Monday, December 27, 2021
TIFF 2021 - filme meh (de 2 stele din 4) part 2: Knocking, Ane is Missing, Miss Marx, Preparations to Be Together for an Unknown Period of Time, Lux Aeterna+The Human Voice
Wednesday, December 22, 2021
TIFF 2021 - Filmele meh (2 din 4 stele): Supernova, Summer of 85, The World to Come, Body, Nowhere Special
Supernova
The World to Come
- e filmat in Romania rurala a anului 2020, un sat rasfirat din Muntzii Apuseni care s-a potrivit sa arate locurile in care se petrece actziunea (SUA anului 1850)
- are actori interesantzi: pedigree de Oscar (Cassey Affleck, Vanessa Kirby) amestecat cu vedete horror (Christopher Abbott, Katherine Waterston), plus ceva figurantzi români
- dialogurile-s faine, bazate pe material literar: nuvela unui anume Jim Shepard cu care nu-s familiarizat dar are darul cuvintelor (chiar daca personajele epocii nu vorbeau in felu ala)
Summer of 85
Nowhere Special
Body
Personajele principale sunt doua femei - o suferinda de bulimie care incearca sa se reobisnuiasca cu mancatu (dupa trauma mortzii mamei sale); cealalta e psihoterapeuta care o trateaza de bulimie si imbina psihoterapia cu spiritismul intr-un pachet de servicii care se pare ca e la mare cautare la ei prin Polonia (si la noi, de altfel). Mai e si tatal fetei, un procuror care are treaba criminalistica in preajma mortzilor si pe care contactul cu psihoterapeuta il face sa isi puna intrebari despre taramul mortzilor si meseria de procuror, despre fantome si posibilitatea de a comunica cu sotzia moarta (mama tipei bulimice).
Era mult potentzial pentru lucruri interesante dar cumva ramai cu impresia de film neterminat, ingramadind idei cu care autoarea nu a stiut ce sa faca. Din fericire celelalte filme ale sale ii termina unele idei de aici, motiv pt care alelalte mi-au placut mai mult.
Sunday, December 12, 2021
TIFF 2021 - filmele nashpa: Falling, Mother Schmuckers, Ultrainnocence, The Dog Who Wouldn't Be Quiet
TIFF 2021, cum ziceam.
Ca de obicei incep cu filmele nashpa care ai zice ca n-ar fi asa multe, dar in articolu asta le pun doar pe cele abominabile. Vor mai urma postari cu filmele slabe si boring care au dominat categoric ce am prins in perioada festivalului (pe cele mai bune le-am vazut inainte sau dupa festival, dar le bag tot aici ca n-am mai scris demult).
Falling
Nu stiu cand am mai vazut ultima data un personaj mai repulsiv - Henriksen joaca genu de rol care poate capata o nominalizare Oscar si o nominalizare Razzie simultan. Filmul sufera cumplit de lipsa de subtilitate si de hatereala ageist-heterofoba, incercand sa ne arate ca un barbat alb conservator si vaduv nu face nimic decat sa strige "Cocksucker!" de dimineatza pana seara. David Cronenberg are un cameo in rolul proctologului pe care Lance Henriksen nu-l lasa sa-i bage deshtu in fund de homofob ce e.
Mother Schmuckers
Ultrainnocence
The Dog Who Wouldn't Be Quiet
Wednesday, December 01, 2021
TIFF 2021 - serialele: Riot Police, The Investigation, UFO(s)
Cu ocazia TIFFului am remarcat cat au crescut pretzurile in baruri si terase, dar asta nu tzine direct de TIFF ci de relansarea economica HoReCa care a profitat de caracterul festiv al TIFFului ca sa obisnuiasca lumea cu 30 de lei limonada. Erau primele semne ale Câțocrației, ale ceea ce ni s-a vandut drept relansare economica. Noroc cu vibe-ul neocomunist al TIFFului - nimic nu e mai placut decat sa critici capitalismul in timp ce bei un vin de un milion juma sticla la Casa TIFF, conversand cu o producatoare nemtzoaica care se plange de chiriile din Berlin.
