Inca niste filme asa si-asa de la Slash Film Festival. Despre restul am scris aici si aici. Despre filmele nashpa aici.
Riot Girls
(regizat de Jovanka Vuckovic, feminista)
Intr-o Canada postapocaliptica unde a murit toata populatzia adulta au ramas doar liceeni analfabetzi functzionali, plus din astia de la scoli profesionale care nu iau 5 la evaluarea natzionala.
In orasul in care se intampla lucrurile supravietzuitorii s-au scindat in doo comunitatzi: una construita in jurul echipei de fotbal american a liceului local, cu disciplina patriarhala si gecile cu logo-ul echipei transformate in uniforme militare; cealalta comunitate e formata din rebelii, punkerii si lesbienele liceului, refugiatzi prin paduri, supravietzuind prin jaf si haiducie. Protagonistii sunt un cuplu de lesbiene punkeritze care se infiltreaza in liceul mentzionat ca sa-l elibereze pe fratele uneia dintre fete (tipu fusese prins la furat). Mai bantuie pe acolo si spectrul ideii ca in preajma varstei de 18 ani e posibil ca toata lumea sa moara, asa ca sentimentele personajelor sunt destul de sumbre, violentza destul de brutala si filmul ar fi trebuit sa fie ceva intre Imparatu Mushtelor si Class of 1984/1999.
Totusi tonul e excesiv de vesel - o parte din vina o poarta coloana sonora punk si actritzele umpic prea gingashe pentru personajele gen Mad Max pe care incearca sa le joace. Exista aici o gramada de potentzial nefructificat de catre regizoarea de origine sarba, pe care o stiam cu excelenta contributzie la antologia de scurt-metraje feministe XX. Asta e primul ei lung-metraj si in multe privintze e o dezamagire, desi prima jumatate de ora m-a entuziasmat prin potentzialul ideii.
*********************************************
Satanic Panic
(regizat de Chelsea Stardust, hipsteritza debutanta)
In sfarsit un film satanist cu simtzul umorului si totodata relevant ideologic, despre lupta de clasa in SUA.
Eroina e o pizza delivery girl care are ghinionul sa livreze niste pizza intr-un cartier de bogatani satanisti care urasc de moarte saracia si sarakii si, mai rau, sunt superzgarciti la bakshish. Insistand fata stangista sa faca rost de bacshish, intra in atentzia unui conclav care tocmai aveau nevoie de o virgina pe care sa o insemineze cu Antichristul. Incearca fata sa fuga, sa ceara ajutorul vecinilor, dar fiind un cartier rezidentzial exclusivist totzi care traiau acolo erau satanisti neoliberali care se dedau la ritualuri sangeroase pentru a-si mentzine criptomonedele si actziunile la cote adecvate. Noroc ca se impreteneste cu o alta gagica, care isi pierduse recent virginitatea tocmai ca sa scape de ritualurile satanistilor.
In rolurile satanistilor sunt o gramada de oameni faimoshi acu 20 de ani dar datzi uitarii intre timp - top modelitza Rebecca Romijn (Femme Fatale), regizorul Michael Polish, tipu ala enervant din serialu Sliders. Tonul general e al unei comedii de Kevin Smith cu momentele mai horror amintind de Ash vs. Evil Dead - adica faze over-the-top si gaguri horror (unele destul de funny). Pe coloana sonora canta si Chelsea Wolfe, desi nu prea se potriveste cu tonul comedic. Pana la urma e destul de scurt si alert si ramane ca o amintire placuta.
*********************************************
Extra Ordinary
(regizat de Mike Ahern si Enda Loughman, debutantzi irlandezi)
Tot o comedie satanista, despre un rockstar ratat refugiat in Irlanda (pentru beneficiile fiscale) care face un pact cu Diavolul sa il ajute sa mai compuna un hit care sa-i rezolve problemele financiare. Pactul respectiv presupune (again) sacrificarea unei virgine, insa tatal virginei in cauza afla de planul odios si cu ajutorul vrajitoarei satului pune la cale un plan de a stopa planul.
