Coscarelli, Gordon, Hooper, Argento
Masters of Horror ep.1-4

Nu sunt multe combinatii care sa ma suresciteze atat de mult ca cea dintre regizorul Don Coscarelli (Phantasm) si scriitorul texan Joe Lansdale; in orice caz, intra undeva in aceeasi categorie cu Jackson+Tolkien (=Lord of the Rings), Darabont+King (=Shawshank Redemption) sau Spielberg+Dick (=Minority Report). Coscarelli si Lansdale mi-au schimbat viatza cu filmul Bubba Ho-Tep, biografia horror a ultimelor zile traite de Elvis Presley intr-un azil de batrani din Texas, alaturi de JFK. Am sperat la o experientza cel putzin la fel de marcanta din partea episodului Incident On and Off a Mountain Road, debutul Masters of Horror din 2005.

Surescitarea mi-a mentzinut cu greu interesul viu pentru potentzialul irosit al unui episod care s-a multzumit sa parodieze Texas Chainsaw Massacre: in loc de oribilul Leatherface din TCM, aici avem un psihopat pe nume Moonface care asteapta noaptea, la o curba periculoasa, victime ale accidentelor de circulatzie. Miezul problemei e o tanara fugarita prin padure de psihopat. Dar pazeste! caci tanara a fost educata in spirit survivalist-descurcaretz si tocmai divortzase de McGyver, asa ca intinde tot felu de capcane cu ajutorul agrafelor, ciorapilor si chilotzilor la indemana ca sa-i faca viatza grea canibalului nostru matinal. Deci cam asta e, nu va zic cum se termina, e cu poanta dar ma asteptam ori la mai multa vana, ori mai mult umor, asa am primit prea putzin din fiecare.

Altfel sta treaba in episodul lui Stuart Gordon, regizorul care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii ecranizandu-l pe Lovecraft (filmele Reanimator, Dagon, Castle Freak, From Beyond). Tot Lovecraft avem si in episodul Dreams from a Witch House. Un student de la Miskatonic University (marca inregistrata Lovecraft) se muta la o garsoniera sa-si faca lucrarea de diploma despre teoria stringurilor. Omu are cu el un calculator cu Linux si e convins ca daca pui 3 plane intr-un anumit unghi, obtzii din teoria stringurilor un thin spot prin care treci intr-o realitate alternativa. Dar a naibii coincidentza ca garsoniera lui are exact 2 peretzi strambi si un tavan care formeaza coltzul de casa fatal si metafizic prin care vine un shobolan cu cap de om si uneori o vecina care tzine neaparat sa-si dea jos chilotzii in prezentza eroului. Povestea este modernizata si, asemenea primului episod, functzioneaza mai degraba ca o parodie la clasicul motiv lovecraftian. E si un semn clar ca serialul tatoneaza umorul si ia la rand arhetipurile genului in loc sa se achite de vreo obligatzie fatza de expectativa creata. Chiar si asa, episodul lui Gordon a reusit sa fie haios iar povestea lui Lovecraft oricum n-avea cum sa mearga prea departe.

Nu stiu de ce ecranizarea lui Tobe Hooper (Texas Chainsaw Massacre, Poltergeist) dupa Dance of the Dead a lui Richard Matheson n-a prea prins la lume, fiind primul episod care s-a luat cat de cat in serios. Freddy Krueger joaca rolul unui proxenet care organizeaza strip-tease cu gagici zombie intr-un bar infect dintr-o urbe decadenta post-apocaliptica. O tanara de la tzara tzinuta de ma-sa in casa se indragosteste de un rocker ratat, care traia din furat sange de la oameni batrani. Adica sarea cu pistolu la ei, urla ca Im gonna shoot, man si le dadea o seringa sa-si traga singuri sange, apoi se ducea sa-l vanda la traficantzi. Dar baiatu nu era un om rau in sufletul lui si nici fata nu era o fata prea cuminte in sufletu ei asa ca cei doi s-au inteles sa fuga la oras unde poposesc la discoteca cu strip-tease pentru o seara romantica. Domle, e cu de toate: atmosfera, distopie, Freddy, strip-tease, necrofilie plus coloana sonora de Billy Corgan!

Jenifer e o poveste de banda desenata a lui Bruce Jones, ecranizata de mesterul spaghetti horror Dario Argento (Inferno, Suspiria). O femeie cu un fund si niste sani pe care sa-tzi vinzi copiii nu alta, are o fatza oribila, gingii roase, dintzi ascutzitzi si nu mai stiu daca un singur ochi. Un politist o gaseste pe malu apei si o tzine pe langa o casa o vreme, pana cand nevasta divorteaza si femeia-monstru ii mananca pisica, moment la care politzistu se hotaraste sa se mute la tzara unde continua sa traiasca in remuscari post-coitale, caci Jenifer asta e tot timpu in calduri si toarce ca o matza cand i se face kefu si daca-i pui o punga in cap totu e super. Ar fi haios daca n-ar fi oribil, ar fi oribil daca n-ar fi erotic, ca-n viatza. Mi-a placut, nu se ia foarte in serios si reuseste totusi sa pastreze un ton tragic. Creepy fornication, filmu asta tre sa fie dupa fapte reale.