Inca un calup de filme de la TIFF 2021, de data asta din categoria meh (2 stele din 4) - facute profi sau cu actori misto insa boring, ori incoerente, ori disperate dupa empatia spectatorului.
Primele doua postari despre TIFFul asta au fost aici (despre serialele de la TIFF) si aici (despre filmele oribile).
Supernova
(regizat de Harry Macqueen, autor de filme boring)
Inca un film din cadrul subtilei sectziuni Re-educaTIFF. Ca si Falling de care ziceam in postarea trecuta, e tot cu actori mari in roluri gay si tot despre dementza, dar aici boala apartzine unuia dintre cei doi iubitzi, pe care celalalt il tot menajeaza si il plimba pe ici colo sperand ca il va stimula sa-si termine cartea pe care se apucase sa o scrie. Ca si in Falling, povestea se amesteca cu flashbackuri, personajele-s americani middle class bogătani care-s gay mai mult pentru ca-si permit si altfel s-ar plictisi, toate personajele sufera de o lipsa generalizata de umor iar povestea are complexitatea unei telenovele Prima TV din anii 90.
Nu stiu daca e semn de homofobie, dar am o groaza teribila ca toate telenovelele si filmele siropoase care s-au strans de 100 de ani incoace au inceput sa fie refacute cu exact acelasi plot dar cu personaje gay. Le-am urât cand aveau personaje hetero, le urasc si acum cu personaje gay, le voi uri si cu personaje trans, le voi uri si cand vor fi despre robotzi. Chiar daca beneficiaza de actori onorabil ca aici. Povestea asta am tot vazut-o pe Prima TV, si pe Hallmark si prin diverse seriale pentru gospodine, singurul element de noutate e upgradeul LGBT avand drept ambitzie maxima sa ne obisnuiasca cu imaginea sarutului a doi barbatzi nebarbieritzi.
Ok, ne-am obisnuit, niste filme de Doamne-ajuta cand vedem?
****************************************************
The World to Come
(regizat de Mona Fastvold, nevasta lui Brady Corbet)
Cica e Brokeback Mountain pentru femei. De fapt e pentru barbatzi, ca e cu lesbiene (Brokeback Mountainu original fusese pentru femei).
Pana la urma dintre filmele sectziunii Reeduca-TIFF pe teme LGBT asta mi-a placut cel mai tare - nu neaparat pentru ca e cu lesbiene, ci pt ca
- e filmat in Romania rurala a anului 2020, un sat rasfirat din Muntzii Apuseni care s-a potrivit sa arate locurile in care se petrece actziunea (SUA anului 1850)
- are actori interesantzi: pedigree de Oscar (Cassey Affleck, Vanessa Kirby) amestecat cu vedete horror (Christopher Abbott, Katherine Waterston), plus ceva figurantzi români
- dialogurile-s faine, bazate pe material literar: nuvela unui anume Jim Shepard cu care nu-s familiarizat dar are darul cuvintelor (chiar daca personajele epocii nu vorbeau in felu ala)
Regizoarea norvegiana (colaboratoare-nevasta a lui Brady Corbet, un obisnuit al TIFFului) e si ea priceputa, folosind meteorologia si bucolicul locurilor pentru a intensifica peisajul emotzional. Povestea e si aici rudimentara - aventura erotica dintre doua neveste frustrate ca isi risipesc vietzile la fermele izolate ale sotzilor patriarhali. Unu e de treaba dar bleg, celalalt vârtos dar violent - ca asa-s barbatzii, sunt stricatzi ori intr-un fel, ori in altu.
Ramane totusi aici la filmele meh pt ca povestea e extrem de rudimentara, am mai vazut-o si pe asta de zeci de ori, doar cu alte personaje (si dialoguri mai naspa, aici fiind principalul plus al filmului).
*********************************************************
Summer of 85
(regizat de Francois Ozon, musafir vechi al TIFFului, mai recent autorul lui Double Lover)
Aidan Chambers e un scriitor britanic dubios, cunoscut drept autor de cartzi pentru copii care a reusit cumva sa strecoare niste proze "young gay adult" precum romanul pe care se bazeaza acest film, destul de controversat in urma cu 40 de ani cand a avut o insemnatate comparabila cu mult mai tarziul Call me by your name. Astazi romanul lui Chambers e considerat un clasic al literaturii teen gay, insa ecranizarea tardiva a lui Ozon il face sa para o pastisha dupa Call me by your name. Chiar daca esti constient de cronologia publicarii si "dreptatea" pe care acest film incearca sa o faca romanului lui Chambers, tot ramai cu senzatzia de proiect tardiv care n-are mai nimic de spus dincolo de stradania regizorului de a recrea muzical si vestimentar atmosfera de statziune frantzuzeasca din anii 80.
