Gata, asta e ultimul calup de filme pe care le-am vazut din programul festivalului Frighfest 2017 de la Londra.
E probabil ultima vizita pe care o mai prind in viatza asta prin UK, ca s-au cam saturat si ei de noi. Am vazut cu ochii proprii "românismul" ala fatza de care dezvolta fobie xenofobii lor. Erau 3 inshi alergand la metrou - cel mai sprinten a ajuns la un vagon, a bagat laba piciorului sa nu se poata inchide ushile pana ajung si amicii sai, shoferul metroului tot claxona si avertiza ca nu se pot inchide ushile, la care românul nostru a racnit din toate puterile un "Sugi pula!" cavernos, in timp ce se opintea sa tzina ushile deschise cu toata fortza pe care i-au dat-o glia si credintza stramosheasca. Au reusit pana la urma sa intre totzi 3 in vagon, hăhăind si felicitandu-se triumfator ca au invins asupritorul sistem occidental in care metroul pleaca conform unui program si nu conform euristicii românești.
E probabil ultima vizita pe care o mai prind in viatza asta prin UK, ca s-au cam saturat si ei de noi. Am vazut cu ochii proprii "românismul" ala fatza de care dezvolta fobie xenofobii lor. Erau 3 inshi alergand la metrou - cel mai sprinten a ajuns la un vagon, a bagat laba piciorului sa nu se poata inchide ushile pana ajung si amicii sai, shoferul metroului tot claxona si avertiza ca nu se pot inchide ushile, la care românul nostru a racnit din toate puterile un "Sugi pula!" cavernos, in timp ce se opintea sa tzina ushile deschise cu toata fortza pe care i-au dat-o glia si credintza stramosheasca. Au reusit pana la urma sa intre totzi 3 in vagon, hăhăind si felicitandu-se triumfator ca au invins asupritorul sistem occidental in care metroul pleaca conform unui program si nu conform euristicii românești.
Din pacate nu doar la noi pica cortina de fier a mintzii, ci si ai lor s-au cam dilit in preajma Brexitului. Cinematograful din Leicester Square a fost pichetat de varianta englezeasca a fundamentalismului ortodox de la noi - doar ca ai lor nu-s ortodocsi, ci punkeri detoxifiatzi prin clinicile de reabilitare afiliate bisericilor de pe-acolo. Dupa ce ii spala si despaduchesc, ii trimit inapoi in societate sa urle la trecatori si sa le dea in cap cu pancarte pe care scrie "Repent or Perish". Cine isi inchipuie ca doar la noi sunt semne de Apocalipsa, e optimist - ma tem ca a innebunit toata umanitatea care nu avea un job 9-to-5 cinstit, cu taskuri precise focusate pe o problema data. Cumva, e o atmosfera propice pentru festivaluri-maraton de filme horror - bordura dintre film si realitate nu mai e atat de sigura pe cat o shtiam si tot mai multe filme de gen folosesc diverse forme de dementza de actualitate.
Despre celelalte filme de la Frightfestul de anul asta am scris aici, aici, aici si aici, aici e o ultima lista cu filme mishto. Nu chiar capodopere musai de vazut caci mai rar prinzi din astea intr-un festival horror, dar bijuterii ingenioase de buget redus, scrise si regizate de oameni desteptzi care lucreaza inca fara constrangeri impuse prin strategii de piatza (pretextul cenzurii capitaliste) ori atitudini principiale (pretextul cenzurii comuniste).
Mayhem
(regizat de Joe Lynch, autorul lui Everly)
In sfarsit un horror corporatist sincer, care nu se da in laturi de la mai nimic si scoate la suprafatza ura istorica dintre departamentele de HR, manageri si restul angajatzilor - acest elefant despre care nu vorbeste nimeni in companiile romanesti. Personajele isi arunca priviri ucigashe peste cubicule, se sapa si se toarna reciproc la niste shefi animatzi de o sete de sange canalizata managerial. Profits flow up, shit flows down, vorba cantecului.
Povestea e despre angajatzii unei firme (am uitat domeniul de activitate) care se contamineaza cu un virus cu efecte similare cocainei - eliminarea inhibitziilor, abuz de sinceritate si comportament impulsiv, lipsa capacitatzii de autocenzurare, agitatzie si ochi injectatzi. Cladirea e pusa sub carantina pentru o perioada de cateva ore, in care angajatzii trebuie sa isi supravietzuiasca unii altora, sa se descurce cu sinceritatea si apucaturile impulsive care incep de la niste sarcasme amare si se transforma treptat in violentza fizica extrema.
