Thursday, November 29, 2007

Cartile vorbite pe la spate: Premiile anului 2007

Iata ca se termina anul si, odata cu festivitatea World Fantasy Award s-au incheiat si premiile anuale in zona FSFH.

Premiile World Fantasy sunt preferatele mele - acordate de un cerc sever de critici, e cel mai important premiu pentru literatura fantastica de pe planeta, onorand de-a lungul vremii atat autori veniti dinspre mainstream (Steinbeck, Borges, Murakami), dar si autori veniti dinspre horror si SF (Gene Wolfe, Stephen King) sau benzi desenate (Neil Gaiman).

  • cel mai nominalizat autor al anului este doamna M. Rickert, cu cateva povestiri, plus volumul Map of Dreams. Pentru anul asta, Rickert e ceea ce era acu cativa ani Kelly Link - abonata la toate categoriile unde puteai fi inscris cu proza scurta. Sunt sigur ca n-ati auzit de Rickert caci nici eu n-am auzit pana nu mi-a pus amicul Turok Max volumul hardcover in poale. Nu l-am citit inca, dar se zice ca e mood literature. N-am incredere in gagicile care scriu SF, dar am in cele care scriu fantasy;
  • batranul Gene Wolfe a luat premiul pentru finalul trilogiei Soldier of Sidon, promovata ca o capodopera a stilului unreliable narrator. La roman a fost nominalizat si Liseys Story a lui King (tradusa la Nemira). King o fi clasic, dar Wolfe e matusalemic la cei 76 de ani. Nu stiu daca i-au dat premiul din politete, n-am citit nimic scris de Wolfe din ultimii 10 ani, dar oricum e, alaturi de Harlan Ellison, unul din mamutii literaturii fantastice americane. Nu sunt multi scriitori despre care sa se faca afirmatii precum: Gene Wolfe is the best writer alive. Period.
  • Dintre nominalizati, mai sar in ochi colectia Suzannei Clarke (tradusa la Rao cu romanul ei vedeta - Jonathan Strange and Mr. Norell), povestea lui Geoff Ryman (tradus la Tritonic cu minunatul roman Air) si lucrarile texanilor Norman Partridge (Dark Harvest) si Joe Lansdale (intitulata la obiect Retro Pulp Tales).
Premiile Nebula sunt premiile scriitorilor de SF si vin cam pe locul doi la capitolul credibilitate.
  • La roman a castigat Jack McDevitt - Seeker, un scriitor despre care habarn-am, probabil pentru ca scrie genul de SF dupa care nu ma omor, cu extraterestrii si vitejii prin cosmos
  • cyberpunkerul James Patrick Kelly, abonat la Nebula, a castigat la nuvela, iar Peter Beagle, autorul clasicului basm Last Unicorn, a castigat la nuveleta
  • La film, a castigat animatia lui Myazaki - Howls Moving Castle

Premiile Hugo sunt probabil cele mai mercantile, in care cuvantul greu il au fanii, deci popularitatea. Asta e premiul dupa care se ghideaza marele public dar si premiul cel mai longeviv - de-a lungul vremii a apucat sa-i onoreze pe clasici ca Asimov, Heinlein, Clarke, PKDick iar recent l-a onorat si pe Harry Potter.

  • Favoritul fanilor a fost Vernon Vinge cu Rainbows End. Vinge e un tehnologist atroce, autor al eseului celebru privind singularitatea tehnologica, favorit regulat la Hugo si divortzat de Joan Vinge. Romanul pare interesant, despre un poet tehnofob cu Alzheimer intr-o societate obsedata de realitati virtuale tematice, licentiate de autori celebri precum Terry Pratchett, Lovecraft sau corpora┼úia Spielberg/Rowling. Pretty kool, ia sa vedem cine sare sa o traduca?
  • Printre diversi autori de care n-am auzit, il recunosc printre premianti pe un favorit mai vechi de-al meu, irlandezul Ian McDonald, tradus la noi acu 10 ani de Pygmalion cu Necroville si Hearts, hands and voices, doua din cele mai incarcate socio-politic SF-uri pe care le-am citit ever, dure si surprinzator de lirice.
  • La categoria non-fiction, s-a premiat biografia unuia din cei mai dubiosi autori SF (dupa Philip Dick, evident), adica James Tiptree Jr., care in ciuda numelui era o gagica lesbiana care scria distopii feministe, cu elemente porno, psihanaliza (a fost Ph.D. in psihologie) si satira sociala. Inca slab tradusa la noi, sa speram ca o vom citi candva si in romaneste mai ales ca e moarta, atat de moarta incat exista deja Premiul James Tiptree acordat lucrarilor SF care trateaza probleme legate de sexe si sexualitate. Sunt sigur ca biografia ei, premiata la Hugo anul asta, e cel putin la fel de impresionanta ca a lui Philip Dick.
  • La categoria film, premiile s-au acordat dupa cum era normal: capodopera Pans Labyrinth a lui Del Torro (long form) si un episod Doctor Who (short form)
  • Dintre nominalizati, mi-au atras atentia noile lucrari ale britanicilor Charles Stross si Neil Gaiman iar la non-fiction On Writing a primului scriitor SF negru gay de pe planeta, Samuel Delany. Man, daca asta a rezistat, totul e posibil. Glumim, glumim, dar nu erau multi scriitori de talia lui Delany in anii 60-70, asta facea deconstructii mitologice cand lumea nu stia ce-i aia, motiv pentru care n-a fost niciodata favorit la Hugo dar a fost abonat mereu la premiile criticilor. La noi s-a tradus la inceputul anilor 90 cu minunata deconstructie postapocaliptica dupa Orfeu (Einstein Intersection). Inca un mare om insuficient tradus la noi.
  • Premiul pentru debut - Naomi Novik, o gagica care scrie despre dragoni, in curand tradusa si la noi.

Premiile Bram Stoker sunt orientate spre literatura horror. Top 3-ul celor mai nominalizati autori din istorie este format din Stephen King, Joe Lansdale si Tom Pirricilli, fiecare dintre ei prezenti si anul asta.

  • trei dintre castigatori fac parte chiar din randul nominalizatilor World Fantasy: Stephen King a castigat cu Liseys Story, Lansdale a castigat cu antologia Retro Pulp Tales, iar Norman Partridge cu Dark Harvest
  • Lifetime achievement a luat Thomas Harris, autorul cartilor cu Hannibal

Premiile International Horror Guild:

  • regasim aici cele mai recurente nominalizari ale anului: din nou King cu Liseys Story, din nou Partridge cu Dark Harvest, din nou Rickert cu Map of Dreams, asadar cam astia 3 ar fi autorii anului
  • imi fac fac cu ochiul castigatorul la banda desenata, Lewis Trondheim (desi toate nominalizarile de la BD par cool) si Laird Barron, revelatia anului trecut revenit si acum cu o nominalizare.
  • La lifetime achievement, Ramsey Campbell care, conform Oxford Companion for English Literature, e Britains most respected horror writer. Un alt autor legendar evitat cu succes de editurile romanesti.

