Iaca un articol pe care am uitat sa-l pun.
Anul asta au fost din nou Korpiklaani, nu intzeleg de ce-s tot timpu pe la noi - e trupa care scoate la suprafatza manelistul din rockerul roman, creca a fost singurul concert care a scos publicul din ceea ce altfel a fost o lehamite generalizata.
Sunetul mi s-a parut mai ok decat in trecut. Fiecare concert a avut decalibraje pe prima piesa insa se reparau din mers, nu e ceva iesit din comun, iar noua pozitzionare a scenelor creca e mai buna pentru sonorizare (n-au mai fost concerte care sa sune spart sau cu ecou de la inceput la sfarsit). Desfiintzarea scenei mici paralele a insemnat regruparea majoritatzii trupelor romanesti intr-o zi patriotica separata - ceea ce o fi bine pt business, dar face rau trupelor romanesti - eu unul n-am chef sa asist la o zi de romanisme cap-coada, care te poarta de la grunge bucureshtean la canta cucu-n Bucovina. Pot sa tolerez maxim doua concerte consecutive cu trupe de-ale noastre, asa ca preferabil e sa fie amestecate printre celelalte. Dar n-am fost deloc la ziua romaneasca, asa ca nu pot sa spun daca a avut succes sau ba. A mai fost si ceva eveniment special intr-o pestera, cu vocalize experimentale facute de vocalu de la Mayhem, dar n-am ajuns nici acolo ca era ceva event foarte exclusivist.
Sunetul mi s-a parut mai ok decat in trecut. Fiecare concert a avut decalibraje pe prima piesa insa se reparau din mers, nu e ceva iesit din comun, iar noua pozitzionare a scenelor creca e mai buna pentru sonorizare (n-au mai fost concerte care sa sune spart sau cu ecou de la inceput la sfarsit). Desfiintzarea scenei mici paralele a insemnat regruparea majoritatzii trupelor romanesti intr-o zi patriotica separata - ceea ce o fi bine pt business, dar face rau trupelor romanesti - eu unul n-am chef sa asist la o zi de romanisme cap-coada, care te poarta de la grunge bucureshtean la canta cucu-n Bucovina. Pot sa tolerez maxim doua concerte consecutive cu trupe de-ale noastre, asa ca preferabil e sa fie amestecate printre celelalte. Dar n-am fost deloc la ziua romaneasca, asa ca nu pot sa spun daca a avut succes sau ba. A mai fost si ceva eveniment special intr-o pestera, cu vocalize experimentale facute de vocalu de la Mayhem, dar n-am ajuns nici acolo ca era ceva event foarte exclusivist.
Trupele de pe afish erau dintre cele pe care n-as plati sa le vad individual dar asa adunate laolalta au facut un afish destul de atragator asa ca am zis what the hell, sa nu mor fara sa vad Dimmu Borgir, Six Feet Under si Candlemass. Pardon, pe Six Feet Under ii vazusem in doua randuri, dar niciodata treaz - de data asta am baut apa plata tot festivalul si m-am comportat ca un inspector ANAF, carcotind mereu la adresa produselor vandute pe acolo, a modului de plata si a comportamentului publicului.
Altfel atmosfera de munte e mult mai placuta decat aerul de eshapament corporatist-pestilentzial al orashelor noastre asa ca Rockstadtul merita vizitat macar pentru asta, iar programul de concerte nu e atat de lung incat sa extenueze. Sau poate e mai lung dar ajungeam eu tarziu - programul fiind alcatuit din trupe cunoscute nu prea ai ce sa descoperi, nu te temi ca ratezi ceva interesant si greu de gasit la alta ocazie asa ca nu m-am prea grabit si in consecintza am ratat trupa cea mai interesanta, Schammasch.
La Rockstadt treaba e destul de traditzionalista, organizatorii nu se risca iar convenientul principal e ca-s adunate multe trupe laolalta si ca treaba se petrece in aer curat de munte. Se pare ca editzia 2020 va fi chiar mai traditzionalista, sa fie siguri organizatorii ca nu calca nimeni sub 40 de ani pe acolo. Desi naiba stie ce mai asculta tineretu de azi - asa cum s-au trezit hipsterii sa-i idolatrizeze pe Joy Division si Swans (fie si pe neascultate) probabil exista si adolescentzi care se dau in vant dupa Anthrax si Overkill. In mod cert exista adolescentzi care se dau in vant dupa Bucovina la cate tricouri am vazut acolo, si nu cred ca din cauza ca a fost suceveanu ala ministrul educatziei sub PSD.
La Rockstadt treaba e destul de traditzionalista, organizatorii nu se risca iar convenientul principal e ca-s adunate multe trupe laolalta si ca treaba se petrece in aer curat de munte. Se pare ca editzia 2020 va fi chiar mai traditzionalista, sa fie siguri organizatorii ca nu calca nimeni sub 40 de ani pe acolo. Desi naiba stie ce mai asculta tineretu de azi - asa cum s-au trezit hipsterii sa-i idolatrizeze pe Joy Division si Swans (fie si pe neascultate) probabil exista si adolescentzi care se dau in vant dupa Anthrax si Overkill. In mod cert exista adolescentzi care se dau in vant dupa Bucovina la cate tricouri am vazut acolo, si nu cred ca din cauza ca a fost suceveanu ala ministrul educatziei sub PSD.
Vremea a fost ceva oribil, efectiv se pishau zeii in capul poporului - a plouat pe toata durata festivalului, am stricat un telefon doar tzinandu-l in buzunarul plin cu apa, pe jos colcaia o mocirla alcatuita din apa de ploaie si bere. Chiar a pishat n-a inceput sa puta, atmosfera nu e chiar de Woodstock ci mai degraba de nunta civilizata campeneasca, cu trupele cantand undeva in spate pentru mesenii care rontzaie ciolan, golesc halbe si se intreaba zgomotos cine canta. E un festival barbatesc, pentru oameni carora le place sa rabde frig si udeala. In fatza scenelor nu se prea strangea lume, o vreme am crezut ca e ploaia de vina, dar creca e o apatie mai profunda in sufletul rockerului roman care a decis ca merge acolo sa se relaxeze, caci muzica poate asculta si acasa. Mai multe trupe au remarcat lehamitea publicului - un amestec de oameni betzi si oameni ciuciulete de ploaie, plus cate unul care urla "Coaie!" spre scena (insa muzicienii au pus-o politicos pe seama vremii si extenuarii). In fine, esentzial e ca se strange lumea, dar am impresia ca organizatorii trebuie sa se concentreze mai mult pe oferta de mancare si bautura, caci clar conteaza mai mult decat trupele invitate.
Cateva vorbe despre concerte - despre majoritatea am fost destul de incantat impotriva propriilor asteptari, caci am redescoperit placerea concertelor la care stiu versurile:
La Dimmu Borgir a fost ca la circ, cu rotocoale de lumina, trupa imbracata in paltoane cu ciucuri, jonglerii, pentagrame si sfeshnice, chiar si focuri de artificii la sfarsit de parca tocmai batusem Ungaria la fotbal. In paralel fusese Robbie Williams la Cluj si am intzeles ca Dimmu Borgir a iesit mult mai bine, cam cu acelashi tip de show (daca nu murea recent, probabil aparea si clownul Siminică). Cel mai cool era cand dadeau norvegienii cu un bass de ala pulsatoriu a la Sunn O))), care pe albume nu exista - un gimmick care se potriveste de minune cu spectacolul vizual si imbunatatzeste impactul unor dintre piese cu vibratzii puternice. In ciuda a ce se spune despre ei, s-au purtat foarte frumos, cu o recuzita muncita, nu si-au bagat picioarele in concert doar pentru ca se aflau in fundul Europei si lumea era complet lipsita de chef (a fost si ultimul concert din ultima zi, dupa miezul noptzii, asa ca era cumva explicabila extenuarea publicului la acel moment - daca n-ar fi fost exact la fel si in primele zile).
Cateva vorbe despre concerte - despre majoritatea am fost destul de incantat impotriva propriilor asteptari, caci am redescoperit placerea concertelor la care stiu versurile:
La Dimmu Borgir a fost ca la circ, cu rotocoale de lumina, trupa imbracata in paltoane cu ciucuri, jonglerii, pentagrame si sfeshnice, chiar si focuri de artificii la sfarsit de parca tocmai batusem Ungaria la fotbal. In paralel fusese Robbie Williams la Cluj si am intzeles ca Dimmu Borgir a iesit mult mai bine, cam cu acelashi tip de show (daca nu murea recent, probabil aparea si clownul Siminică). Cel mai cool era cand dadeau norvegienii cu un bass de ala pulsatoriu a la Sunn O))), care pe albume nu exista - un gimmick care se potriveste de minune cu spectacolul vizual si imbunatatzeste impactul unor dintre piese cu vibratzii puternice. In ciuda a ce se spune despre ei, s-au purtat foarte frumos, cu o recuzita muncita, nu si-au bagat picioarele in concert doar pentru ca se aflau in fundul Europei si lumea era complet lipsita de chef (a fost si ultimul concert din ultima zi, dupa miezul noptzii, asa ca era cumva explicabila extenuarea publicului la acel moment - daca n-ar fi fost exact la fel si in primele zile).
Six Feet Under (trupa, nu piesa lu Billie Eilish) m-au inveselit cu chiraiala aia care devine tot mai funny pe masura ce Chris Barnes imbatraneste. Si, cum ziceam, m-am surprins inganand versuri pe care le credeam uitate: From the grave I will escape, Maggots crawl from out my skull. Nu toata lumea s-a nascut Nichita Stanescu, insa Six Feet Under e una dintre putzinele trupe death metal care-s very fun to watch pentru cineva nefamiliarizat cu genul (mult peste ce au prestat rivalii de la Cannibal Corpse la Cluj asta-vara).
