Somn usor, cosmar placut

The Sandman: Preludes and Nocturnes

de Neil Gaiman

Sandman e cea mai tare serie de benzi desenate si e opera care l-a facut cunoscut pe scriitorul Neil Gaiman, in calitate de scenarist. Graficienii s-au schimbat in timp, modificand stilul de la clasicul cartoon la expresionism, realism si colaj. Cel mai cunoscut dintre graficieni, Dave McKean, s-a consacrat cu copertzile albumelor unor muzicieni ca Tori Amos, Dream Theater, Skinny Puppy, Testament. Recent s-a apucat de film si a regizat, alaturi de Gaiman, filmul Mirrormask, incadrat in trendul filmelor generate aproape complet cu calculatorul (Sky Captain, Immortel, Sin City). Tot McKean este responsabil si pentru designul efectelor speciale din ultimele doua filme Harry Potter.

Serialul Sandman a dat prima si ultima poveste de benzi desenate care a luat premiul World Fantasy. Ulterior, s-a stabilit ca benzile desenate sa nu mai fie incadrate la premii literare. Referintze la seria Sandman au aparut in ultimii 20 de ani in muzica lui Tori Amos, jocul Magic: The Gathering ori seria Final Fantasy. Albumul Where's Neil when you need him? este o compilatzie muzicala in care artisti ca Tori Amos, Deine Lakaien, Voltaire si altzii de teapa lor aduc tribut lui Neil Gaiman si seriei Sandman.

Seria a fost publicata la inceputul anilor 90 in brosuri care recent au fost grupate in 11 volume de lux a dracului de scumpe, din care mi-am facut cadoul sa imi cumpar deocamdata doua si sa-l citesc pe primul. Eroul principal e Dream, stapanul viselor si unul din membrii familiei Endless. Ailaltzi fratzi sunt diversi indivizi ale caror nume incep cu D: Death, Desire, Destiny, Delirium si nu mai stiu care.

Volumul Preludes and Nocturnes ne introduce in problema: un vrajitor infect se straduie sa o captureze pe Death, dar vraja iese prost si il prinde pe Dream. In ciuda experimentului ratat, vrajitorul se hotaraste sa il jefuiasca de artefacte pe eroul nostru si sa-l tzina in fundul gol, inchis intr-un borcan mare, vreo 70 de ani. Artefactele sunt vandute la bishnitzari si cu asta se impute treaba.

Incep sa apara problemele si oameni de pe toata planeta se imblonavesc de encefalita letargica, altzii nu pot dormi deloc din pricina cosmarurilor, toata lumea are probleme cu somnul si extraveralul nu se inventase inca. Dream insa reuseste sa evadeze din borcan si porneste in calatoria de recuperare a artefactelor - o masca de gaze, o punga de nisip si un diamant. Calatoria asta ii ocazioneaza intalniri cu altzi eroi de benzi desenate, asa ca aflu si eu ca John Constantine, exorcistul fumator cu cancer la plamani jucat in film de Keanu Reeves, trebuia sa fie blond. Gaiman il resusciteaza si pe Wesley Sandman Dodds, eroul cu palarie de fetru din 1940 care lupta cu o seringa cu sedative impotriva Mafiei. Scarecrow, Batman si ospiciul Arkham sunt alte elemente de imprumut din povesti clasice publicate de Vertigo sau DC, in timp ce the Wyrd sisters sunt personaje ale lui Terry Pratchett (cu care Gaiman a scris si un roman - Good Omens). Shakespeare si mitologia biblica completeaza latura culta a alegoriei Sandman.

Oricum, se pare ca fiecare volum are propria coloana vertebrala. Stilul se apropie mai mult de horror decat decat de povestile cu supereroi. Constantine il ajuta pe Dream sa-si recupereze punga de nisip de la o dream junkie, Lucifer si Belzebuth il provoaca la un pariu a carui miza este masca de gaze, dar treaba se impute cand vine vorba de diamantul rosu, caci a incaput pe mana lui Doctor D., un fost mad scientist, actualmente zombie nihilist, care le ia oamenilor mintzile si ii pune sa si-o traga orbeste si pe apucate, apoi sa se manance intre ei ca chiorii. Sa-mi fie iertat vocabularul, dar banda desenata ca si blogul de fatza sunt recomandate pentru "mature readers". In ciuda aparentzelor.

Volumul se incheie cu Dream imprastiind grauntze la porumbei in timp ce sora-sa, Death, se trage de shireturi cu o victima care a traversat carosabilul cu neatentzie.

P.S. Gaiman e tradus la noi prin Editura Tritonic. Deocamdata au iesit American Gods si Anansi Boys, in 2007 vine restul. Probabil nu si benzile desenate, Romania nu are inca public matur pentru segmentul asta.

P.S.2. Am gasit vreo 2 giga de benzi desenate scanate ale lui Gaiman (le recomand si pe ale lui Clive Barker). Oricum, recomand materialul brut, cu hartia aproape creponata si lucioasa, cu mirosul de cerneluri, senzatzii care nu se compara cu holbatul la JPG-uri zoomate cu frenezie pe un monitor.