrarea la conferintza de presa, statea si rezema pragul usii antreului si striga la un fecior care era cu el: ia zi-le, Gelule, la copiii astia, cum a fost in 94 la Anathema? Un mare om.

Cititzi totusi cronica Artmania care-am scris pt MuziciSiFaze cu concursul pozelor lui Floppy, plus avancronica la acelasi eveniment pe care o facui pt Dilema cea Veche, unde fac un menages-a-six cu somitati precum Razvan Braileanu, Marius Chivu, Berti Barbera, Ana Calin si Paul Breazu. De asemenea, nu ratati ultima Dilema, caci e subordonata unui citat din Yoda.

Alte cronici luna asta pe MSF au fost restantzele serialului Type O Negative:

Premiul dobotichles ii revine a doua luna consecutiv lui Voda care a reusit sa ne scape si de concertele Morgana Lefay cu Septic Flesh reusind sa se mentzina totusi in aceiasi bani de bilet. Ii tzin pumnii sa reuseasca sa dea pana la finele lunii si comunicatu ca nu mai vine Sepultura, poate ramanem cu un festival Rising Shadow, un fel de Ozzfest de-al nostru. Comunicate de presa, nu vorbe.

Iaca si un DVD, Live Consternation de la Katatonia, din pacate nu e ce atzi vrea sa fie. Adica pare mai mult un fel de bonus DVD, e foarte scurt si destul de prost filmat, cu imagini ori prea de aproape (prim planuri), ori prea de departe (din fundul salii, cum filma Lenzi acu 15 ani pe la Wacken). Nu e bootleg, e foarte oficial Peaceville product, sunetu si imaginea sunt brici dar, cum ziceam, are o regie varza, niste piese putzine si nici Katatonia astia nu sunt tocmai glam, iar vocalu are o lipsa desvarshita de mobilitate si o scarba absoluta fatza de notziunea de spectacol. He goes too far, the fukker.

Highlights

Dar sa ne intoarcem la faptul ca luna asta trupa lunii e Fair to Midland, protejatzi ai lu Serghei de la System of a Down. Asta nu inseamna ca trupa seamana cu SOAD, de fapt n-are nici o treaba cu nu-metalu si cu epigonii lui Patton. E mai degraba un gay emo grunge, da nu unu de ala scarbavnic si pukable ci unul cu piese solide si versuri destul de beton, cu iz de Live (trupa) dar mai progresiv asa. Vezi clipu. Ma tem ca o sa mai auzim de ei. La mai mare.

La Mustasch m-a aburit unu de pe metalfan ca ar semana cu Spiritual Beggars. Am luat ultimul album si am crezut ca am pus botu, ca m-am ales cu un album de heavy metal suedez leshinat. In schimb cand m-am bagat la albumele vechi lucrurile au inceput sa se lege. Iar cand am vazut si mustatza vocalului, m-am convins ca e un tip serios. Deci la trupa asta e important de la ce capat o apuci Recomand sa incepetzi de la mustatza omului pentru consolidarea increderii: clip esentzial despre femei care fac rau barbatzilor si inghit flacari pe deasupra. Pentru un clip cu drujbe si versuri misto, avetzi aici. Si abia apoi trecetzi la noul album cu clipul kung fu simfonic de aici. Remarcatzi din nou mustatza, primadona clipului. Unii zic ca piesa cea mai tare e asta, dar vetzi remarca rapid ca e dintr-o perioada in care omu n-avea mustatza. Dupa mine, ar fi trebuit ca trupa sa-si schimbe numele la albumu ala. Cu ocazia asta am realizat ca totzi marii cantaretzi au mustatza: Nick Cave, ambii vocali de la Spiritual Beggars, Sake, ala de la Clutch. Oricum, sunt surprins de cota pe care o au Mustasch astia la ei acasa, sa aiba atatea clipuri si sa-i cheme lumea "mandria Goteborgului".

And One sunt un EBM gen Apoptygma cu niscaiva piese dansante faine si iz de Depeche Mode (inclusiv freza depeĊŸ), dar ma jeneaza ca una din trei piese sunt in germana de aia nasoala. In fine, creca am nimerit eu o retrospectiva de cariera. Poate va lamureste clipul. Mai sunt si alte clipuri, da alea mai vechi imi aduc aminte un pic de 3 sud est si nu vreau sa ma discreditez. De exemplu pt clipu asta o sa ma injuratzi, dar daca suntetzi un pic atentzi, unu din pederashtii care danseaza in clip are tricou cu Biohazard. Daca vi se pare ca sunt prea gay, ganditzi-va ca astia erau in gay in Germania comunista. Now that's what i call pioneering.

Altele

Zicea bine Sake ca ceva pute: Antimatter incepe sa semene cu Anathema, Anathema cu Gathering, Ozzy cu Zakk, My Dying Bride cu originalul My Dying Bride dar ce nu intzeleg e de ce e nevoie sa semene Amorphis cu Sentenced? Amorphis a scos un album cam in plus care in varianta piratata se numeste Dark Waters sau Silent Wars, dar banuiesc ca in varianta originala se numeste Silent Waters. Mi s-a parut un album scos degeaba, rodaj pt noul vocalist. Putea sa fie un B-side pt Eclipse, care macar a avut ceva hituri. Deci asta ar fi pt Eclipse cam ce-a fost Tuonela pt Elegy: materie reziduala. Abuz de introuri de clape cristaline, riffuri ciuciu, solouri cat sa nu zici ca nu e rock si coliva de pe mamaliga: vocalu incearca sa recite poezii pe ultima piesa. Parca-i vad la brainstorming: Care o fi domle cel mai de kkt kitsch la care nu s-au gandit trupele din generatzia noastra? Concureaza pt o pozitzie nefasta cu ultimu Paradise Lost.

M-am enervat atat de tare incat mi-am tras albumul Multiplex Massacre al grinderilor de la Blood Freak. Titlul sper ca e clar, e vorba de grind metal porno cu sampleuri din filme cu zombie, despre publicul unui cinematograf multiplex care o ia razna si se macelaresc unii pe altii, suna a Lansdale. Partea haioasa e ca are solouri de chitara.

In rest, muzica s-a rezumat la ce mi s-a intzepenit in Ipod la inceputul lunii: Gorefestu care are 3 piese beton, Nine Inch Nails care are mai multe si Manson care are mai putzine.

P.S. Acu 5 minute a aparut noul album Oxbow. Va povestesc peste o luna cum e.