Candlemass au cantat o gramada de hituri - nu ii mai urmaresc de vreo 15 ani dar piesele lor de temelie au ramas de temelie si au cam pus metalul suedez pe harta lumii. Au avut anul asta un album apreciat cu vocalul original si toata lumea din trupa se tzine bine in ciuda varstei, au chiar o aura de moshnegi cool - moshnegii in Suedia traiesc in cu totul alte conditzii decat cei de la noi, nu stau mereu cu spaima in suflet ca le impoziteaza Basescu pensiile. Comparatzi-i pe Candlemass cu orice rocker de 60 de ani de la noi (care nici nu prea exista caci se prapadesc pana atunci) ca sa intzelegetzi diferentza intre nivelurile de trai ale celor doua tzari - la ei oranduire socialista, la noi neoliberalism vitejesc pe cale sa scoata cu totul statul si protectzia sociala in afara legii.
Pe locul 4 ar fi elvetzienii Bolzer - revelatzie recenta a scenei metal, al caror singur defect e ca sunt doar 2 in trupa si in consecintza par cam stingheri pe scene mari, insa canta excelent si pe album si in concert, o rafuiala metal ingenioasa la jumatatea drumului intre Mastodon si Celtic Frost. Necazu e ca nu prea scot albume - discografia lor e alcatuita aproape exclusiv din EP-uri - o decizie cel putzin bizara pentru industria moderna.
I-am mai vazut pe polonezii Mgla cu shosete negre trase pe fatza, pusi cam devreme pe lumina si cam timoratzi in urma recentelor acuzatzii de nazism, ratand oarecum impactul de trupa periculoasa pe care il au pe intuneric. Au mai fost Bloodbath, trupa alcatuita din staruri metal suedeze (Opeth, Katatonia) cantand death metal la misto. Trupa angajeaza pe fiecare album cate un vocal celebru - au fost cel de la Opeth, cel de la Hypocrisy iar acu i-a venit randul celui de la Paradise Lost caruia ii sta foarte bine in outfitul de zombie corporatist (costum si sange pe fatza). Din pacate asta a fost concertul cu vremea cea mai nasoala, a fost foarte greu de stat la scena. Mortem, noul proiect al lui Hellhammer si al cuiva din Arcturus, a trecut si ala pe langa mine, trupa e inca prea mica si cam lipsita de recuzita necesara pentru metalul ocult pe care incearca sa-l faca. Merita bagat albumul nou. Am stat o vreme si la Soilwork, dar trupa asta nu se lipeste de mine oricat s-ar stradui, mereu i-am perceput ca alergand in urma lui In Flames.
Creca doar la astea am stat, ca doar nu eram acolo sa ascult muzica, vroiam sa ma distrez, dar au mai fost o gramada de trupe - o selectzie de genuri diversa insa cu reprezentantzi consacratzi, care aveau cautare pe la noi acu 20-25 de ani: Clawfinger, Hypocrisy, Accept, Katatonia, Asphyx, Paradise Lost (daca tot venise vocalu cu Bloodbath). O diversitate sanatoasa, pentru toate soiurile de metalisti care mai au casete pe-acasa.
I-am mai vazut pe polonezii Mgla cu shosete negre trase pe fatza, pusi cam devreme pe lumina si cam timoratzi in urma recentelor acuzatzii de nazism, ratand oarecum impactul de trupa periculoasa pe care il au pe intuneric. Au mai fost Bloodbath, trupa alcatuita din staruri metal suedeze (Opeth, Katatonia) cantand death metal la misto. Trupa angajeaza pe fiecare album cate un vocal celebru - au fost cel de la Opeth, cel de la Hypocrisy iar acu i-a venit randul celui de la Paradise Lost caruia ii sta foarte bine in outfitul de zombie corporatist (costum si sange pe fatza). Din pacate asta a fost concertul cu vremea cea mai nasoala, a fost foarte greu de stat la scena. Mortem, noul proiect al lui Hellhammer si al cuiva din Arcturus, a trecut si ala pe langa mine, trupa e inca prea mica si cam lipsita de recuzita necesara pentru metalul ocult pe care incearca sa-l faca. Merita bagat albumul nou. Am stat o vreme si la Soilwork, dar trupa asta nu se lipeste de mine oricat s-ar stradui, mereu i-am perceput ca alergand in urma lui In Flames.
Creca doar la astea am stat, ca doar nu eram acolo sa ascult muzica, vroiam sa ma distrez, dar au mai fost o gramada de trupe - o selectzie de genuri diversa insa cu reprezentantzi consacratzi, care aveau cautare pe la noi acu 20-25 de ani: Clawfinger, Hypocrisy, Accept, Katatonia, Asphyx, Paradise Lost (daca tot venise vocalu cu Bloodbath). O diversitate sanatoasa, pentru toate soiurile de metalisti care mai au casete pe-acasa.
1 comment:
Salut! Sunt ăla dubios de la concertu' Perturbator. Hai să bem un șnaps la Sisters, că mi-am luat ca new years' resolution să-mi cunosc idolii din on-line :) Signed: stoicescuofsuburbia@gmail.com
Post a Comment