La British Fantasy Awards l-am remarcat doar pe Neil Gaiman, castigator cu noua colectie Fragile Things, la British SF Awards pe Ian McDonald iar la Arthur Clarke Award pe M. John Harrison (tradus la noi de Tritonic).

La Eisner si Harvey, (premii pentru BD), vedetele anului sunt Absolute Sandman (Gaiman), versiunea engleza a lui Oldboy, porneciul Lost Girls, seriile Fables (Willingham), All Star Superman (Grant Morrison), Pride of Baghdad (Vaughan), Criminal (Brubaker) si ceva serii noi cu Batman.

Sunday, November 25, 2007

Hisownself...Joe Lansdale



























Mi-am amintit sa ma mai laud cu ce cartz mi-am luat. De vina e amicu jurnalist Rave care mi s-a laudat in mod agresiv ca si-a luat un Platinum Edition Boxset cu filmele Lord of the Rings. Ocazie cu care mi-am amintit ca s-a deschis la Cluj cel mai kool mall din tzara si m-am dus sa organizez un zombie marsh de protest impotriva consumerismului. M-a socat sa vad in vitrinele magazinelor de haine gagici adevarate in loc de manechine si multzimea cu ochii goi trecand din magazin in magazin. Am mancat ceva si mi s-a facut greatza, cinematografele nu s-au dat in folosintza, in skimb a fost supercool la restaurantul Pizza Hut unde m-au pupat in fund in toate felurile, poate si pt ca eram singuru client si mi-era foame. Avem si doo librarii, Carturesti in curs de zugravire cam vai de capu ei in stadiul actual si Diverta, mare, unde am gasit World War Z la 800 000.
Dar despre altceva e vorba aici. Despre sa ma laud cu ce cartzi mi-am mai luat. Sau mai precis sa il laud pe Joe Lansdale care e din top 5u scriitorilor mei favoritzi si nu mai e loc de indoiala. In continuare, o lista succinta de spicuiri relevante:
  • E unul din cei mai versatili scriitori moderni - a bifat toate domeniile pulp fiction: western, mystery, porneciuri, horror, fantasy, SF, benzi desenate
  • A scris filmul Bubba Ho-Tep
  • E din Texas si e karatist
  • Are atatea premii si nominalizari incat nu mai poate sa le duca, de la cele mai diverse foruri - World Fantasy (7 nominalizari), Bram Stoker (17 nominalizari), Edgar Poe, British Fantasy, Dashiell Hammett etc etc etc
  • In 2007 l-au facut Grand Master of Horror, e al doilea cel mai premiat autor de gen dupa Stephen King
  • E cel mai hazliu autor horror ever si despre benzile lui desenate v-am povestit aici.
Asta ca idei generale. Acuma concret, ce va recomand sa luatzi din biblioteca mea ar fi:
  • trilogia Ned the Seal, autobiografia unei foci inteligente (cu creier mecanic), evadata din universul Doctorului Moreau, care lupta impotriva martzienilor lui HG Wells alaturi de Mark Twain, maimutza Huck Finn, un Jules Verne divortzat si alcoolic plus un robot pe aburi. E un steampunk dus la o extrema greu de conceput. Au aparut primele doua volume, Zeppelins West si Flaming London, mi-a luat 2 ani sa le dau de urma, fiind disponibile doar ca hardcoveruri semnate, ilustrate, cumplit de limitate, sold-out imediat dupa publicare si scumpe a dracu, nici macar amazonu nu le are, am dat de ele in niste public libraries dintr-un capat de lume care le vand la pretz triplu si nu livreaza in Europa. Astept volumu 3.














  • trilogia The Drive-In, despre societatea postapocaliptica construita intr-un cinematograf in aer liber dupa ce publicul a fost sechestrat de un meteorit. De care cu mare cazna am reusit sa fac rost integral, signed edition.
















  • la care se adauga o capitza de short stories, majoritatea fiind grupate in cele doua volume de referintza de la Golden Gryphon Press - High Cotton (un fel de best of Lansdale) si Bumper Crop (un fel de second best of)














  • ciclul de 7 romane Hap and Leonard, despre un cuplu gay din Texas (un alb si un negru) care investigheaza crime scandaloase si se lovesc de toate stereotipurile si prejudecatzile moderne (un fel de Borat mai subtil si mai literat). Ciclul asta se gaseste usor prin Europa, datorita editiei engleze

Deci apucatzi-va de citit.

Thursday, November 22, 2007

I like the smell of puss in the morning






House MD
sezon 2

Se pare ca plangerile mele de la sezonul 1 nu au fost doar ale mele. Finalul sezonului 1 a insemnat o incercare de customizare a situatiei. In mare graba s-a incropit o drama personala mititica, in care aflam cum a ajuns Doctor House shkiop, cum a divortzat acu 5 ani si cum una din asistentele lui se indragosteste lulea de el, desi el se poarta cu ea ca un carnat. Telenovela asta e pusa pe post de cliffhanger pentru sezonul 2, in care, in modul cel mai brusc House se transforma dintr-un personaj despre care nu stia nimeni nimic in unul despre care stim prea multe. Mai exact, fosta nevasta a lu House apare de nicaieri si se angajeaza avocata la spitalu asta sa aiba grija de convalescentul ei sotz cel nou, caruia House i-a salvat viatza desi era ros de gelozie si de regretul divortzului. Asistenta care se dadea la House si-a vopsit parul si s-a impacat cu gandul ca House inca tanjeste la nevasta-sa si colac peste pupaza mai apar si parintzii lu House sa il faca de kkt.

Din fericire, partea de soap opera se intinde cam o treime din sezon. Apoi revenim la trepanatzii, copii cu cancer, intestine perforate, amputari, lepra, ciuma, viermi, boala rasului, boala somnului, boala nesomnului. Dr. House isi ia un shobolan pe post de animal de casa, asistenta lui e cat pe ce sa ia SIDA de la un pederast care a scuipat-o cu sange in oki iar unu din asistentzi contacteaza un parazit nasol pe creier care il face sa rada tot timpu. Cazurile din sezonu asta sunt brutale, oribile, vai de capu meu. Toata lumea e stresata, asa ca Dr. House incepe sa umble la curve, shefa lui vrea sa ramana gravida cu un borcan de sperma iar colegu de la oncologie face sex neprotejat cu paciente cu cancer. Mai apare si un preacher care vindeca miraculos tumori cu ajutorul unui virus herpetic. Ce mai, o schimbare de ton completa, umor negru si situatii scandaloase, un sezon mult superior primului (dupa episodul 8, cand dispare nevasta din schema). Singuru necaz e ca House a inceput sa se pieptene.

Ma duc sa-mi fac analizele.