Situatzia degenereaza intr-un macel ce implica toate nivelele manageriale, inclusiv portarii, amanta shefului, actzionarii si angajatzii care isi decapiteaza colegii profitand de faptul ca nu raspund penal atata vreme cat sunt infectatzi de virus. Un angajat incercanat si proaspat dat afara (asiaticu din Walking Dead) porneste intr-o campanie proprie de razbunare fatza de totzi colegii care i-au facut viatza amara, dar pentru asta are nevoie de aliatzi si nu e ushor sa gasesti aliatzi la un loc de munca in care toata lumea se uraste de moarte.
*********************************************
Better Watch Out
(regizat de Chris Peckover, n-am auzit de el)
Foarte dragutz acest horror pentru copii, care sfarsheste prin a nu fi tocmai pentru copii. Incepe ca o comedie in spiritul Home Alone, insa merge cu violentza pana la capat. Gagurile nu sunt amuzante, ba chiar sunt brutale si te fac mereu sa te intrebi daca ar trebui sa razi sau nu. Si te fac sa te intrebi care sunt subteranele psihologice ale comediei in care amuzamentul deriva din suferintza fizica - chestie inoculata copiilor inca de la desenele animate cu Tom si Jerry, transferata mai apoi spre comediile de tip Home Alone.
Better Watch Out reuseste cu mare arta sa mentzina spectatorul intr-o stare de incertitudine permanenta cu privire la reactzia pe care ar trebui sa o aiba. Trailerul e la randul sau facut sa pacaleasca, si sper din suflet ca nimeni n-a mers la filmul asta cu toata familia, asteptand un film amuzant de Craciun. Actorii principali sunt cuplul de copii din recentul The Visit (filmul de revenire al lui Shyamalan), care par pusi pe treaba sa isi faca o cariera in cinema-ul horror.
Better Watch Out reuseste cu mare arta sa mentzina spectatorul intr-o stare de incertitudine permanenta cu privire la reactzia pe care ar trebui sa o aiba. Trailerul e la randul sau facut sa pacaleasca, si sper din suflet ca nimeni n-a mers la filmul asta cu toata familia, asteptand un film amuzant de Craciun. Actorii principali sunt cuplul de copii din recentul The Visit (filmul de revenire al lui Shyamalan), care par pusi pe treaba sa isi faca o cariera in cinema-ul horror.
Povestea se petrece in noaptea de Craciun, cand un pushti e lasat de parintzi in grija unei baby-sitteritze hot. Pustiul insa nu mai e chiar asa de pusti, face aproape 13 ani si hormonii incep sa-i fiarba in prezentza baby-sitteritzei care, totusi, se incapatzaneaza sa il trateze ca pe un mucos. In timpul noptzii casa incepe sa fie terorizata de atacatori misteriosi, a la Home Alone. Baby-sitteritza si pushtiul tre sa tzina impreuna piept amenintzarii, relatzia dintre ei evoluand destul de ciudat. La fel si relatzia fatza de cei care le invadeaza casa.
*************************************
It Stains the Sands Red
(regizat de Colin Minihan, membru al colectivului Vicious Brothers, autorii lui Extraterrestrial)
Un film zombie atipic, ceea ce e tot mai greu de facut in zilele noastre, conceptul fiind fumat pana la ultimul chishtok. Se pare ca nu chiar pana la ultimul, filmul asta mai are ceva de spus. Nu multe, dar iesi totusi de la el cu un sentiment de prospetzime neasteptata.
In cea mai mare parte It Stains the Sands Red are doar doua personaje - o stripperitza ratacita in deshert urmarita tenace de un zombie corporatist. Fata se taraste la randul ei, caci e deshidratata, zombieul se balangane pe urmele ei ca orice zombie traditzionalist, asa ca filmul e destul de lent, cu multe monoloage din partea fetei. Eroina tre sa tzina pasul alert daca nu vrea sa fie prinsa din urma, iar noaptea doarme pe bolovani inaltzi pe care zombieul nu se poate catzara. Din cand in cand eroina se foloseste de tampoane folosite ca sa isi induca in eroare urmaritorul (zombieul se ghideaza doar dupa miros). De la asta vine de fapt titlul filmului.
E un film tragico-amuzant din partea colectivului Vicious Brothers, un grup canadian de regizori-producatori-scenaristi care scot filme pe banda rulanta de catziva ani si si-au facut deja o oarecare reputatzie prin festivalurile horror (am mai vazut de la ei Extraterrestrial ori Grave Encounters).
