The Cool, the Dark and the Zombie
The Dark Tower I: The Gunslinger
de Stephen King

Stephen King m-a marcat pe viatza: este primul scriitor la care am citit negru pe alb, tiparit, cuvantul pizda, pardon. Era vorba de Carrie, caci de Running Man nu stiam ca fusese scrisa tot de el. Ulterior am aflat ca era vorba de un exces de zel din partea traducatorilor de la inceputul anilor 90, acelasi sentiment revolutzionar care a animat literatura tanara pornografica de dupa 2000 si pe o serie de bloggeri care n-au avut shansa sa se vada publicatzi, precum anda. Librariile romanesti erau in deriva asa ca pe Carrie puteai sa o cumperi doar de la taraba unui distribuitor de Infractoarea Mov, Zeghea si alte manifestari ale conceptului de divertisment romanesc, mult inainte sa se inventeze Dan Negru si Irinel Columbeanu.

Cu Carrie am trait mai mult sub semnul infamului cuvant decat sub semnul debutului lui King. A fost nevoie de Shining si Misery sa ma ia de mana si sa ma indrume de sub spectrul pizdei, pardon, pe drumul literaturii. Apoi a urmat perioada de supradozaj, in care fiecare pahar de apa e mai searbad decat cel dinainte, conform legii utilitatzii marginale si am ajuns la It intr-un moment de maxima nepotrivire, in care jumatate din carte mi s-a parut cliseu. Ulterior, cu Gerald's Game am depus definitiv armele si am decis ca singurele cartzi pe care le voi citi de Stephen King vor fi cele scrise de Richard Bachman, care se straduia cat de cat sa vina cu o idee cand se apuca de scris. Ma saturasem de femei batute de barbatzi, copii care capata puteri paranormale din pricina ca sunt molestatzi de colegii de liceu si tractoare animate de rea-vointza.

Dar iacata ca in anul domini 007 suspectez ca Dark Tower e cea mai misto carte a lui Stephen King. Care poate e misto tocmai prin felul in care Stephen King se fereste sa fie Stephen King, un fel asemanator cu cel de a fi a lui Bachman. Carevasazica avem de a face cu o epopee de 7 volume scrisa de-a lungul a aproape 30 de ani, ceea ce e si bine, e si rau. E rau ca in ultimul volum King a uitat niste chestii despre primele volume - bunaoara un nume care la inceput era orash, devine ulterior om. E bine ca King a inserat referintze la mai toata opera lui, aducand in acelasi context cartzi care nu par sa aiba vreo legatura: Salem's Lot, The Stand, Bag of Bones si ma opresc cu lista aici sa nu cad in pacatul nesuferitzilor list fiends. Pentru mai multe detalii a iesit un Dark Tower Concordance care explica totul fanaticilor si enciclopezilor. Ma intereseaza mai putzin asta, caci cel mai tare si mai tare ma intereseaza ca avem de a face un western extracool care ia in linii mari heroic quest-ului din Lord of the Rings, il muta in universul spaghetti inspirat de Sergio Leone si il populeaza cu zombie din filmele lui Romero. Aud ca se pregateste o ecranizare in miniserie TV, dar nici nu vreau sa aud de ceva sub standardele de productzie Lord of the Rings/Star Wars. In 2007 Marvel scoate si benzi desenate.

Am ales o editzie englezeasca cu ilustratzii lipsa, dar cu subtitlu de editzie revizuita, caci King a facut efortul sa-si corecteze gafele si sa lege primele volume ale caror ax e putzin sarit comparativ cu finalitatea spre care converg ultimele volume. Deci tzin sa zic ca am terminat volumul The Gunslinger cu sentimente amestecate: pe de o parte senzatzia ca ceva enorm sta sa se umfle, pe de alta parte volumul e subtzirel si destul de separat de restul seriei, fiind conceput initzial ca un foileton de povestiri scrise in mai bine de 10 ani si adunate laolalta abia cand King a decis sa traga marele tun cu un ciclu de romane.

Culmea, corcitura asta de fantasy cu western functzioneaza de minune, poate si din pricina ca e teritoriu neumblat. Eroul nostru este un Clint Eastwood cu replici taioase, care n-a auzit de fraza in viatza lui caci fraza abureste dar propozitia scurta taie in carne vie. Dar nu e orice Clint Eastwood, caci desi el scuipa mereu tutun, se mozoleste cu toate parashutele prafuite din desert si mananca carne de cal mort la nevoie, e de sorginte mai nobila decat printzul Duda. El se trage din clica pistolarilor, niste cavaleri care au castel si se bat cu pistoale si cu vulturi, un fel de aristocratzi cam ca in Dune. Si tot ca in Dune cand era el mic si abia il dusera la femei, a picat o nenorocire peste familia nobila si toata lumea a murit si Pistolaru a ramas sa haladuiasca prin canioane in cautarea spurcatului Man in Black, incarnarea lui Leo Van Cleef, deopotriva cowboy si necromant. Pe drum cavalerul-pistolar se intalneste cu zombie marginalizatzi social care mesteca tristi tutun la lumina lampashului, vorbeste cu un corb ungur pe care il cheama Zoltan, fura cai si se insotzeste cu un copil pe care l-a calcat unu cu masina si s-a trezit pe lumea astalalta, unde toata lumea parca e moarta dar de fapt mai tehnic vorbind e un fel de univers paralel care le contzine pe toate celelalte asa cum Dark Tower contzine toate cartzile lui King. Marele neajuns al volumului e ca este primu, adica mare lucru nu se intampla, sunt tot felu de flashbackuri din care nu se intzelege mare lucru caci o sa fie lamurite mai incolo si sper sa am vreme sa citesc volumu doi inainte sa uit ca am niste probleme de lamurit si, doamne fereste, sa nu mai am ce lamuri.