Sunday, November 18, 2007

Aggroheroes





















Nextwave
de Warren Ellis

Povestile cu supereroi sunt, alaturi de porneciuri, cele mai longevive forme de banda desenata, ambele categorii datand de pe vremea desenelor de pe peretzii cavernelor. Transform─ârile prin care povestile cu supereroi au trecut in ultima suta de ani sunt majore si schimbatoare de paradigma:
  • trecerea de la supereroii solitari la societatile de supereroi (X-Men, Watchmen, Justice League), ajunse azi in mainstream prin serialul de ultrasucces Heroes.
  • umanizarea supereroilor (Alan Moore si discipolii sai britanici care au adultizat brusc si brutal banda desenata la finele anilor 80), trend reflectat in film abia tarziu si cu mare tam tam prin productii "realiste" ca ultimele filme Batman, Hulk si Superman.
  • parodierea supereroilor, domeniu in care acest Warren Ellis de care va povestesc azi pare cel mai invershunat.
Desigur, si parodia asta e de multe feluri. Din pacate colectia de 12 numere Nextwave e mai aproape de Hot Shots si Scary Movie decat de Scream si Kill Bill. Poate n-ar trebui sa zic "din pacate", caci e totusi o lucrare hazlie. Dar cu siguranta nu pot zice "din fericire", caci se putea mult mai bine de atat, cel putin sub aspectul coerentzei.

Deci Nextwave e un grup de supereroi revoltati impotriva unei organizatii teroriste care lupta impotriva terorismului. Teroristii antiterorism sunt condusi de capitanul Anger, un militar batran care s-a pastrat tanar cu ajutorul drogurilor, si de un dinozaur frustrat ca specia lui a disparut iar acum maimutzele, adica oamenii, stapanesc planeta. In cafteala care urmeaza, grupul Nextwave se bate:
  • cu clonele lui Stephen Hawking,
  • cu Resursele Umane (oameni-vegetale cultivati la o ferma de zarzavaturi),
  • cu un monstru caruia ii plac gagicile de la Suicide Girls (unde Warren Ellis are o rubrica regulata),
  • cu un politzist corupt care mananca automobile,
  • cu satanisti care fac sacrificii cu sange de quebecoise.

Cel mai cool dintre membrii grupului Nextwave e Captain ****, un supererou care a ramas fara nume deoarece a fost dat in judecata de cate ori si-a ales un nume. Ailantzi sunt eroi minori din universul Marvel, sub egida carora a iesit lucrarea de fatza. Asta inseamna ca se folosesc referinte haioase la personaje clasice - nazistii fura un borcan cu urina lui Captain America, care contzine agentul mutagen care l-a facut sa fie primul supererou creat de om prin proiecte guvernamentale.

Ellis e celebru pentru cateva chestii: geniala coloana The Sunday Hangover de la Suicide Girls, singura rubrica de stiri cotidiene pe care o citesc saptamanal, faptul ca are acelasi nume cu violonistul lui Nick Cave caruia i-a promis o bere si o lista de e-mailuri primite din greseala, faptul ca e autorul uneia din cele 5 serii BD pe care tre sa le aiba oricine in casa (Transmetropolitan) si faptul ca e unul din promotorii benzii desenate comprimate. Probabil asta e si necazu meu cu Nextwave - personaje lipsite de background si motivatii, pagini intregi fara dialoguri si explozii in stil Michael Bay, am sesizat asta si la cealalta lucrare a lui Ellis, de care v-am povestit aici.

Pana la urma am ras de cateva ori, dar spre deosebire de ceilalti autori BD consacrati, se pare ca pe Ellis l-am apucat de la capatul gresit. Cam putin sex si rocknroll, cam multa violentza si droguri.

Thursday, November 15, 2007

Misiunea Astrala Romania



Nu suntem singuri! Dupa Pavel Corutz, un alt exponent al misticismului de scoala romaneasca, Lorin Fortuna, a iesit de nicaieri intr-o izbucnire provocatoare de revelatii de o agresiune nemaiintalnita, imbinand cursiv legionarismul second hand cu horrorul lovecraftian.
Supranumit si Teribilul Lorin, domnul Fortuna m-a convins in nici 10 minute ca traiesc in omniversul 33 (din nou elemente Terry Pratchett recurente in mistica romaneasca), bantuit candva de civilizatia luciferiana pe care insa a luat-o dracu, fiind acum prizonieri ai gaurilor negre. Dar faptul ca am scapat de luciferieni nu trebuie sa ne umple de sine prea mult, caci asta se datoreaza eforturilor lui Isus, aparator al civilizatiei Goriliene, adica oamenii evoluati prin voia lui Dumnezeu din maimutza. De partea cealalta, in tabara Sherpilienilor, sunt satanistii si rockerii care inca de la facerea lumii lupta sa deschida portile Universului spre apocaliptica specie a Balaurienilor care astazi populeaza mai bine de 50% din planeta. Dar, caci exista si un dar, suntem capabili in calitate de Gorilieni crestini, fosti daci, sa oprim aceasta invazie cu ajutorul civilizatiilor Peshtiliene si Vulturiene daca am intzeles corect.

Nu uitati ca domnul Fortuna si echipa sa realizeaza exorcizari la distantza ale Sherpilienilor la 600 RON in tzara, 1200 RON in strainatate, daca doriti sa apelati la serviciile sale nu uitati sa trimiteti si o poza pentru a fi identfiicata civilizatia din care faceti parte. Fantastic.

Nu uitati sa vizitati si inregistrarile Youtube. Preferatele mele sunt platforma program si unul din delirurile maestrului. A inceput razboiul!