*************************************
InControl
(regizat de Kurtis David Harder, alta canadian din gasca Vicious Brothers)
Am fost socat sa vad cat de tanar e regizorul K. D. Harder, undeva la 25 de ani, si chiar mai socat sa vad un film care arata atat de bine - facut practic de un student, cu un buget mai mic decat al filmelor romanesti de apartament. Nu stiu cu catzi ani inainte e scoala lor de cinematografie sau sculele cu care lucreaza, dar nu pot sa intzeleg de ce la noi nu se poate face asa ceva. De efecte speciale n-a fost nevoie, practic aparatul de mind control e o cutie neagra cu niste cabluri USB. Regia e esentziala in a face ca un film de genul asta sa functzioneze.
De la acelasi colectiv canadian Vicious Brothers (dar cu rolurile de regizor si producator permutate) vine si acest young adult SF despre niste studentzi care fura de la universitate un aparat cu ajutorul caruia pot prelua controlul mental asupra altor persoane dintr-o oarecare proximitate.
Nu e nimic horror aici, dincolo de posibilitatea ca deciziile noastre sa nu fie ale noastre ci ale cuiva care se foloseste de trupurile noastre pentru a-si atinge propriile obiective. Toata placerea vizionarii sta in a ghici cine pe cine controleaza si a observa cum diverse tipologii de personaje abuzeaza de puterea asta in scopuri mai mult sau mai putzin egoiste. E o poveste cu posibilitatzi infinite de dezvoltare si permutare (lasa loc si unei continuari), in consecintza cele cateva twisturi nu sunt tocmai previzibile, reusind cu succes sa asigure un suspans bine sustzinut.
Am fost socat sa vad cat de tanar e regizorul K. D. Harder, undeva la 25 de ani, si chiar mai socat sa vad un film care arata atat de bine - facut practic de un student, cu un buget mai mic decat al filmelor romanesti de apartament. Nu stiu cu catzi ani inainte e scoala lor de cinematografie sau sculele cu care lucreaza, dar nu pot sa intzeleg de ce la noi nu se poate face asa ceva. De efecte speciale n-a fost nevoie, practic aparatul de mind control e o cutie neagra cu niste cabluri USB. Regia e esentziala in a face ca un film de genul asta sa functzioneze.
*************************************
Radius
(regizat de cuplul canadian Caroline Labreche si Steeve Leonard, anonimi)
Tot un SF canadian care compenseaza lipsa efectelor speciale cu un scenariu destept, de data asta o poveste ceva mai horror si dark, fara violentza explicita - duce cu gandul la povestile de horror subtil ale lui Stephen King din vremurile lui bune.
Un gagiu supravietzuieste unui accident de mashina. Umbla o vreme cautand ajutor prin satele din imprejurimi insa observa ca toata lumea e moarta. Ii ia ceva vreme pana sa se prinda ca lumea moare doar daca se apropie de el intr-o anumita raza (nu e chiar spoiler, e sugerat de titlu, afish si se clarifica dupa un sfert de ora). Nu doar lumea moare in proximitatea sa, ci si pasari, animale etc. Pentru a evita tragediile, omul e nevoit sa vorbeasca cu toata lumea de la o anumita distantza, treaba care nu e deloc usoara cand toata lumea il acuza ca a lasat in urma sa un shir de cadavre.
Intervine si un element amoros care complica lucrurile, povestea se rasuceste in cateva twisturi care nu au intotdeauna sens, insa e si asta un film in care s-a investit mai mult creier decat bani. Mi-era dor de astfel de mini-bijuterii SF low-budget care nu ajung aproape niciodata in cinematografele noastre, festivalurile de genul Frightfest fiind principalul canal de promovare a lor.
Un gagiu supravietzuieste unui accident de mashina. Umbla o vreme cautand ajutor prin satele din imprejurimi insa observa ca toata lumea e moarta. Ii ia ceva vreme pana sa se prinda ca lumea moare doar daca se apropie de el intr-o anumita raza (nu e chiar spoiler, e sugerat de titlu, afish si se clarifica dupa un sfert de ora). Nu doar lumea moare in proximitatea sa, ci si pasari, animale etc. Pentru a evita tragediile, omul e nevoit sa vorbeasca cu toata lumea de la o anumita distantza, treaba care nu e deloc usoara cand toata lumea il acuza ca a lasat in urma sa un shir de cadavre.
Intervine si un element amoros care complica lucrurile, povestea se rasuceste in cateva twisturi care nu au intotdeauna sens, insa e si asta un film in care s-a investit mai mult creier decat bani. Mi-era dor de astfel de mini-bijuterii SF low-budget care nu ajung aproape niciodata in cinematografele noastre, festivalurile de genul Frightfest fiind principalul canal de promovare a lor.