Aveam asteptari mai mari de la Francois Ozon, un subtil si ingenios propagandist al emanciparii pansexuale (vezi si ecranizarea Double Lover dupa Joyce Carol Oates). Necazu e ca din filmu asta lipsesc si subtilitatea si ingeniozitatea - intentzia pare una de restaurare a importantzei romanului lui Chambers. Scenariul e o furtunoasa poveste de ambuteiaj sexual intre doi adolescentzi gay mega-horny, plus o fag-hag englezoaica cu accent britanic oribil care le strica cumva schema. Sora Carlei Bruni apare in rolul mamei unuia dintre flacaii horny.
In concluzie, la TIFFu asta s-a strans in mine o puternica impresia ca cinema-ul LGBT se conservatorizeaza, si-a gasit o albie comoda si nu mai are ambitzii. Mi-a ramas sperantza in Bruce La Bruce, desi nu mai vrea nimeni sa se uite cu mine la filme de-ale lui.
************************************************
Nowhere Special
(regizat de Uberto Pasolini, nepotu lui Visconti si P. P. Pasolini)
Tear jerker competent, uneori intens dar cam simplutz si cu un actor-copil neconvingator. Filmul a fost coprodus de români, cu actori irlandezi si un regizor italian al carui bunic e Luchino Visconti si al carui unchi de-al doilea e Pier Paolo Pasolini. Regizorul e mai activ ca producator (in UK), aflandu-se in spatele unor mari succese (comedii) precum The Full Monty. Acu isi incearca mana si cu o drama de familie, din postura de regizor.
Povestea e despre irlandezul asta single-father alb heterosexual caruia i-a dat papucii gagica lasandu-i in grija si copilul. In sfarsit un film care reabiliteaza imaginea barbatului alb heterosexual care munceshte in draci si tre sa gaseasca solutzii disperate la problemele pe care i le-au creat femeile. Problema e ca irlandezu sta sa moara, sufera de ceva incurabil iar in timpul care i-a mai ramas trebuie sa dea spre adoptzie pe asta micu caci mama denaturata nu mai vrea sa auda de ei. Pe parcursul filmului muribundul viziteaza mai multe familii incercand sa o aleaga pe cea ideala pentru copil. Intre timp incearca sa se asigure ca pushtiul nu pricepe ce se intampla - il fereste de ideea mortzii cat poate. Niste asistente sociale il ajuta in acest sens cu cartzi pentru copii despre moarte.
Amatorii de tear-jerkere de Hallmark vor fi incantatzi, filmul e bine facut, cu cateva scene emotzionante, din pacate subminate de actorul copil care nu prea pricepe filmul in care joaca. Nu e un film slab, dar e in afara sferei mele de interes.
****************************************************
Body
(regizat de Malgorzata Szumowska, o tipa cool)
Poloneza Malgorzata Szumowska a fost revelatzia mea la aceasta editzie TIFF, prezentata in sectziunea 3x3 cu trei dintre filmele sale premiate in ultimii ani. Si asta a fost premiat la Berlin dar mi s-a parut cel mai slab dintre cele trei - interesant si plin de dumele/smecheriile pe care le-am regasit si in filmele mai de maturitate ale autoare. Dar e cam fragmentat, dificil de urmarit si mai putzin rafinat estetic decat celelalte doua titluri pe care o sa le prezint in postarile despre filmele bune.
Personajele principale sunt doua femei - o suferinda de bulimie care incearca sa se reobisnuiasca cu mancatu (dupa trauma mortzii mamei sale); cealalta e psihoterapeuta care o trateaza de bulimie si imbina psihoterapia cu spiritismul intr-un pachet de servicii care se pare ca e la mare cautare la ei prin Polonia (si la noi, de altfel). Mai e si tatal fetei, un procuror care are treaba criminalistica in preajma mortzilor si pe care contactul cu psihoterapeuta il face sa isi puna intrebari despre taramul mortzilor si meseria de procuror, despre fantome si posibilitatea de a comunica cu sotzia moarta (mama tipei bulimice).
Era mult potentzial pentru lucruri interesante dar cumva ramai cu impresia de film neterminat, ingramadind idei cu care autoarea nu a stiut ce sa faca. Din fericire celelalte filme ale sale ii termina unele idei de aici, motiv pt care alelalte mi-au placut mai mult.
No comments:
Post a Comment