Aflati totul de la Lorin Fortuna cel Groaznic, urmatorul comunicat de presa fiind selectat de pe site-ul lorin-fortuna.ro
Comunicat Din partea Departamentului de Aparare Ezoterica a Lumii Fizice a Planetei Tera 1. Lumea Fizica a Planetei Tera (LF-PT) a fost confruntata, in ultimii doi ani, cu doua agresiuni extraterestre de tip: revolta antidumnezeiasca, dupa ce reprezentantii civilizatiei predominant luminoase (goriliene) au obtinut victoria in ultima etapa a competitiei civilizationale dintre civilizatia predominant luminoasa (autohtona si realizatoare a Planetei Tera) si civilizatia gravitationala rezultata din trecerea unui numar corespunzator de fiinte omenesti apartinand civilizatiei predominant luminoase (goriliana) la civilizatia predominant gravitationala (serpiliana) denumita si: luciferica, dupa numele conducatorului acestei dizidente: Lucifer – fiu al demiurgului Teros, al Planetei Tera. 2. Dupa incheierea fazei competitonale civilizationale mentionate, o grupare dizidenta din cadrul civilizatiei gravitationale: serpiliana si pestiliana (accentuat gravitationala) au constituit o coalitie civilizationala dizidenta care a declansat o revolta antidumnezeiasaca, prin care un demiurg omniversal: Diavolo, s-a proclamat: Dumnezeu-Unul, fiind sprijinit corespunzator de alti doi demiurgi omniversali: Mefisto (serpilian) si Scarfas (pestilian-accentuat gravitational). Aceasta revolta a avut ca efect impiedicarea Planetei Tera de a beneficia de toate facilit??ile existentiale oferite prin castigarea ultimei faze a competitiei civlizationale mentionate. Totusi, printre efectele existentiale de care a beneficiat LF-PT, se cuvin mentionate anihilarea lumilor planetare aparute ca urmare a manifestarii respectivei dizidente civilizationale (transformata in competitie civilizationala), respectiv anihilarea Lumilor „luciferice” (Fizica, inferioara si superioara), existente in cadrul Planetei Tera. 3. Revolta antidumnezeiasca condusa de Diavolo a fost infranta cu contributia determinanta a Departamentului de Aparare Ezoterica a Romaniei, pe structura caruia s-au dezvoltat ulterior in etape succesive: Departamentul de Aparare Ezoterica a Europei, precum si Departamentul de Aparare Ezoterica a Lumii Fizice a Planetei Tera (LF-PT), data oficiala a incheierii acestei revolte fiind considerata data de: 29.12.17 (19.12.2006). 4. Imediat dupa incheierea revoltei antidumnezeiesti mentionate anterior s-a declansat insa alta revolta antidumnezeiasca (incepand cu data de 01.01.18 (20.12.2006) condusa de catre Sator (de origine serpiliana) fost Dumnezeu Sase si conducator al Suprematiei omniversale nr. 4 (accentuat luminoase) din care face parte si Planeta Tera, revolta care mai continua si in prezent, dar pe care combatantii civilizatiei predominant luminoasa (goriliene) sunt pe cale sa o castige dupa ce reprezentantii combatanti, din cadrul LF-PT, au reusit sa anihileze cele mai importante actiuni de agresiune ezoterica ale fortelor agresoare si sa diminueze corespunzator efectul distructiv al acestora. 5. Dupa castigarea victoriei in cadrul acestei revolte antidumnezeiesti, Lumea Fizica a Planetei Tera va putea reveni pe varianta existentiala cea mai avantajoasa de incetare a existentei sale, la sfarsitul anului calendaristic zodiacal in curs, in data de: 29.12.18 (19.12.2007), pentru a favoriza apoi transformarea Planetei Tera in Astru (Stea Pitica Alba), pentru a putea beneficia de efectul de poarta stelara galactica care se va manifesta in perioada 01- 06.01.19 (20 – 25.12.2008). 6. Ca urmare acelor mentionate anterior (daca o alta dizidenta antidumnezeiasca nu se va declansa) Populatia goriliana din cadrul LF-PT va fi transferata in Lumea Fizica a Satelitului Selena, care se va deschide in data de 01.10.18 (21.09.2007), prin exod extraterestru (cu nave de transport adecvate modului fizic de existenta a fiintelor), prevazut a se realiza in data de 29.12.18 (19.12.2007) din centrele urbane care se vor stabili pana atunci, in tarile selectate in acest scop.


Monday, November 12, 2007

Cu cultura la aprozar



Stephen King: What do you think? You get social brownie points for deliberately staying out of touch with your own culture?

Asta e din discursul lui King de la decernarea medaliei National Book Award, pe care a primit-o in 2003 pentru cariera si contributziile la filologia americana, intru huiduirea unei partzi din presa indignata de faptul ca un autor horror lua unul din cele mai importante premii literare americane. Mai precis, avea legatura cu faptul ca unul din nominalizati se lauda ca n-ar fi citit in viatza lui o carte de-a lui King. In cele din urma, discursul complet se refera la schizma dintre elitele culturale autoinvestite si culturile pulp anarhice care genereaza asa numita literatura pop. Sau, ca sa aducem discutia in plan romanesc, intre literatura serioasa si literatura despre impushkaturi si viatza in cosmos, citat dintr-un un coleg de serviciu.

Medalia acordata lui Stephen King il include intr-o lunga lista in care-i mai gasim pe Philip Roth, Arthur Miller, John Updike si Ray Bradbury. Necazu si controversa pe marginea premiului lui King are in Romania forme patologice, in general selectia intre interesant si neinteresant se realizeaza pe criterii tipice tranzitiei economice care sacrifica implicit cultura: timp liber, venituri, awareness cultural fragil si fomism social mascate prin exercitii de discernamant dezinformat si bravada elitista. Contribuie si faptul ca multa literatura de limba saxona a fost tradusa la noi de te miri cine, spre deosebire de cea rusa, greaca, portugheza etc. Prefer oricand Eugen Barbu fatza o talmacire contracronometru in stil Polirom dupa Chuck Palahniuk. Contribuie si faptul ca SF-ul, westernul, policierul, banda desenata au ajuns in Romania cu decalaj de 50 ani - autorii mortzi nu cer de mancare, traduceri si conditzii de marketing ieftine, orientare spre pietze de tip ghetto, definite de autism intelectual, colectzionari compulsivi si tot felul de bisericutze si cenacluri calcandu-se reciproc pe bataturi si improvizand initziative de afaceri meteorice.

Gene Wolfe: The same authorities who insist upon beginnings, middles and ends, declare that Great Literature (by which they mean the stories they have been taught to admire) is about love and death, while mere popular fiction is about sex and violence. One reader's sex, alas, is another's love; and one's violence, is another's death.

Soacra-mea, profa de romana, fan Pavel Corutz si Coelho, se vaita ca nimic nu mai e sfant pe lumea asta de cand ma prinsese citind Irvine Welsh in romaneste. E drept ca Fuck Off are alta valoare semantica decat Fute-te mai incolo, dupa cum si Futu-ti pastele ma-tii isi pierde logica daca devine Fuck your mother's Easter! Folosea cartile mele sa le predea alora de la liceu exemple de subcultura. Untermensch si ubermensch. Ma mir ca nu si-a facut blog. Lumea ar fi fost mai buna daca Hitler ar fi avut blog.

Vreme de 4 ani de liceu am fost terorizat de proful de liceu datorita disputelor in care ne certam daca e mai cool Stephen King sau Eugen Barbu. M-a lasat corigent pentru ca am zis ca Bacovia e poet horror, era sa nu-mi iau bacu din pricina ca am insistat pe o analiza comparativa intre Scorpia si Gheonoaia, si cate si mai cate. Pana la urma profu de romana a murit, Eugen Barbu a murit, nu inainte de a a-si fi dedicat viatza aruncatului cu kkt in Lovinescu su de a-si fi castigat painea din scenarii Margelatu, si io tot cu King am ramas - nu de tot, dar oricum mai mult decat cu Barbu. Iar acu cand am crescut mare, treaba tot imputzita e. Ba acuma lumea si-a facut bloguri si discuta in termeni ca

  • "citeste cartea X, e SF dar poate totusi cred ca o sa-tzi placa",
  • "Borges nu e fantasy e LITERATURA",
  • "nu e genul meu"

In conditiile astea nu e de mirare ca editurile fug ca de dracu de eticheta SF si poate asta as mai intelege, dar au inceput sa fuga si de eticheta fiction, asimilata cumva inconstient cu termenul de import science-fiction. Americanii au avut criza asta acu 50 de ani, cand nu erau hotaratzi ce sa aleaga intre science-fiction si sci-fi. I-a lamurit Harlan Ellison: sci-fi is a hideous neologism that sounds like two crickets fucking. Cat despre eticheta horror, doamne feri sa o pomenesti in presa sau pe vreo coperta. Iar de cand isteria cu Tolkien si cu Rowling, au aparut desteptzi care sa delimiteze literatura fantastica de literatura fantasy (asta ni se trage de la francezi, specialisti in inventatul de separatism antisaxon). Dintre toate, preferatul meu e trucul cu realismul magic, macar asta e hazliu si imaginativ. Cititorul roman e inca teren virgin pentru experimente de marketing. Poti sa-i dai aceeasi bere in doua sticle cu etichete diferite si va jura ca una e mai buna ca ailalata. Si asta se numeste pe la noi discernamant. Probabil daca Borges se nastea in Romania, azi era mort, copt, uitat de lume si il chema Vladimir Colin. Amin.

Inchei cu un alt citat, din Neil Gaiman: "Are you Neil Gaiman?" And I said yes. He said, "My dear fellow, you don’t write comics. You write graphic novels!" And I felt like a hooker who’s just been told she was the lady of the evening.

Si inca unul, din serialul Nip/Tuck: Homosexuals, heterosexuals, transsexuals ... who gives a fuck about labels? A blowjob's a blowjob.

Friday, November 09, 2007

X-Men+X-Files=?



Heroes
sezon 1

Se confirma banuielile mele ca serialul Lost s-a inspirat din benzile desenate, de acolo si stilul episodic diluat, cu actiune care merge spre nicaieri si pana la urma se termina cumva cand nu se mai finantzeaza seria. Tehnica la care apeleaza Lost si pe care fanii o numesc "lalaiala" are in BD denumirea "decompresie" si cica a aparut prin anii 80 cand s-a trecut de la comics la mult mai profitabilele graphic novels. Nu e doar o problema de profitabilitate ci si una de stil, decompresia pune accent pe consolidarea personajelor in plan psihologic ceea ce are un efect de alungire a plotului, efect care poate scapa de sub control. Decompresia se bazeaza pe interactziuni lipsite de dialoguri, accent pe elemente vizuale (gesturi, mimica, flashbackuri) si alte metode de a pompa sentimente si motivatzii in personaje inainte de a li se da drumu la situatzii decizionale. Pana la urma asta e deopotriva motivul succesului Lost dar si al sentimentului de diluare care ii pune in pericol succesul. Nu in ultimul rand, o buna parte din producatorii si scenaristii Lost sunt autori de benzi desenate: Brian Vaughan (Y-the Last Man), Jeph Loeb (noile serii Batman), Lieberdorf (Wolverine vs. Hulk) iar premiera de testare a episodului pilot a avut loc la Comic-Con 2004.

Relativ la tehnica decompresiei, in zona BD a aparut si trendul opus, al celor care vad in decompresie un compromis comercial si considera ca benzile desenate "adevarate" nu au nevoie de personaje elaborate ci de actziune in avalansha, asadar avem si adeptzi ai compresiei si chiar ai hipercompresiei (povesti alerte consumate in cateva pagini). Exemple de promotori ai compresiei sunt Warren Ellis cu seria Nextwave despre care o sa mai povestim dar si recentul Marvel Zombies despre care am mai povestit.

Revenind la Lost, unul dintre producatori/scenaristi, Jeph Loeb, autor al ultimelor serii BD cu Batman, s-a hotarat sa aplice retzeta intr-un serial chiar mai apropiat de benzile desenate, si anume Heroes. Retzeta e atat de apropiata de Lost incat potzi pune schema logica una peste alta si se suprapune la fix: avem o claie de personaje principale multiculturale: avem japonezu, avem gagica bunoaca cu trecut dubios, avem artistul drogat, avem individul care calatoreste in timp, avem liderul, avem chiar si un Ben cu moralitate dubioasa si chiar un june bronzat cu engleza nasoala, de data asta nu e din Irak ci e indian. Evident, ca si in Lost, e ocazie de amestecat firele epice pana uitzi care de unde vine. In timp ce Lost dedica un episod cate unui personaj, aici fiecare episod incearca sa se ocupe de toate personajele, alocandu-le cateva minute fiecaruia, un stil apreciat comercial dupa succesele unor filme ca Crash sau Babel.

Dincolo de setup-ul asta si de faptul ca personajele nu-s la fel de sharmante ca in Lost (nici macar gagica bunoaca), serialul e simpatic. Daca esti fan BD o sa-l vezi ca pe un X-Men psihologic si realist (cu idei furate din Watchmen). Daca nu stii ce e aia BD o sa te uitzi la el ca la o poveste despre paranormal si conspiratzii. Personajele principale sunt diversi oameni care isi descopera tot felu de proprietatzi speciale in situatzii de criza. Preferatzii mei sunt o cheerleaderitza care se mutileaza si se regenereaza, un congressman care poate sa zboare in timpul alegerilor, un ceasornicar telekinetic care mananca creiere si apare chiar si Doctor Who (Chris Eccleston) in rolul omului invizibil. La astia se adauga personajul cheie - un om care poate imprumuta temporar proprietatzile celor cu care interactzioneaza, un japonez geek care se teleporteaza aiurea, un politzist care isi salveaza casnicia cu ajutorul telepatiei si un om radioactiv care provoaca cancer nevesti-sii. Iar colacul de pe pupaza e aparitzia lui Malcolm McDowell (Potrocala Mecanica, Halloween) si a lui Eric Roberts in roluri interesante.

In ciuda actorilor mai timizi, Heroes are fatza de Lost avantajul coerentzei plot-ului si a structurarii sale in arc stories - povesti cu cap si coada intinse pe cate un sezon, dupa care nu tre sa asteptzi 10 ani sa vezi cum se termina. Scenariul imbina pe nesimtzite elemente BD clasice cu paranoia post WTC, family movie cu telenovela psihologica si fel de fel de ingrediente care, asemenea lui Lost, asigura o deschidere a mediului BD spre un public mult mai larg care nu e neaparat constient de sursa tematica. Referintzele la BD sunt la tot pasul: denumirile locatziilor (Kirby plaza, Corinthian hotel etc.), unul din personaje e un grafician care, cand se drogheaza, e capabil sa deseneze viitorul sub forma de benzi desenate :), apare in discutie conflictul dintre oamenii normali si oamenii speciali (vezi X-men), dintre oamenii nepasatori si sacrificiul celor vigilentzi (vezi Watchmen), plus teme foarte actuale legate de terorism si politica lui Bush. Metaforele sunt foarte coerente si nu foarte criptice, suficient incat sa asigure un entertainment intelectual real (spre deosebire de criptologia gratuita din Lost) iar daca principiul dupa care va alegetzi serialele e box-officeul si ratingul, aflatzi ca Heroes a fost unul din varfurile anului 2006. Sezonul 1 e deja disponibil oficial in format DVD iar acu o luna a inceput sezonul 2 la TV.

