10000 Saints
(regia Shari Springer Berman si Robert Pulcini, autorii lui American Splendor)
La suprafatza ar putea fi un film despre teen pregnancy. Asa Butterfield (pushtiulake din Ender's Game si Hugo) joaca aici un punker al anilor 80 nevoit sa isi taie motzul (la propriu, fiind fan Misfits) si sa ia in piept realitatea adulta, purtand de grija gagicii sale minore, lasata gravida de un amic rapus de o supradoza de prenandez. "Widow inheritance" se numea obiceiul la anumite triburile africane, cand vaduva unui razboinic cazut pe campul de lupta trebuia luata in primire de cel mai bun amic neinsurat al acestuia. Ethan Hawke face rolul vietzii sale (n-am vazt inca Boyhood) in calitate de tata junkie si promiscuu al protagonistului, nostalgic al generatziei hippie - si-a cunoscut nevasta la o orgie free-love si si-a crescut copiii de mici cu droguri in loc de cereale.
Miscarea hippie a fost distrusa razbunator de politica autoritatzilor guvernamentale frustrate de eshecul razboiului din Vietnam, de problemele regimului Nixon, in general de rezistentza opusa de tineretul vremii fatza de tentativele autoritarist-belicoase ale administratziei. Descurajarea miscarii hippie s-a bazat pe criminalizarea drogurilor recreative, beneficiind si de derapaje exemplare precum cele legate de Charles Manson, ori de mortzile tragice ale unor cantaretzi cu creierii prajitzi - Joplin, Hendrix etc. Si hippiotzii cam sarisera calul, promovand ostentativ o atitudine a contraproductivitatzii economice si a parazitismului social, nu foarte diferit de ce se intampla la noi cu hipsterii plini de bune intentzii, pana la punctul la care tre sa puna curu pe scaun si sa produca ceva, altceva decat opinii, meme si sloganuri.
Hippiotzii disociatzi ai anilor 60-70, reprezentatzi aici de personajul lui Ethan Hawke, au crescut in anii 80 intr-o generatzie ratacita si lipsita de directzie, alunecand spre misticismul Hare Krishna si marginalizatzi de avantul neoliberal al capitalismului. In medii urbane precum New York, copiii lor s-au repozitzionat in miscarea punk straight-edge - un fel de "punkeri disciplinatzi", fara droguri, fara alcool, fara promiscuitate -, revoltatzi fatza de ratarea boema mostenita de la parintzii hippie.
Ma rog, nu stiu cat de general-valabile sunt chestiile astea, ca io eram pionier comunist pe vremea aia si ascultam Marina Voica (before it was cool). Filmul 10000 Saints e cel care ne prezinta o astfel de fresca sociala a New Yorkului anilor 80 si a schimbului de generatzie intre hippiotzii decrepitzi si idealistii straight-edge. Filmul e realizat de cuplul de regizori Berman-Pulcini (au mai facut excelentele American Splendor si Extra Man, daca le mai tzinetzi minte).
Exista riscul ca filmul sa fie perceput in zilele noastre drept propaganda creshtina (a fost destul de prost primit din cauza asta), insa vorbeste de o istorie recenta si miscari socio-culturale care n-au avut nimic religios in spate, cu tineri punkeri care au vazut in valorile traditzionale o forma de rebeliune, de rezistentza in fatza exceselor libertariene ale vremii.
Miscarea hippie a fost distrusa razbunator de politica autoritatzilor guvernamentale frustrate de eshecul razboiului din Vietnam, de problemele regimului Nixon, in general de rezistentza opusa de tineretul vremii fatza de tentativele autoritarist-belicoase ale administratziei. Descurajarea miscarii hippie s-a bazat pe criminalizarea drogurilor recreative, beneficiind si de derapaje exemplare precum cele legate de Charles Manson, ori de mortzile tragice ale unor cantaretzi cu creierii prajitzi - Joplin, Hendrix etc. Si hippiotzii cam sarisera calul, promovand ostentativ o atitudine a contraproductivitatzii economice si a parazitismului social, nu foarte diferit de ce se intampla la noi cu hipsterii plini de bune intentzii, pana la punctul la care tre sa puna curu pe scaun si sa produca ceva, altceva decat opinii, meme si sloganuri.
Hippiotzii disociatzi ai anilor 60-70, reprezentatzi aici de personajul lui Ethan Hawke, au crescut in anii 80 intr-o generatzie ratacita si lipsita de directzie, alunecand spre misticismul Hare Krishna si marginalizatzi de avantul neoliberal al capitalismului. In medii urbane precum New York, copiii lor s-au repozitzionat in miscarea punk straight-edge - un fel de "punkeri disciplinatzi", fara droguri, fara alcool, fara promiscuitate -, revoltatzi fatza de ratarea boema mostenita de la parintzii hippie.
Ma rog, nu stiu cat de general-valabile sunt chestiile astea, ca io eram pionier comunist pe vremea aia si ascultam Marina Voica (before it was cool). Filmul 10000 Saints e cel care ne prezinta o astfel de fresca sociala a New Yorkului anilor 80 si a schimbului de generatzie intre hippiotzii decrepitzi si idealistii straight-edge. Filmul e realizat de cuplul de regizori Berman-Pulcini (au mai facut excelentele American Splendor si Extra Man, daca le mai tzinetzi minte).
Exista riscul ca filmul sa fie perceput in zilele noastre drept propaganda creshtina (a fost destul de prost primit din cauza asta), insa vorbeste de o istorie recenta si miscari socio-culturale care n-au avut nimic religios in spate, cu tineri punkeri care au vazut in valorile traditzionale o forma de rebeliune, de rezistentza in fatza exceselor libertariene ale vremii.
No comments:
Post a Comment