Filmele sexo-marxiste din program nu-s chiar dominante, dar sar tot mai puternic in ochi, alese pe principiul obrazniciei - posibil ca s-au strecurat ceva comunisti in echipa lui Chirilov, caci inclusiv in ziarul festivalului se citeaza tot mai des din carnetul micului propagandist. TIFF-ul a avut dintotdeauna mesajul subliminal ca Mosh Craciun nu exista, insa sexul anal da, dar acum mai vine si cu o componenta politica. Acu 10 ani un film gay era un film gay si atat, stiai ce o sa-tzi fluture prin fatza ochilor, acu insa treaba s-a complicat mai rau decat conflictul dintre feminism si transgenderism.
N-am vrut sa opresc blogu asta inainte sa implineasca TIFFu 20 de ani. Am partikipat la toate 20 de editzii, inclusiv cand nu locuiam in Romania. La fiecare editzie am vazut minim 10 filme (si maxim vreo 40) - un proiect personal al rezilientzei in fatza filmelor proaste (n-am iesit de la niciunu desi am fost amenintzat ca mi se dau papucii daca nu ies) si al descoperirilor de cineasti geniali cu ani buni inainte sa auda restu lumii de ei (sindromul "I knew it before it was cool"). Am prins in timp real inceputurile carierelor lui Gondry, Mads Mikkelsen, Sorogoyen, Refn, Villeneuve pe cand n-auzise nimeni de el, ascensiunea si apusul unor Von Trier, Kim Ki Duk ori Moodysson plus elemente de memorabilia de care nu-i pasa nimanui; am prins cronicile enervante dar si pe cele cool ale regretatului Leo Sherban, cronicile doar enervante ale lu Gradinaru si cele doar cool ale lui Marculescu, am prins partyurile la care se intra pe sub mana, ca Dragnea la Trump, fara sa realizam ca intr-o zi ar putea deveni chestiune de "cumparare de influentza" si Stat de Drept.
M-am pozat cu Madalina Ghenea dar l-am ratat pe Nicolas Cage ca plecase sa manance gulash secuiesc. M-am dat gay ca sa intru la partyuri queer, m-am dat tzigan sa intru la partyuri cu tematica gypsy, m-am dat manelist sa intru la partyuri cu manele, m-am dat scenarist ca sa intru la discutzii despre pitchuri si m-am dat critic venit din strainatate ca sa primesc acreditari. Am practicat toate formele de apropriere culturala, mi-am distrus ficatul si am scuipat semintze pe jos in cinemaul Arta. Au fost 20 de ani frumosi, cu aproape tot atatea guverne la conducerea tzarii, insa nu pot sa nu observ ca cele mai reusite editzii TIFF au fost cele sub guvernare PSD. Am prins isteria legionarilor din presa clujeana suparatzi ca se dau filme cu gay in aer liber, precum si exaltarea hipsterilor cand a facut Tudor Giurgiu un film despre un threesome cu Tudor Chirila (si ulterior unul cu procurori... film, nu threesome).
In fine, ma asteptam la mai mult fast pentru aniversarea de 20 de ani a TIFFului, mai ales ca Câtzu ne promisese ca asta e vara in care recuperam distractzia pierduta, ca am infrant virusu prin masuri de un succes necroliberal fara precedent. Contrar asteptarilor, a fost una din cele mai serbede editzii pe care mi le amintesc. Lumea cu care ma mai vedeam pe la TIFF a inceput sa se cam lase de baut, autobuzu oficial n-a vrut sa ma duca la partyuri, nu se mai practica facutu rost de invitatzii da mai bine ca nu m-am dus ca am intzeles ca la petrecerea finala s-a dus Jandarmeria peste ei ca depasisera ora de linishte. Daca in editziile precedente am avut ocazia sa vedem la Cluj vedete semi-apuse (dar orishicum vedete) precum ca Alain Delon, Sophia Loren, Nicolas Cage etc., la aceasta editzie vedeta de prim rang a fost un balerin rus cu fatza lui Putin tatuata pe piept.