Tuesday, November 06, 2007

Filmele vorbite pe la spate - sep/oct 2007

Filme MUSAI

3:10 to Yuma. Da, domle. Westernurile in ziua de azi sunt few and far between si alea care sunt ori apar pe Hallmark, ori sunt remakeuri, ca in cazu titlului de fatza. Acuma remake, neremake, asta e un film solid care sta in picioare indiferent cum e vremea afara. Regia e a lui James Mangold (baiat serios: Walk the Line, Girl interrupted) iar primadonele sunt Christian Bale, care nu s-a mai prea ingrasat de la Masinistu incoace, si Russel Crowe care a cam facut falcutze. Mai apare si Peter Fonda. Treaba cu westernurile e ca ai garantat peisaje misto, muzica serioasa si replici la obiekt. Adica nu se face la tot pasu filozofie, toate conflictele se rezolva din priviri, pistoale si vorbe nespuse. Singuru neajuns al filmului lui Mangold e lipsa gagicile bunoace, apare doar o barmanitza deprimata ca si-a ratat cariera de cantareatza din pricina tuberculozei. Russel Crowe e shefu unei bande de talhari, capturat de politzie din pricina ca s-a dus la curve cu banii furatzi dintr-o diligentza. Christian Bale e un fermier cu picior de lemn care are nevoie de bani sa-si salveze ferma de Regia CFR asa ca se angajeaza sa-l duca pe Crowe la gara, unde tre sa ia trenu spre pushkaria din Yuma. Din pacate gara e la vro 2 zile de mers calare si pe drum sunt atacatzi ba de indieni, ba de chinezi, ba de banda lui Crowe care vrea sa-si elibereze shefu. Filmu e mancat pe paine de cei doi actori aflatzi in forma maxima, in trupul unor personaje care se simpatizeaza reciproc dar tre sa-si vada fiecare de pielea lui. In sensu ca talharu Russel Crowe e un tip cool cu care ai ce povesti, iar Bale face treaba asta doar pt bani si pt familie. Asa ca Crowe il tot ademeneste cu mita iar Bale tot incearca sa caute un sens in faptu ca talharu asta i-a facut mai putzin rau decat autoritatzile pentru care si-a sacrificat un picior in razboi. Si totusi, se duc la gara. Comparativ cu filmul original care era un schimb de glume intre doi cowboy veseli, varianta asta e plina de sange, de suparare, de incrancenare.

Bug e o foarte intensa adaptare a unei piese de teatru horror, in regia clasicului William Friedkin (Exorcist, Filierea franceza). Gingasha Ashley Judd e in filmu asta o distrusa chelneritza intr-un bar de lesbiene, fugita de acasa dupa ce si-a pierdut copilu si sotzu s-a dus la pushcarie. Ea sta toata ziua in maieu si kilotzi intr-o garsoniera plina de mushte si face petreceri cu pretenele ei lesbiene. Intr-o zi una din astea il aduce la petrecere pe Pete the freak, un tip care n-are unde dormi si ramane in garsoniera spre ciuda lui Harry Connick Jr. (Copycat) care e sotzul proaspat iesit din puscarie si gelos. Pete the freak se dragosteste cu femeia si isi alina durerea unu altuia, durerea lui Pete fiind ca n-a mai avut o femeie de 4 ani, dar nu e nici gay, nici impotent, ci e venit de la casa de nebuni, are un stres legat de gandaci si se tot joaca cu un microscop. Vreau sa zic ca dialogurile sunt foarte tari si actorii sfaraie de intensitate emotzionala si imaginea e uscata si panicata iar povestea incepe sa degenereze nasol cand Pete the Freak incepe sa-si scoata sigur maselele ca sa gaseasca cuiburile de gandaci implantate de armata SUA. Cu sigurantza cel mai bun Friedkin din ultimii 30 de ani. Am scris si cronica.

Stardust e cea mai recenta ecranizare dupa Neil Gaiman despre care daca inca nu ati auzit inseamna ca traiti pe alta planeta. Romanul e publicat la noi de Tritonic, recent reeditat cu o coperta noua - afisul filmului. Partea proasta e ca filmul are efecte speciale de Hallmark, nu are sex si sange si ecranizeaza de fapt cam jumatate din cartea lui Gaiman. Partea buna e ca e un fantasy hazliu (mai hazliu decat Piratii din Caraibe) cu cativa actori cheie in roluri secundare - O'Toole, De Niro, Pfeiffer. O'Toole continua sa fie pe moarte, mai zombificat ca in Venus, si isi joaca unica scena pe o canapea, in rolul unui imparat cu 7 fii ambitzioshi care trebuie sa se omoare unul pe altul pentru ocuparea tronului. In urma asasinatelor politice raman in viatza 2 dintre fratzi, Primus si Septimius, care trebuie sa isi dovedeasca sangele regal recuperand un meteorit observat pe cer in timpul intrarii in atmosfera. La meteorit mai ravneste si vrajitoarea Michelle Pfeiffer, care foloseste praful de stele pentru face-lifting, silicoane si liposuctzii. Al treilea pretendent si cel mai important, e tzaranul Tristan care i-a promis unei parashute ca-i aduce meteoritul daca se marita cu el. Apare si Robert De Niro in rolul unui traficant de fulgere gay care si-a tatuat cu aceasta ocazie o inimioara pe celebra alunitza. Un rol de compozitzie a lui De Niro care ne sugereaza ca actorul incearca disperat sa iasa de sub imaginea consacrata de mafiot. Vreau sa zic ca in ciuda abrevierii majore a plotului, sunt o gramada de motive sa razi in hohote in cea mai mare parte a filmului si totusi filmul nu degenereaza niciodata in parodie, pastrand o atmosfera de basm care lipseste din majoritatea productiilor de gen de la Lord of the Rings incoace. Am facut si cronica.

The Host (Gwoemul) e cel mai mare succes de box office coreean, un creature feature care amesteca drama de familie cu monster movie si satira politica. Americanii se hotarasc sa goleasca niste borcane intr-un rau, ceea ce face ca unul din pesti sa creasca foarte mare si sa iasa intr-o buna zi la vanatoare de oameni. Printre cei vanatzi e si o fetitza mica, dusa intr-un barlog cu oase si cadavre. Familia ei tre sa se lupte cu carantina si cu politicienii ca sa ajunga la barlog sa o salveze pe aia mica si sa omoare monstrul. Efectele CGI sunt superbe si amuzante, muzica e fantastica, filmul sare pe nesimtzite de la horror la haios la drama de familie, just the way i like it. Singuru necaz e cu scenariul care, ok nu tre sa fie realist, da e nitzel incoerent si insista pe personaje irelevante in timp ce cele relevante tot apar si dispar din film. Plus ca si coreenii astia au niste fetze cu care e greu sa-i iei in serios. Deci se poate.

Filme CONTRA PLICTISELII

Fracture e un Hopkins show juridic facut de ala cu Primal Fear. De data asta contravocea lui Hopkins e recent nominalizatul Oscar Ryan Gosling (Half Nelson). Filmul decurge frumos si ar fi un thriller banal daca thrillerele banale nu ar fi o raritate azi cand publicul e disperat dupa twisturi incredibile. Deci Hopkins asta e un boshorog cu o nevasta frustrata sexual care isi face de cap cu un politzist. Hopkins se necajeste nevoie mare si cand gagica vine acasa ii face felu, apoi il suna pe politzist sa vina sa vada. Politzistu vine, ii ia confesiunea si cand isi da seama ca Hopkins e chiar barbatu caruia ii punea coarne, se enerveaza si il ia la bataie. Motiv pt care politzistu cu pricina si confesiunea luata devin invalizi juridic iar Hopkins se joaca pe degete cu sistemu juridic desi toata lumea stie ca el a facut crima. De partea cealalta a fileului e Ryan Gosling, un avocat cu putza mare care vrea sa ajung in patu viitoarei lui shefe dar pt asta tre sa castige procesul care pare la inceput banal si apoi se impute pana la disperare sub ranjetul sarcastic a lui Hopkins. Un film plin de tensiune autentica. Am scris si cronica.

Wrong Turn e filmul ala despre orasheni ratacitzi prin padure care dau buzna in casele oamenilor de la tzara si dupa aia se mira ca sunt fugaritzi cu drujbele. Diferentza pe care o propunea Wrong Turn era ca distractzia nu se mai desfasoara in praful shoselelor din Texas ci in padurile din Virginia. Asta inseamna peisaje frumoase, mult verde, sex pe malu raului clipocind si o mica doza de Blairwitch Project. Asadar, un redneck horror dragutz, cu actori sexy, tensiune, violentza si peisaje frumoase. Semnul maxim de apreciere a regizorului pe atunci debutant Rob Schmidt a fost invitarea lui in randul Masters of Horror (fiecare sezon promoveaza un debutant). Iata ca in 2007 apare Wrong Turn 2 de pe mana unui alt regizor debutant, se pare ca la fel de ambitzios ca si primu. Puncte forte ale acestui sequel:

  • gaguri horror cu sange si matze over-the-top;
  • cam ca si in Hills Have Eyes 2, se pune un usor accent pus pe personajele negative, adica ni se ofera o perspectiva asupra vietzii sexuale si sociale a familiei de rednecksi mutantzi, plus un bebelush inbred diform care suge degete (amputate), plus un mutant care se masturbeaza, plus o scena de gelozie intre doi fratzi inbred;
  • the dinner scene luata cu totul din Texas Chainsaw Massacre;
  • o actritza bunoaca luata din Texas Chainsaw Massacre - the remake (aia care nu e Jessica Biel);
  • un actor negru pe care il cheama Texas Battle (pe bune!);
  • plus marele cantaretz si om serios care este Henry Rollins, pe care e o placere sa-l vezi in roluri de Rambo, incruntat, mushcand coaja de copaci si scotzandu-si sagetzi din burta.

Puncte slabe: premisa filmului e similara cu Blairwitch Project 2, un film de trista amintire. Adica niste tineri sunt aruncatzi in padure in cadrul unui reality show gestionat si monitorizat de Henry Rollins, marele om care este. Al doilea necaz e ca lipseste cu desavarsire tensiunea si atmosfera din prima parte. E un film in care accentul cade pe gaguri, gagici si pe Henry Rollins si orice sentiment de teroare care bantuia filmul original se duce dracului. Partea buna e ca ceea ce isi propune filmul sa faca face bine deci pana la urma e o distractzie destul de serioasa.

Filme CRAPPOLA

Perfect Stranger e incununarea trendului de filme-ghicitoare atat de apreciate de cei care merg la filme ca "sa-i ajute sa gandeasca". N-ai mai vazut asa ceva. Halle Berry se intoarce in clica filmelor de mana a treia dar nici macar nu are tit flashuri memorabile (vezi Swordfish) sau sexy catfights (=Catwoman). Brusc Willis n-a parasit niciodata lumea a treia a filmului, dar el e unul din cei care o innobileaza. Din pacate acilea e un personaj secundar, mare patron corporatist cu slabiciune pt gagici si banuit a fi omorat o parashuta care-l shantaja cu pericolul divortzului. Asadar Halle Berry e o ziarista ratata care vrea sa-si salveze cariera dandu-l in gat pe Brusc, motiv pt care se angajeaza la firma lui si ii rascoleste e-mailurile cu ajutorul hackerului Giovanni Ribisi (l-atzi vazut murind in Saving Private Ryan). Acuma mi-e imposibil sa subliniez cat de ridicol de imprevizibil e filmul asta, fara sa o dau in spoilere. Ca sa va inchipuitzi asa un pic, de pe la jumatatea filmului incepe alt film. Va recomand mai degraba cronica.

Alt thriller de sezon e Disturbia, al doilea hit al tanarului cu nume de salata de beouf pe care l-atzi vazt si in Transformers. Ca si anteriorul film, ramai cu impresia ca s-au angajat doi regizori sa faca doua filme diferite, apoi le-au lipit unul de altul. Prima jumatate e o combinatzie de Salvatzi de clopotzel si Rear Window a lui Hitchcock, iar a doua e un fel de Texas Chainsaw Massacre. Mai nasol e ca prima jumatate e mai buna. Tanarul nostru jovial si-a batut un prof si ca urmare a fost condamnat la house-arrest, o metoda revolutzionara prin care n-ai voie sa iesi din casa si esti controlat prin satelit si o zgarda care-tzi localizeaza pozitzia. In plus mama (Moss din Matrix) ii taie accesu la TV, XBOX incat sarmanu baiat tre sa gaseasca activitati creative asa ca da in patima voyeurismului. De aici incepe un remake la filmul lui Hitchcock, cand baiatu vede cu binoclu un criminal psihopat care hacuieste femei iar criminalu simte ca dreptul la privacy a fost terfelit si n-ai cum sa nu-i dai dreptate. Ca si Texas Chainsaw Massacre, e un film despre ce inseamna sa intri in sufletu omului cand nu esti invitat. Regizorul e DJ Caruso, un specialist in thrillere tembele dintre care mai amintim Taking Lives (cu Angelina Jolie) si simpaticul Salton Sea cu Val Kilmer.

Saturday, November 03, 2007

Muzica vorbita pe la spate - october rust 2007

Se pare ca a fost luna albumelor solo. Sa le luam pe rand.

Hot babes

Agua de Annique - albumul Air, noul chip sub care canta fosta doamna de la Gathering si PJ Harvey - White Chalk pe care o shtim cu totzii, nu-i asa. Acuma problema e ca Annique putea sa-si scoata albumu si cu Gathering, ca nu se plangea nimeni, dupa cum arata si exemplul asta. In timp ce PJ Harvey putea linistita sa-si scoata albumul sub numele Tori Amos, dupa cum se vede din exemplul asta. Oricum, doua albume faine.

Mi-am amintit de o trupa pe care am ignorat-o vro doi ani, adica exact cat sa scoata un album pe la spatele meu in 2006. E vorba de proiectul industrial Android Lust, o tziganca din Bangladesh cu albumul Devour, Rise and Take Flight de mare angajament. Seamana dubios de tare cu ultimul Nine Inch Nails si are o pesa cu genialul refren You think you have the right, Coz you fukked me a couple of times, To tell me what to do, With this dead body of mine. Pe youtube am gasit doar doo pese: Stained si Dragonfly.

27 e alta gagica (plus frasu) din tagma lui PJ Harvey, un pic mai rock in sensu ca ii gasitzi la Relapse Records unde nu prea ar avea ce cauta conform stilului practicat. Holding on for brighter days e albumu, fara titlu asta googleu nu va ajuta, numele proiectului fiind cam neinspirat pentru noua era informatzionala. Poate va ajuta adresa de myspace.

Pe Tarja am sarit-o, asta este, i-a trecut vremea.

Hot guys and homos

Vocalu de la Tool a scos albumul lunii: proiectul Puscifer cu genialul titlu V for Vagina. Ia vedetzi o prestatzie live aici. E vorba de un cover si nu prea are legatura cu ce se aude pe album. Albumul e mai spre RnB, cu ritmuri Ipecac Records (mai exact Lustmord), coruri voodoo, incantatzii James Brown si o gramada de invitatzi de la Primus, King Crimson, Audioslave. Pe alocuri ce se aude aici s-a mai auzit pe albumul de coveruri a lui Perfect Circle - Emotive. Primul clip oficial al albumului e Queen B. Albumu se poate asculta pe myspace.

Sergiu Tankian a venit si el cu un album de nu-metal electoral care incapea in discografia System of a Down. Asta e primul single. Asta e al doilea single. Asta e al treilea. Asta e al patrulea. Si treaba nu se opreste aici, se pare ca fiecare piesa a albumului va avea un videoclip. Suportul instrumental e asigurat de oameni din SOAD si din Primus.

Patrick Wolf e un homo emo din Londra care canta un fel de pop experimental optzecist despre cum e sa supravietzuiesti abuzurilor sexuale in copilarie. Si dupa aia sa ajungi homo. Si emo. Nu vreau sa sune a rea vointza, dar chiar despre asta canta si daca nu ma credetzi uitati-va prin versuri. Preferata mea e piesa cu cu genialul refren Who puts me in the magic position?. Remarcati corul copiilor molestati. Oricum de remarcat ca baiatu asta isi face singur muzica, canta la 100 de instrumente dubioase si e the next hot gay pop star. Albumu nu e atat de vesel pe cat ar sugera acest single si cocheteaza frecvent cu goticu, EBM si diverse trenduri indie actuale. De exemplu asta.

A iesit si un album de black metal sanatos, englejii de la Anaal Nathrakh care calca incet pe urmele norvegienilor dubiosi (poate mai tzinetzi minte proiectul colaborativ Dr. Fate de asta primavara, cu Garm si inca catzva). Sunt engleji, deci oameni serioshi, cu un titlu shakesperian Hell is Empty and all the Devils are here. Muzica e hiperagresiva, cu coruri teatrale, screamete grindcore si schelalaituri horror cum n-atzi mai auzit. Jumatate e boring dar jumatate e cool.

Live e o trupa de rock spiritual care in tineretzea mea se lupta de la egal la egal cu Michael Jackson, REM si Cranberries iar acu nu mai aude nici dracu de ei, penultimu album avand vanzari de ordinu zecilor de mii de bucatzi (de la 8 milioane din genialul disc Throwing Copper). Au scos recent Radiant Sea, pe care nu prea am de ce sa il recomand, fiind mai degraba o compilatzie de demouri si 2 piese noi, insa ma folosesc de ocazie sa va amintesc sa scoatetzi de la naftalina aceasta trupa care a avut macar 2 albume geniale la viatza ei, plus inca vro 2 care nu erau de lepadat, plus nishte magarii dupa ce au luat-o spre white metal. Oricum, nu s-au dat la MTV multe piese ca astea:

  • Freaks, preferata mea de pe albumu dedicat sexului tibetan si lui Henry Miller
  • Lakini's juice, piesa nu-metal a trupei dupe acelasi album cu sex, Bivolaru si voie buna
  • Lightning Crashes, cea mai cool balada a trupei de pe cel mai cool album al anului 1994
  • Run to the water, o mare piesa de pe albumul ecologist
  • Runaway, asta e deja de pe albumele naspa dar imi place sa fac autostopu pe ea.

Si ca sa vedetzi ce-am fost si ce-am ajuns, asta e nivelul trupei in mileniul 3: Overcome.

Poate ar trebui pomenit si coverul Johnny Cash.

La DVD-uri m-am rezumat la The Dwarves - FEFU, care din pacate e o varza, nu pt ca nu ar contzine material de calitate despre o trupa care a facut istorie din concerte cu maxim 50 de oameni in public ci pt ca e aberant de scurt. Adica tot DVD-ul e dedicat videoclipului FEFU (ala cu Suicide Girls, vi l-am aratat luna trecuta), la care se adauga un making of, cateva interviuri (haioase ce-i drept) si imagini antologice din anii 80 cand baietzii de la Dwarves cantau in putza goala si isi chemau fanii pe scena sa ii bata. Un material important, dar insuficient incat sa justifice un DVD.

A, si pana nu uit, au scos albume Helloween, Primal Fear si Gamma Ray, trei trupe care de o groaza de ani isi sapa groapa reciproc, se plagiaza reciproc si bat pasu pe loc. La Gamma Ray e notabil ca discutam despre Land of the Free partea a 2-a, truc la care Helloween le-au luat-o inainte. N-are rost sa mai discutam, ultimul album serios a lui Gamma Ray a fost ala cu martzienii. Oricum, un gen de muzica orientat spre fanii zombie if ya knoe what a mean.

Luna asta nu stiu cui sa dau premiul dobitochles asa ca dau unu pe care il tzineam de rezerva pentru orice eventualitate: Hellraiser, user metalfan evident, pentru a lifetime of achievements.