Moartea in vacanta

Reaper Man
de Terry Pratchett

O carte geniala in cea mai mare parte a ei, unul din cele aproape 30 de volume ale seriei Discworld, povestea planetei plate carata in spinare de patru elefanti si o broasca tzestoasa. Mica si comoda, ca si cartea lui Irinel Columbeanu, si cel putin la fel de hazlie. Editiile Corgi cu coperta desenata de Kirby sunt o placere, cum stau ele insirate in biblioteca, sa le vezi cotoarele colorate. Nu e de mirare ca Terry Pratchett este autorul cu cele mai multe cartzi furate din librarii. Am mai gasit si editii "de lux", cu copertele complet negre, si editii omnibus, groase ca bibliile, hardcoveruri cu cate 3 romane inghesuite laolalta, dar raman la formatul asta, e prietenos si poti sa-l iei oriunde cu tine. Si am mai gasit editzii in romaneste, ale caror traduceri, vorba cuiva, sunt crime la adresa umorului desi vin in conditii grafice bune, cu pachetul promotional complet(=brosuri in care Terry Pratchett se milogeste de cititori sa-i cumpere cartile, aratandu-si disponibilitatea pentru compromisuri comerciale)

Dupa cum ne arata si coperta, asta e o carte despre Moarte. Nu e prima pe tema asta, teoretic vine dupa volumul Mort si face parte dintr-un subciclu dedicat Mortii. Oricum n-am resimtit informatii lipsa nici daca le-am citit in ordine inversa, nu e nici Dune si nici Star Wars, sunt doar pretexte pentru Pratchett de a face misto de absolut orice, intr-un cadru prestabilit, al societatii de pe planeta Disc. Asta-l scuteste de a redefini personaje si a face expozitziuni in fiecare carte. Banuiesc ca dupa o vreme devine repetitiv, dar deocamdata e MEGAFUN!

Deci Moartea asta este un tip sobru cam ca Batman care traieste izolat intr-un castel si are o sluga pe nume Albert, cum avea si Batman, un batranel care a fost scutit de impozite si de a muri. A nu se confunda Moartea cu muritul: I don't kill people, I occur to people. Usually they die because of each other. Serviciile prestate de Moarte sunt pe de o parte contabile, adica ne tine evidentza la totzi, si pe de alta parte de deratizare: o fortza infecta care se numeste Lifeforce are tendintza sa impregneze materia cu viatza si daca nu e cineva care sa aiba grija sa-i taie ocazional macaroana, riscam sa ajungem rau. Cum adica rau? Cu asta ne lamureste cartea, in momentul in care Moartea este trimisa in shomaj de catre zei ("I did my job as i considered fit... That's why we're letting you keep the horse") si ajunge vai de capu ei, sa lucreze la coasa pe niste dealuri si pe bani de nimica, in slujba unei vaduve.

Necazurile vin buluc: oamenii nu mai sunt in stare sa moara, se uita ca proshtii la luminitza de la capatul tunelului unde nu-i asteapta nimeni si se intorc cu scarba inapoi, sub chip de zombie, vampiri si alte variante; doar ca nu-s primitzi cu veselie, ci marginalizatzi social incat sunt nevoitzi sa-si faca un club de suport al zombilor anonimi (Fresh Start Club), condus de un demagog care strecoara cartzi de vizita in cosciuge, pe la firmele de pompe funebre. Clubu asta e un fel de ONG colorat de pe la noi, bunaoara unul din membrii e un were-man, lup care se transforma in om la luna plina, altul a ajuns vampir dupa ce a fost muscat de un avocat iar altul a ajuns boogeyman pt ca, suferind de agorafobie, statea mereu pe sub paturi si prin dulapuri.

La nivel parlamentar, clica preotilor se cearta cu clica vrajitorilor(=reprezentantii stiintzei) si dau vina unii pe altzii pt ca au stricat tzesatura birocratica a universului si mersul bun al lucrurilor. Tot felu de forme de viatza parazitare infesteaza lumea, printre care cele mai oribile sunt carucioarele din mall-uri si fluturasii cu anuntzuri publicitare, care se baga in casele si sufletele oamenilor, kestie care mi-a adus aminte de Brazil, scena in care l-au devorat formularele pe De Niro.

Ei, si in tot timpu asta Moartea doarme intr-un grajd si se integreaza in viatza de la tzara a lui Duiliu Zamfirescu, asteptand cu groaza propria Moarte, un individ nou angajat pe postul respectiv si, se pare, nu foarte competent.

Daca nu i-ar fi fost contemporan, Terry Pratchett ar fi fost cu sigurantza urmashul lui Terry Gilliam si al sau Monty Python.