The Weight of Words, antologie editata de Dave McKean si William Schafer

Dave McKean e un fel de Costin Chioreanu doar ca englez, cu un avans de 20 de ani in cariera si nascut intr-o tzara civilizata.

Pentru unii numele lui e legat, in calitate de grafician, de copertele celor mai importante albume rock ale anilor 90 (Paradise Lost, Dream Theater, Machine Head, Fear Factory etc.)

Pentru altzii numele lui e legat de contributziile la benzile desenate britanice, in speciale ale lui Neil Gaiman (copertele la Sandman, printre multe altele) ori Grant Morrison (Arkham Asylum).  Are si propriile benzi desenate, adevarate obiecte de arta (Cages, Celluloid), extrem de apreciate de colectzionari.

Pentru altzii numele lui e legat de scena jazz unde a pus la cale casa de discuri a celor de la Food, care au fost acu ceva vreme si pe la Cluj. A si regizat cateva fime de animatzie despre care am mai scris pe aici la vremea lor (Mirrormask, Luna si altele).

A facut asadar destule pentru lumea asta incat cineva sa se gandeasca sa-i dedice o antologie inspirata din picturile sau colajele create de acesta pentru diverse ocazii. Fiecare dintre scriitorii invitatzi aici au primit cate doua mostre din grafica lui McKean si au fost rugatzi sa scrie ce le trece prin cap cand se uita la imaginile cu pricina. Fiecare a scris cate o povestire pe baza asta, in consecintza conceptul antologiei e extrem de lax, nu exista o tema comuna, nici macar nu fac parte din acelasi gen, nici macar ca dimensiune nu se incadreaza intr-o schema impusa. A circulat o vreme si o editzie limitata cu autografele tuturor autorilor, cam scumpa. A iesit totusi si o varianta mai pentru popor, foarte frumoasa si asta.

Ca in orice antologie calitatea e eterogena - surprinzator, cele mai slabe proze apartzin numelor importante: lui McKean insusi (care totusi nu e scriitor, putea sa se limiteze la grafica volumului), amicului sau Neil Gaiman (care putea sa-si cinsteasca vechiul colaborator cu ceva mai serios) si lui Joe Lansdale care cel mai adesea reuseste sa fie entertaining dar nu si aici.

Ca mai toate antologiile despre care scriu aici, a fost si asta o ocazie excelenta de a descoperi nume noi si idei spectaculoase, iar conditziile grafice chiar si la editzia de masa fac din cartea asta un cadou deosebit (se mai gaseste pe amazon, cu warning de stoc limitat).

Ca de obicei, inventarul povestilor incepand cu cele cool:

Povestile tari

The Orange Tree, de Maria Dahvana Headley. Bazata pe fapte istorice putzin masluite pentru un efect horror-fantasy. Protagonistul e poetul andaluz Solomon ibn Gabirol care a existat acu 1000 de ani si a fost banuit la vremea lui ca ar fi construit un golem pe post de sex doll. Exact despre asta e povestea, cum omu, neavand mare succes la femei, isi construieste propria femeie din lemn - un fel de Pinocchio cu multe ushitze si balamale. Asta atrage mânia Domnului, care a spus undeva in Biblie ca un golem nu trebuie niciodata insufletzit pentru nevoi personale. E cea mai tare poveste pe care am citit-o de catziva ani incoace (adica de cand nu prea mai citesc), desi de autoare nu mai auzisem - pare sa fie una dintre amicele feministe ale lui Gaiman, a luat niste premii importante, cateva chiar cu romanul ei cel mai recent, The Mere Wife. 

All I Care About Is You, de Joe Hill. Fiul lui Stephen King e deja de multzi ani un scriitor redutabil, dar mai rar am citit povestiri SF de-ale sale. Asta de aici e minunata si oarecum inrudita cu cea de deasupra, despre relatzia dintre o fiintza umana si una artificiala a carei menire in viatza e sa presteze servicii. Doar ca aici ca sexele-s inversate (fiintza artificiala e un android-baiat care poate presta si servicii sexuale) iar plasarea in timp e intr-un viitor post-uman in care prostitutzia a devenit o meserie supercomplicata - prostituatzii lasandu-se mutilatzi pentru a aduce senzatzii tari clientelei, cu sustzinerea companiilor de asigurari.

Yummie, de M. John Harrison. Un gagiu e operat in urma unui atac de cord. In timpul convalescentzei il macina ipohondria si un cumplit simtz al vulnerabilitatzii, care degenereaza paranoid pana incepe sa aiba vedenii cu un om care sta in casa cu el si se uita pe geam spre strada. Am citit cam putzin din Harrison dar tot ce am citit mi-a placut (s-a tradus si pe la noi candva, il recomand).

Belladonna Nights, de Alastair Reynolds. In general nu-l suport pe Reynolds si nici genul pe care il reprezinta - un space opera in care pompeaza cu nemiluita romane cu nave spatziale care tot dau ture prin galaxie. Recent cateva din prozele sale au constituit scenarii pentru serialul Netflix de animatzii Love, Death and Robots. Povestea asta creca tot din genul ala face parte dar e scrisa cumva sa para altfel, umpic suprarealista. Intr-un viitor f. indepartat avem nishte minipopoare formate exclusiv din clonele cate unui individ. Triburile astea se reunesc o data la cateva mii de ani pe o planeta sa faca schimb de amintiri culese de prin galaxie. P.S. Ulterior am aflat ca povestea e o extensie la un roman gros despre respectivele triburi de clone, intitulat House of Suns.

No One Dies in Nowhere, de Catherynne Valente. Detective story suprarealista ce se desfasoara pe lumea ailalta, in Purgatoriul lui Dante, unde ajung sufletele mortzilor sa traiasca o viatza fada sub supravegherea si autoritatea administrativa a unor ingeri cu trupuri umane si capete de pasari. Ingerii functzioneaza si pe post de detectivi, iar un inger din asta (chiar Belacqua lui Dante) are de investigat straniului caz al unei femei care a murit la sosirea in Purgatoriu, desi legile "tzinutului" fac imposibila moartea.

Povestile asa si-asa

Objects in the Mirror, de Caitlin Kiernan. Un psihoterapeut si pacientul sau discuta despre fenomenul doppelgangerilor ca patologie psihica - obsesia unor oameni ca undeva in lume exista o dublura a lor. Kiernan e una/unul din cei mai importantzi scriitori in viatza iar subiectul povestii e interesant, insa nu duce nicaieri, lasand impresia de poveste neterminata.

Broken Face, de Iain Sinclair. N-am intzeles mai nimic din povestea asta, dar mi-e rusine sa o cataloghez drept proasta caci autorul e foarte laudat, prof de literatura si reprezentant de seama al literaturii britanice de avangarda, descris drept "psihogeograf" - curent literar din care fac parte Will Self si altzii asemenea, caracterizat prin accentul pus pe impactul psihologic al locului si mediului (idee derivata din curentul arhitectural al situatzionistilor). Povestea asta, in interpretarea data de mine, e despre o puscarie in care traiesc doar oameni cu fetzele sparte din diverse motive - unu s-a impuscat in gura, una a fost omorata cu pietre etc. (povestea e inspirata de o pictura a lui McKean cu un om desfigurat).

Robo Rapid, de Joe Lansdale. Un fel de Terminator pt copii, despre o postapocalipsa in care oamenii s-au batut cu robotzii si cu extraterestrii iar invingatori au ieshit robotzii acestia devenind tot mai brutali pe masura ce s-au autoprogramat uitandu-se la filme de la Hollywood. O fetitza incearca sa-si salveze familia capturata de un trib de robotzi violentzi. E un gen de "young adult SF" in care Lansdale nu se simte prea confortabil asa ca povestea iese cam seaca.

The Language of Birds, de Dave McKean. McKean descrie pe fast-forward viatza unui individ din copilarie pana la batranetze, in cateva paragrafe intercalate cu descrierea unor vise pe care acesta le are in diferite faze ale vietzii. E interesanta tipografia textului, modul in care e blurata cerneala unor propozitzii pentru a sugera volatilitatea viselor.

Povestile slabe

Monkey and the Lady, de Neil Gaiman. Gaiman isi cam bate joc aici - o fabula superscurta cvasi-biblica despre o maimutza care creeaza lumea si femeia, iar femeia ii da umpic de furca.

*******************************

La bilantz, e o antologie cu 5 povestiri tari, 4 asa si-asa si doar una slaba, adica un contzinut mai mult decat onorabil pentru o carte-omagiu. Daca punem la socoteala si conditziile grafice deosebite, e o carte musai de avut in casa.

Autorii care m-au surprins placut: Maria Dahvana Headley dintre cei de care n-auzisem si Alastair Reynolds pe care-l stiam dar nu-mi placea.

Autorii care au confirmat buna reputatzie: Joe Hill, M. John Harrison, Catherynne Valente

Autorii care m-au dezamagit: Joe Lansdale si Neil Gaiman