White God
(regia Kornel Mundruczo, autorul versiunii unguresti a lui Frankenstein)
Se zice ca ungurii sunt cei mai tari dresori de caini, iar filmul asta e un show-off al acestei mandrii natzionale. Eu, desi in buna parte ungur, n-am reusit sa dresez cainii pe care i-am avut mai mult decat s-ar fi dresat singuri traind pe strada, deci creca afirmatzia de mai sus e o minciuna.
Ca poveste, White God nu e mare lucru in plus fatza de ce se intampla in orice film cu animale dresate (Black Beauty, Babes, Lassie etc.). Un catzel nedreptatzit in viatza si ratacit de stapana lui iresponsabila isi aduna pretenii de prin Budapesta si se razbuna pe cei care i-au facut viatza grea - boschetarii care l-au tras de coada, organizatorii de lupte cu caini, hingherii abuzivi etc. Actorii umani sunt cei minim obligatorii intr-un astfel de film, ca sa stabileasca niste puncte de reper prin scenariu.
Diferentza principala fatza de alte filme cu animale e ca aici e vorba de cateva zeci de caini, nici macar unul facut pe calculator, orchestratzi sa se comporte intr-un anume fel, sa se aseze cumva in cadre largi care reusesc sa spuna multe fara vorbe, fara vreo prezentza umana. E aici un conflict tacit intre specia invingatoare a bipezilor si o tardiva rabufnire de frustrare a unei specii perdante care s-a incapatzanat sa umble in 4 labe si nu isi mai gaseste locul in habitatul primilor.
Mai dubios e cum au reusit sa-i convinga pe caini sa se sfashie intre ei respectand totusi regulamentele de evitare a abuzului de animale si mai ales cum au fost dresatzi sa fugareasca si sa sfashie oameni. Ce-i drept, filmul nu are si un disclaimer cum ca oamenii n-ar fi fost ranitzi in timpul filmarilor.
Cu greu reuseste filmul sa evite statutul de documentar Animal Planet, dar pana la urma reuseste. E cam lung pentru cat are de spus, dar e o munca enorma de staging aici, iar regizorul Mundruczo a sperat din toata inima sa ajunga la Oscaruri cu filmul. A trebuit sa se multzumeasca cu cateva premii de festivaluri europene, iar ca sa fie bagatzi in seama la Oscaruri ungurii au mers pana la urma pe sfatul lui Ricky Gervais si au facut un film despre Holocaust.
Ca poveste, White God nu e mare lucru in plus fatza de ce se intampla in orice film cu animale dresate (Black Beauty, Babes, Lassie etc.). Un catzel nedreptatzit in viatza si ratacit de stapana lui iresponsabila isi aduna pretenii de prin Budapesta si se razbuna pe cei care i-au facut viatza grea - boschetarii care l-au tras de coada, organizatorii de lupte cu caini, hingherii abuzivi etc. Actorii umani sunt cei minim obligatorii intr-un astfel de film, ca sa stabileasca niste puncte de reper prin scenariu.
Diferentza principala fatza de alte filme cu animale e ca aici e vorba de cateva zeci de caini, nici macar unul facut pe calculator, orchestratzi sa se comporte intr-un anume fel, sa se aseze cumva in cadre largi care reusesc sa spuna multe fara vorbe, fara vreo prezentza umana. E aici un conflict tacit intre specia invingatoare a bipezilor si o tardiva rabufnire de frustrare a unei specii perdante care s-a incapatzanat sa umble in 4 labe si nu isi mai gaseste locul in habitatul primilor.
Mai dubios e cum au reusit sa-i convinga pe caini sa se sfashie intre ei respectand totusi regulamentele de evitare a abuzului de animale si mai ales cum au fost dresatzi sa fugareasca si sa sfashie oameni. Ce-i drept, filmul nu are si un disclaimer cum ca oamenii n-ar fi fost ranitzi in timpul filmarilor.
Cu greu reuseste filmul sa evite statutul de documentar Animal Planet, dar pana la urma reuseste. E cam lung pentru cat are de spus, dar e o munca enorma de staging aici, iar regizorul Mundruczo a sperat din toata inima sa ajunga la Oscaruri cu filmul. A trebuit sa se multzumeasca cu cateva premii de festivaluri europene, iar ca sa fie bagatzi in seama la Oscaruri ungurii au mers pana la urma pe sfatul lui Ricky Gervais si au facut un film despre Holocaust.
No comments:
Post a Comment