In articolul trecut am povestit despre filmele naspa de la TIFFul din acest an. Acum e randul filmelor mai rasarite, dar nu chiar musai de vazut.
Alien: Covenant
(regizat de Ridley Scott, autorul Alienului original)
Cum ziceam, TIFF 2017 a fost o editzie ceva mai populista decat in anii
precedentzi:
- Ne-a oferit un concert-party cu Florin Salam, redeschizand dezbaterea pe seama ideii ca in sufletul oricarui hipster traieste un manelist care se chinuie sa scape afara;
- A fost prima editzie oferind o sectziune speciala dedicata filmului erotic. Vizionarea in public a acestui gen de filme mi s-a parut dintotdeauna disturbing, ar trebui sa fie o experientza intima ca si spovedania (in cinema se mai aude un plescait de undeva din intuneric). In fine, am intzeles ca au fost totusi filme interesante, din anii 70-80, insa n-am reusit sa ajung la niciunul;
- Nu in ultimul rand, festivalul a avut sectziuni bogate dedicate unor fenomene pop precum seria Alien ori Twin Peaks. Asa se face ca a ajuns si filmul asta, proaspat lansat, in programul TIFF.
Alien Covenant e din pacate cel mai slab dintre toate filmele Alien din multiple puncte de vedere, dar cel mai dubios e ca povestea musteshte de ideologie creatzionista (sugerata si de titlul cu conotatzii biblice) si va da apa la moara celor care doresc predarea creatzionismului in scoli. Avem o nava spatziala condusa de un popa, iar intriga e mai mult dark fantasy decat science-fiction. Tot misterul si miza contactului inter-civilizatzii s-a dus dracului, practic aflam ca Alienii nici macar nu erau Alieni asadar titlul seriei e greshit din capul locului si Ridley Scott isi da cu stangu-n dreptu. Scara cosmica a povestii e redusa la nivelul unui conflict corporatist iar oamenii devin buricul Universului, oferind o viziune geocentrica ce nu fusese deloc caracteristica acestor filme. Toate indiciile sugereaza ca Ridley Scott s-a creshtinat recent.
Filmul e prost editat, incat potzi remarca cu ochiu liber taieturile: personajele fac referire la scene care nu mai sunt in film si mor inainte sa apuci sa le retzii numele. Totul se intampla foarte repede, nu e deloc timp pentru mister si atmosfera (alienii ajung la maturitate in cateva secunde!). In general filmul pare construit pe baza feedbackului primit de la grupuri focus dupa vizionarea lui Prometheus: v-a placut robotu jucat de Fassbender? bagam doi de Fassbender! v-a placut alienu ala mic si mai albicios? bagam doi si din aia! v-a placut suflul de creatzionism care razbatea din poveste? bagam un popa in rolul principal! Totusi Coalitzia pentru Familia Traditzionala va avea mult de furca cu conceptele reproductive descrise in film. Aici fiintzele nu se reproduc doar prin sfanta uniune dintre un barbat si femeie ci si prin urechi, prin nas, prin sex oral, nazal si alte metode care vor da vertij celor care isi inchipuie ca au intzeles cum se inmultzesc vietatzile.
Filmul e prost editat, incat potzi remarca cu ochiu liber taieturile: personajele fac referire la scene care nu mai sunt in film si mor inainte sa apuci sa le retzii numele. Totul se intampla foarte repede, nu e deloc timp pentru mister si atmosfera (alienii ajung la maturitate in cateva secunde!). In general filmul pare construit pe baza feedbackului primit de la grupuri focus dupa vizionarea lui Prometheus: v-a placut robotu jucat de Fassbender? bagam doi de Fassbender! v-a placut alienu ala mic si mai albicios? bagam doi si din aia! v-a placut suflul de creatzionism care razbatea din poveste? bagam un popa in rolul principal! Totusi Coalitzia pentru Familia Traditzionala va avea mult de furca cu conceptele reproductive descrise in film. Aici fiintzele nu se reproduc doar prin sfanta uniune dintre un barbat si femeie ci si prin urechi, prin nas, prin sex oral, nazal si alte metode care vor da vertij celor care isi inchipuie ca au intzeles cum se inmultzesc vietatzile.
Imi placuse Prometheus si faptul ca Ridley Scott a luat o distantza considerabila fatza de primul film Alien pentru a lasa spatziu de dezvoltare unei noi epopei, insa acest film pare sa incerce mai degraba sa lege Prometheus de Alien vs. Predator decat de seria Alien originala. Multa vreme filmele Alien vs. Predator au fost ridiculizate de fanii ambelor serii, fiind percepute ca o escrocherie, insa in filmul asta n-ar fi parut deloc aiurea daca aparea si un Predator.
********************************************
The Tunnel
(regizat de Seong-hun Kim, a mai fost pe la TIFF cu A Hard Day)
Filmul asta e o reclama de doua ore jumate la diverse produse coreene - in special la telefoanele Samsung, mashinile Kia, niste drone si ceva tehnologie de foraj.
Un gagiu (ala mai tanar din Handmaiden) merge cu autoturismul proprietate proprie (marca Kia) printr-un tunel care se prabuseste peste el. Fiind o mashina Kia, e singura care rezista dezastrului, insa il prinde captiv pe shofer inlauntrul ei. Mai e inca o gagik pe acolo dar n-avea mashina Kia asa ca e paralizata de la mijloc in jos. Noroc ca protagonistul are telefon Samsung a carui baterie tzine cvasi-forever si ii permite sa vorbeasca cu familia si cu factorii decizionali care organizeaza operatziunea de salvare. Salvarea intarzie insa timp de multe zile, noroc ca bateria telefonului tzine destul de mult. Mai nasol e cu mancarea, omul trebuie sa se multzumeasca cu tortul pe care il avea pe bancheta din spate.
Autoritatzile sunt incompetente, SMURD-ul se tot agita pe acolo, se mai amesteca si presa, se pare ca tunelul fusese construit prin metode romaneshti (cineva de la firma de constructzii ori de la ministerul care a licitat constructzia a vrut sa faca economie de materiale). E un film care subliniaza caracterul universal al incompetentzei si prin asta ne poate face pe noi, romanii, sa ne simtzim nitzel mai bine. Pe de alta parte, e si de natura sa ingrijoreze - la noi inca se prabushesc autostrazi construite pe campie, dracu stie ce se va intampla cand va trebui sa taiem autostrazi prin muntzi. De fapt asta e motivu pentru care nu avem autostrazi, cineva incearca sa ne fereasca de dezastre precum asta din film.
Dpdv tehnic e un disaster movie reushit dar, la doua ore jumate, cam prea lung. Are o documentare inginereasca atenta si detalii tehnice inteligibile de catre spectatorul de rand. Regizorul e priceput la thrillere comerciale, am mai vazut de la el A Hard Day tot la TIFF, care era ceva mai bun decat asta pentru ca era si funny. Dar nu e ok sa faci un disaster movie funny, asa ca nu e chiar un repros.
Un gagiu (ala mai tanar din Handmaiden) merge cu autoturismul proprietate proprie (marca Kia) printr-un tunel care se prabuseste peste el. Fiind o mashina Kia, e singura care rezista dezastrului, insa il prinde captiv pe shofer inlauntrul ei. Mai e inca o gagik pe acolo dar n-avea mashina Kia asa ca e paralizata de la mijloc in jos. Noroc ca protagonistul are telefon Samsung a carui baterie tzine cvasi-forever si ii permite sa vorbeasca cu familia si cu factorii decizionali care organizeaza operatziunea de salvare. Salvarea intarzie insa timp de multe zile, noroc ca bateria telefonului tzine destul de mult. Mai nasol e cu mancarea, omul trebuie sa se multzumeasca cu tortul pe care il avea pe bancheta din spate.
Autoritatzile sunt incompetente, SMURD-ul se tot agita pe acolo, se mai amesteca si presa, se pare ca tunelul fusese construit prin metode romaneshti (cineva de la firma de constructzii ori de la ministerul care a licitat constructzia a vrut sa faca economie de materiale). E un film care subliniaza caracterul universal al incompetentzei si prin asta ne poate face pe noi, romanii, sa ne simtzim nitzel mai bine. Pe de alta parte, e si de natura sa ingrijoreze - la noi inca se prabushesc autostrazi construite pe campie, dracu stie ce se va intampla cand va trebui sa taiem autostrazi prin muntzi. De fapt asta e motivu pentru care nu avem autostrazi, cineva incearca sa ne fereasca de dezastre precum asta din film.
Dpdv tehnic e un disaster movie reushit dar, la doua ore jumate, cam prea lung. Are o documentare inginereasca atenta si detalii tehnice inteligibile de catre spectatorul de rand. Regizorul e priceput la thrillere comerciale, am mai vazut de la el A Hard Day tot la TIFF, care era ceva mai bun decat asta pentru ca era si funny. Dar nu e ok sa faci un disaster movie funny, asa ca nu e chiar un repros.
*******************************************************
Prevenge
(regizat de Alice Lowe, superstar al comediei britanice negre - Sightseers, Little Britain etc.)
O comedie horror mizantroapa in buna traditzie pe care o au britanicii in genul asta. O feminista gravida pretinde ca e posedata de spiritul bebelushului din burta, care o obliga sa casapeasca barbatzi. Actritza-regizoare Alice Lowe e un star recent al comediei negre englezesti, ar trebui sa o stitzi macar din Sightseers si Little Britain. Filmul a fost facut chiar in timp ce Alice Lowe era gravida si superiritata de prezentza barbatzilor in jurul ei. Titlul Prevenge inseamna un fel de razbunare in avans, pentru lucruri pe care barbatzii nu le-au facut inca, dar sigur aveau de gand sa le faca.
Avem asadar inca o mostra din noul val de horror feminist despre care am mai vorbit anul trecut cu ocazia lansarii lui Love Witch (interesant de urmarit si panel-ul "Women in Horror" la care au participat Alice Lowe, autoarea lui Love Witch si inca niste regizoare in cadrul FrightFest 2016).
Filmul e o succesiune de scene in care protagonista agatza cate un barbat, are niste dialoguri funny cu el apoi il omoara in moduri mai mult sau mai putzin funny. E un film menit sa deschida apetitul feministelor pentru horror, folosindu-se de umor pentru a lubrifia vizionarea si de violentza impotriva barbatzilor ca factor motivatzional. Notziunea de instinct matern capata noi fatzete iar barbatzii sunt prezentatzi drept niste shobolani oribili destinatzi exterminarii (ei se exprima prin replici de genul This is my big fat snake, do you want to touch it?).
E un film la care trebuie sa mergi cu prietena, iar in timpul vizionarii sa-i urmaresti cu coada ochiului reactziile la diverse scene, ca sa itzi dai seama pe cine ai adus in casa.
*******************************************************
Parents
(regizat de Christian Tafdrup, debutant danez)
Un fantasy danez sentimentalist si moralist, despre un cuplu de pensionari care se trezesc peste noapte intineritzi in mod magic. Inflacaratzi de entuziasmul intineririi, decid chiar sa se mute inapoi in garsoniera in care si-au petrecut studentzia si sunt cuprinsi de narcisism la adresa corpurilor de a caror splendoare tinereasca uitasera.
Ceea ce pare sa fie o a doua shansa la viatza, sex si o relatzie de lunga durata incepe insa sa se transforme intr-un risc major, gagica propunandu-si sa profite mai mult de tineretzea redescoperita, in detrimentul sotzului. E aici un fel de Twilight Zone combinat cu speculatzii despre gerontofobie si despre natura romantismului ce tzine cuplurile laolalta. Am mai vazut multe comedii americane pe subiectul intineririi magice, dar filmul asta abordeaza problema cu subtilitate eleganta si cu gravitate de basm moralist, partea de comedie fiind aproape absenta.
Am fost la viatza mea pe la multe festivaluri de toate felurile si cel mai adesea nimeream din intamplare in fotografiile pe care le faceau atashatzii de presa pe-acolo. Am impresia insa ca acestia au o agenda anume sa fotografieze doar oameni sub 90 de kile si sub 40 de ani asa ca de la o vreme incoace sunt absent din toate pozele. Cam despre asta e filmul, cum odata cu trecerea anilor incepi sa devii invizibil. Si mai e despre zicala aia englezeasca: You can't have a cake and eat it too.
Ceea ce pare sa fie o a doua shansa la viatza, sex si o relatzie de lunga durata incepe insa sa se transforme intr-un risc major, gagica propunandu-si sa profite mai mult de tineretzea redescoperita, in detrimentul sotzului. E aici un fel de Twilight Zone combinat cu speculatzii despre gerontofobie si despre natura romantismului ce tzine cuplurile laolalta. Am mai vazut multe comedii americane pe subiectul intineririi magice, dar filmul asta abordeaza problema cu subtilitate eleganta si cu gravitate de basm moralist, partea de comedie fiind aproape absenta.
Am fost la viatza mea pe la multe festivaluri de toate felurile si cel mai adesea nimeream din intamplare in fotografiile pe care le faceau atashatzii de presa pe-acolo. Am impresia insa ca acestia au o agenda anume sa fotografieze doar oameni sub 90 de kile si sub 40 de ani asa ca de la o vreme incoace sunt absent din toate pozele. Cam despre asta e filmul, cum odata cu trecerea anilor incepi sa devii invizibil. Si mai e despre zicala aia englezeasca: You can't have a cake and eat it too.
******************************************************
Small Town Killers
(regizat de Ole Bornedal, clasic danez intors acasa de la Hollywood)
Tot un film danez, de data asta proiectat din capul locului sa fie un succes mainstream, capitalizand experientza hollywoodiana a regizorului Ole Bornedal (Nightwatch). Rezultatul e o comedie uneori amuzanta, alteori idioata, anume conceputa pentru a deschide apetitul producatorilor de remakeuri americane.
Intr-un satuc izolat, doua cupluri trecute de a doua tineretze ajung la crize maritale sincrone: nevestele petrec tot mai mult timp la un club de salsa, in compania antrenorului, in timp ce sotzii s-au cam ingrasat si nu prea mai au chef de sex. Nevestele planuiesc un divortz brutal, cu confiscare de averi, la care sotzii replica cu un plan de asasinare a celor doua ungrateful bitches. Pentru asta angajeaza de pe Internet un asasin rus care soseste la scurt timp in Danemarca sa rezolve problema, insa problema nu e usor de rezolvat caci nevestele au si ele niste planuri B in maneca.
Ceea ce rezulta e o comedie de situatzii cu crime si umor negru, plus ceva mishtocareala la adresa imigrantzilor. O poveste distractiva dar nu tocmai ingenioasa, cu actori danezi high-profile (cunoscutzi de prin filmele lui Von Trier, Boe dar si de prin filme americane, unde danezii se pare ca ajung destul de usor). De fapt o parte din umor vine din casting (actori de drama distribuitzi in roluri idioate), insa cine nu e familiarizat cu actorii va rata aspectul asta iar ceea ce ramane e doar o comedie de duzina sperand sa aiba parte de un remake american cu Michael Keaton, John Cusack sau ceva pe-acolo.
Ceea ce rezulta e o comedie de situatzii cu crime si umor negru, plus ceva mishtocareala la adresa imigrantzilor. O poveste distractiva dar nu tocmai ingenioasa, cu actori danezi high-profile (cunoscutzi de prin filmele lui Von Trier, Boe dar si de prin filme americane, unde danezii se pare ca ajung destul de usor). De fapt o parte din umor vine din casting (actori de drama distribuitzi in roluri idioate), insa cine nu e familiarizat cu actorii va rata aspectul asta iar ceea ce ramane e doar o comedie de duzina sperand sa aiba parte de un remake american cu Michael Keaton, John Cusack sau ceva pe-acolo.