Filmele debutantzilor au fost atat de proaste incat m-am bucurat sa-i vad cum stateau intr-un coltz cu un pahar de Cola si nu voia sa intre nimeni in vorba cu ei la petreceri (am intrat totusi la una) - o mica razbunare meschina pentru orele pe care mi le-au risipit la filmele lor. Au fost si ceva filme bune dar le-am vazut abia dupa festival - stiind ca aveam sa le prind la Victoria, HBO sau TIFF Unlimited am preferat ca pe durata festivalului sa incurajez obscuritatzile si debuturile, un experiment pe care l-am mai facut, dar niciodata nu l-am regretat ca anu asta. Desi pe ansamblu n-a fost o editzie mai slaba decat altele recente, daca ma limitez la sectziunile carora le-am acordat prioritate (Competitzia de debuturi, sectziunea ungureasca, sectziunea horror) a fost cam varza - iesisem din festival cu senzatzia ca a fost cea mai naspa editzie ever. Am lasat sa treaca cateva luni sa mai vad din titlurile pe care le ratasem ca sa concluzionez ca pana la urma n-a fost chiar un dezastru... desi departe de fastul pe care-l asteptam la aniversarea a 20 de ani de TIFF.
Nu e neaparat vina TIFF-ului, e vorba si de filmele facute in 2020 in conditzii de pandemie, filmate intr-un cadru inchis, uneori in 2-3 camere. Unii regizori au incercat sa-si tortureze imaginatzia in conditzii de lockdown dar putzini au reusit sa faca ceva macar amuzant. Marii regizori promovatzi de TIFF in trecut - Kim Ki-Duk, Von Trier etc. au cam fost cancelatzi sau omoratzi, iar tinerii shacali care vin sa le umple papucii nu detzin virilitatea toxica necesara, n-au nici umor, nici imaginatzie, nici nimic de spus in general.
Cea mai mare dezamagire a fost totusi ca n-am prea prins filme in aer liber. Dupa foarte placuta editzie de anul trecut, cu proiectzii open air pe vreme excelenta, ma asteptam la ceva similar dar cumva au inghesuit toate proiectziile in aer liber de la aceeasi ora si n-am putut prinde mai mult de un film pe seara in afara cinematografelor. In schimb s-a integrat cumva Florestiul in TIFF - o subtila promisiune a urbanizarii acestei bizare localitatzi care n-ar trebui sa existe dupa regulile urbanismului occidental (un fel de Transnistria a Clujului).
O chestie ciudata e ca la editzia asta au inceput sa se dea seriale - fie un binge de un sezon intreg, fie un calup de cateva episoade sa deschida apetitul pentru vreun serial recent lansat. Au mai fost chestii de astea, HBO mai facuse reclame la seriale TV cu cate un episod pilot/promo, dar acum aceasta sectziune n-a mai gravitat in jurul productziilor HBO oficiale, ci a oferite programe de binge watching lungi pentru productzii obscure europene care n-au parte de suportul marilor platforme de streaming (dar pe care probabil HBO are de gand sa le distribuie, asa ca testeaza apele pe la festivaluri).
Primu dintre serialele din program, spaniol, e MUSAI de vazut, scenarizat si in mare parte regizat de Rodrigo Sorogoyen, un musafir vechi al TIFFului despre care in maxim 10 ani se va vorbi cum se vorbeste azi de Villeneuve. Al doilea, danez, e creatzia lui Tobias Lindholm (co-scenarist la Another Round), iar al treilea o hipstereala frantzuzeasca amuzanta. De data asta le prezint in ordine inversa, incepand cu cel mai bun: