Cele mai nashpa filme de anul asta: Tau, Io, Polar, Illang: the Wolf Brigade, Godzilla 2, Domino

Incep retrospectivele cu cateva avertismente legate de cele mai nashpa filme pe care le-am vazut anul asta in afara festivalurilor, majoritatea la Netflix care, pe langa valurile pe care le face cu ajutorul unor regizori care tzintesc Oscarurile, ofera si adapost multor regizori incompetentzi.

Tau

(regizat de Federico D'Alessandro, om de efecte speciale)

Daca asta e ce isi imagineaza omu de rand despre AI, inseamna ca vin vremuri nasoale - intram in zona aia cand lipsa de educatzie face tehnologia sa treaca drept magie. O resimtzim si in viatza de zi cu zi, poate atzi intalnit si voi oameni care isi inchipuie ca smartphoneul lor functzioneaza datorita vointzei personale manifestata prin puterea degetului.

Filmul asta e despre o inteligentza artificiala (cu vocea lui Gary Oldman) care, cand ii shtergi linii de cod, se schelalaie si plange. E si despre o inteligentza artificiala care sufera caci ii este interzis sa invetze (scenaristul rateaza subtilitatea ca fara learning nu exista AI). E si despre dihotomia clasica intre barbatul genial care construieste un AI si femeia cam curva care reuseste sa-l faca pe AI sa se indragosteasca de ea. Tot ce e mai greshit in SF-ul din ultima suta de ani s-a adunat aici intr-un singur film.

Un mad scientist incel rapeste o prostituata de pe strada si face experientze pe creierul ei ca sa intzeleaga cum functzioneaza creierul femeilor. Fata e tzinuta prizoniera de gardianul-A.I. care i se arata ca o gaura luminoasa pe un perete. Pana la urma fata il face pe A.I. din vorbe si incurca planurile omului de stiintza incel lipsit de empatie (A.I.-ul dovedeste a fi mai empatic decat acesta).

Filmul nu functioneaza nici ca basm, nici ca cyberpunk, e o oroare si o ofensa la adresa SF-ului si la adresa ambelor sexe. Daca cunoastetzi oameni carora le-a placut filmu asta, sa-i evitatzi. Cam asta e nivelul fanilor filmului: https://www.youtube.com/watch?v=0FAznZJ8TC0

*************************************************

Io

(regiza de Jonathan Helpert, francez aproape debutant)

SFul minimalist care are exact doua personaje heterosexuale descoperindu-si atractzia reciproca e alta forma oribila de science-fiction, insa Netflix se incapatzaneaza sa lanseze astfel de productzii realizate de (aproape) debutantzi, cu buget marunt dar (post)productzie decenta. Mi se pare ok ca regizori la inceput de drum sa aiba parte de sustzinerea Netflix dar nu pot recomanda filmele astea nimanui. La scurta vreme dupa atrocitatea Tau de care ziceam mai sus am vazut filmul asta cu un titlu la fel de mistic, Io, desi satelitul lui Jupiter abia e pomenit in doua conversatzii.

Aici avem o postapocalipsa ecologista in care planeta a fost ravashita de modificari ale atmosferei care omoara treptat toata viatza pe pamant, mai putzin prin varfuri de muntzi unde aerul e cat de cat curat si lumea care are o cabana pe-acolo mai poate trai cat de cat. Omenirea s-a cam curatzat, iar cei care au ramas sunt evacuatzi periodic in nave spatziale care se indreapta spre Io, satelitul lui Jupiter, sperand sa gaseasca o solutzie acolo.

Protagonistii sunt tipa asta hot din filmul recent al lui Tarantino si un negru care se scoboara din ceruri intr-un balon aeropurtat. Cei doi se intalnesc pe un varf de deal si hotarasc sa stea o vreme impreuna. Ea e om de shtiintza si studiaza modu in care albinele se descurca cu degradarea atmosferei; el e fost profesor de liceu si se pricepe la construit chestii, cum ar fi balonul cu care s-a scoborat din ceruri. Cei doi prind drag unu de altu si se tot giugiulesc acolo asteptand sfarsitu lumii.

Ok, nu zic ca nu se discuta probleme serioase in filmul asta, dar cine a citit 2 distopii SF la viatza lui va contempla filmul asta cu durere, asteptand eventual scena de sex care intarzie nepermis de mult.

******************************************

Polar

(regizat de Jonas Akerlund, autorul viitorului Lords of Chaos)

Toata lumea astepta cu sufletul la gura filmul lui Akerlund despre originile black metalului norvegian, Lords of Chaos, insa individu a luat-o putzin pe ocolite si a scos mai intai aceasta productzie Netflix bazata pe benzile desenate ale unui anume Victor Santos. Sper din suflet ca filmul asta nu e o promisiune legata de ce vom vedea in Lords of Chaos. A mai dat Akerlund gherle in cariera lui (orientata mai mult pe videoclipuri Lady Gaga, Rammstein etc.) insa asta e primul sau film care ma enerveaza de la un capat la celalalt.

Nu stiam nici banda desenata si nici pe autorul sau, insa filmul pare interesat sa bifeze noul trend cu asasini irezistibili care isi fac dreptate singuri - seriile John Wick, Equalizer etc. Teoretic aici e ceva mai mult umor, destul de grosolan, in buna masura datorat lui Matt Lucas (Little Britain), si niste sex fara rost si fara logica.

Mads Mikkelsen joaca rolul unui asasin care vrea sa se pensioneze insa organizatzia mafiota pentru care lucra prefera sa-l elimine ca sa n-aiba de-i platit pensia, asa ca tot felul de oameni sunt trimisi sa-i faca felu iar el e nevoit sa le faca felul respectivilor. E destul de sangeros, cu multa bataie inutila si un oarecare iz de parodie, insa e un film complet redundant in zona asta a revenge storyurilor cu asasini profesionisti.

*************************************

Illang: the Wolf Brigade

(regizat de Kim Jee-Woon, autorul lui Bittersweet Life si alte hituri coreene)

Pe cat de entuziasmat am fost cand mi-am pus Netflix, pe atat de brutala e aceasta revenire la realitate cu gherlele de filme raportate in acest articol. Totusi filmul asta vine din partea unui autor coreean cu pedigree (I Saw the Devil, Age of Shadows etc.) - parea superpromitzator, bazat pe o banda desenata japoneza insa cu actziunea mutata intr-o Coree vag futurista (peste vreo 10 ani) cand cica s-ar derula niste negocieri de reunificare cu Coreea de Nord. Eram superintrigat de ce nimeni nu vorbeste despre un film atat de promitzator. Coreenii cica n-au prea mers sa-l vada la cinema (de aia a ajuns pe Netflix) insa credeam ca o fi din cauza ca populatzia de acolo nu agreeaza povestea de origine japoneza.

Povestea e plasata in preajma unificarii coreene, unde avem o secta terorista care militeaza impotriva unificarii, in timp ce guvernu da cu gaze pe ei ca sa le inchida gura, iar pentru asta se foloseste de o unitate speciala de jandarmi, cam ca astia de-i punea Dragnea sa ne gazeze pe noi. Insa in unitatea speciala mai sunt si jandarmi care se intorc impotriva guvernului si incep sa impuste politicieni coruptzi care vor unificarea. Si dupa aia mai apare un jandarm care vrea sa-l impuste pe jandarmu care impusca politicienii coruptzi si la momentu ala nu mai stie nimeni cine e pro si cine e anti, totul incepe sa arate ca la Revolutzia din 89.

Posibil sa fie un film realist, cam asta o sa se intample si cand ne-om uni noi cu Basarabia, dar ca film n-are nicio noima, e extrem de dificil de urmarit motivatzia personajelor, iar unii, iertata fie-mi xenofobia, sunt greu de diferentziat (nu neaparat pt ca totzi asiaticii ar arata la fel, aici sunt si imbracatzi la fel, iar unii se dau drept altzii).

*******************************************

Godzilla 2 (King of Monsters)

(regizat de Michael Dogherty, autorul lui Krampus)

Un film-cacofonie care arata mult mai prost decat in screenshoturile astea, care nici nu cred ca-s screenshoturi - insa mai toate pozele din film care apar pe net sunt restilizate sa nu se vada cat de naspa arata filmul. Sunt probleme mari de lumina, editare si culoare, cam ca in episodul ala intunecat din Game of Thrones unde toata lumea urla, ninge si e noapte, plus ca aici se mai prabusesc blocuri.

Filmul de relansare a mitologiei Godzilla, de acu 5 ani, n-a avut problemele astea insa a fost acuzat de fani ca il arata pe monstru prea tarziu si prea putzin. Treaba care facea filmul oarecum interesant, cu un ritm bine tensionat, iar regizorul de atunci, Gareth Edwards, s-a dovedit un specialist al scenelor cu monstri si obiecte evidentziate drept gigantice prin relativizarea pozitzionarii fatza de alte obiecte (trucuri pe care le-a folosit si in Rogue One, cel mai bun film din noua serie Star Wars).

Aici din pacate nici de respectivele tehnici vizuale nu ne putem bucura. S-a schimbat si regizorul, au disparut majoritatea actorilor, in schimb s-au adaugat o gramada dintre monstrii spin-off care au tot fost introdusi de-a lungul celor 60 de ani de filme Godzilla. Apar aici Mothra (o molie gigantica aliata cu Godzilla), Ghidorah (balaurul cu 3 capete venit de pe alta planeta sa distruga omenirea), Rodan (pasaroiul nascut dintr-un vulcan). Aproape tot filmul e cu aratarile astea batandu-se intre ele, ceea ce e in raport cu traditzia francizei dar nici pe asta nu ne putem concentra caci mereu e cate un personaj uman prins intre niste daramaturi, care intrerupe scenele de actziune.

La final ni se promite ca urmatorul film va fi Godzilla vs. King Kong, ignorand evidentza faptului ca in toata istoria acestora filme Godzilla calca mereu peste zgarie nori in timp ce King Kong se chinuia sa se catzere pe unul. In fine, ma intreb de unde provine obsesia japonezilor cu genul asta de filme - nu reusesc sa gasesc motivatzii similare celor asociate cu vampirii, zombie, fantomele (posibil sa aiba ceva legatura si cu succesul Pokemon).

*****************************************

Domino

(regizat de Brian de Palma, candva autorul lui Scarface)

E inexplicabil cum filmul asta a reusit sa iasa nashpa, al unui regizor care a avut asupra istoriei thrillerului american un impact comparabil cu al lui Hitchcock. Nu tzin minte cand am vazut ultimul film in care muzica sa fie din cu totul alt film decat filmu. Pare luata din Hitchcock sau thrillerele semierotice pe care de Palma le facea in anii 80, insa povestea nu are nimic care sa indemne la o asha muzica - aici e despre doi politzisti danezi care incearca sa opreasca un atentat ISIS.

Totul pare un tutorial pentru scolile de film, menit sa demonstreze ce se intampla cand nu tragi deloc duble si nu ai editor. Sunt scene de un ridicol involuntar, aproape de The Room, la care orice student la regie ar fi solicitat inca o filmare. Probabil si daca pe vreun actor il umfla rasul ar fi ramas scena asa.

E inexplicabil si de ce toata lumea vorbeste engleza desi mare parte din actziune se petrece in Copenhaga si aproape totzi actorii sunt europeni. In poza de mai jos sunt Jamie Lannister si Melissandra din Game of Thrones, in aia de sus sunt actori cunoscutzi de prin filme europene de la TIFF. Pana si dialogurile dintre politzistii danezi si colegii lor de serviciu din Copenhaga sunt tot in engleza, desi te-ai astepta ca macar intre ei sa fie in stare sa dialogheze in limba natala.

Apare si Guy Pearce intr-un rol plin de dume, al unui agent CIA care nu suporta pe arabetzi - e un fior serios de rasism in dialoguri si in plotul general - toate personajele-imigrantzi sunt negri sau arabi care vorbesc doar despre shaorma si Allah, iar politzistii danezi cu ajutorul CIA trebuie cumva sa le vina de hac si sa-i civilizeze. La un momendat Melissandra ii trage un shut in coaie unui suicide bomber arab, iar tipului ii scapa detonatoru din mana si toata lumea se amuza.