Filmul are ceva din The League of Gentlemen, serialul BBC de comedie neagra din anii 90. Fiecare din personaje are un backstory tragico-amuzant: vrajitoarea e bantuita de fantoma tatalui pe care l-a omorat din greseala; tatal virginei e bantuit de fantoma sotziei geloase; vecinii sunt bantuitzi de fantome care imprastie pubelele de gunoi; toata lumea e bantuita caci, dupa cum ni se explica la inceput, fantomele sunt la fel de multe ca oamenii doar ca unii ne-am obisnuit sa nu le bagam in seama. Ori e o chestie specifica Irlandei, caci filmul are un puternic simtz al locului, inclusiv datorita accentului pregnant al actorilor.
E o comedie cu gaguri si dume galagioase, probabil si ceva improvizatzie si o poveste care nu se ia nicio clipa in serios (unii actori au dificultatzi in a mentzine o fatza sobra).
*********************************************
The Wind
(regizat de Emma Tammi, debutanta)
Candva in secolul 19, prin legea Homestead Act, guvernul american a impartzit pamanturi gratis celor dispusi sa se mute in pustietate si sa infiintzeze gospodarii pe tarlaua alocata. Au profitat de asta multzi imigrantzi europeni de toate natziile - in filmul asta e vorba de o familie de nemtzi.
Necazu e ca libertatea aproape absoluta a locuitului in pustietate venea cu pretzul unei izolari crunte ce pricinuia ceea ce psihologii mai tarziu aveau sa numeasca "prairie madness". Barbatzii mai erau feritzi de asta ocupandu-si mintea si viatza cu construirea gospodariei - trebuia sa fii in stare sa-tzi faci o fantana, sa-tzi construieste o buda, sa-tzi tamplaresti propriul mobilier, sa-tzi ridici singur casa. Victimele predilecte ale nebuniei de preerie erau femeile fara copii, care aveau prea mult mindfulness la dispozitzie si incepeau sa auda voci in suflarea vantului de preerie, ori pur si simplu sa concluzioneze ca viatza era de kkt.
Filmul The Wind e despre doua cupluri din astea care locuiesc la 1 km unii de altzii, dar mai apuca sa se viziteze. Femeile incep sa innebuneasca, ori sa fie bantuite de demoni ai preeriei despre care afla din pamfletele unui preot itinerant care avusese drum pe acolo. Mare parte din film e formatat ca un ghost story, dublat insa de ambiguitatea de naratori unreliable - femeile care isi pierd mintzile in timp ce barbatzii sunt mai mult absentzi din vietzile lor - poate justificat, ori poate pentru ca au si ei demonii lor.
P.S. Pe post de reclama s-a lansat si un joc video ce sumarizeaza evenimente cheie din film, poate fi jucat in browser aici.
*********************************************
I See You
(regizat de Adam Randall, autorul lui iBoy)
Avem aici o Helen Hunt foarte imbatranita care pare sa se transforme in Jodie Foster pe masura ce ii dispar buzele.
E un thriller de Hollywood care se straduie, aruncand o serie de twisturi la spectator pentru a-i satisface nevoia de a fi luat prin surprindere. Pana la urma e un detective story deghizat in home invasion movie, la randul lui deghizat in ghost story. Straturile povestii se dezvaluie ca o ghicitoare misto, o retzeta cu care recent a avut un succes rasunator si filmul Freaks (a fost si acela la Slash fest, insa apucasem sa-l vad la TIFF asa ca am scris despre el cu ocazia respectiva). I See You aduce aminte prin poveste si de Prisoners al lui Villeneuve, e acelasi gen despre secrete intunecate ale familiei suburbane americane (si nu cu mult mai prost decat acela, desi mai fusharit stilistic).
Helen Hunt e nevasta pe cale sa divortzeze a unui politzist responsabil cu vanarea unui pedofil care rapeshte copii, sau poate a unei fantome care face copii sa dispara - o dilema rasucita pe toate partzile pe parcursul povestii (scenariul e mai ingenios decat ce vedem de regula in thrillerele de la mall). Se mai fortzeaza twisturile, insa iese pana la urma ceva entertaining, eficient dar fara pretentzii artistice.
No comments:
Post a Comment