Despre filmele asa si-asa de la Slash Film Fest de anul asta. Despre filmele naspa am scris aici.
3 From Hell
(regizat de Rob Zombie, superstar)
Precedentul film al lui Rob Zombie a fost naspa pentru ca fusese facut din crowdfunding la presiunea fanilor, dintr-o idee improvizata la repezeala. Asta in schimb nu prea are scuze si e un semn ca regizorul trebuie sa ia in serios posibilitatea sa lase pe altcineva sa-i scrie scenariile. Incep sa i se repete replicile, sa i se rareasca poantele si pare mai preocupat de a-si filma nevasta. E cat de cat salvat de actori, cu tipu din dreapta incercand sa-l imite pe Charles Manson (daca tot e "anul Manson" la Hollywood), si asta din stanga care l-a jucat pe Regele Zombie in Game of Thrones.
Nu e la fel de nasol ca precedentul 31, caci vine sa incheie apreciata trilogie de auteur - primele doua partzi (House of 1000 Corpses si Devil's Rejects) au marcat istoria cinemaului horror si au aparut drept ingenioase prin faptul ca partea a doua prelua personajele negative din prima si incerca sa le faca pozitive, schimband perspectiva povestii si manipuland simpatia spectatorului.
Aceasta a treia parte insa nu vine insa cu nimic nou, nicio schimbare de perspectiva, e doar un sir de evenimente violente suplimentare care puteau sa faca parte din Devil's Rejects (lasa impresia ca au picat la montaj acolo si au fost regurgitate aici). Legatura cu filmul precedent nu are nicio noima - acolo protagonistii mureau totzi, aici sunt vii bine mersi si se mentzioneaza in treacat ca au "supravietzuit nesperat" incasarii a catorva zeci de gloantze (=lazy writing).
Intriga e ca protagonistii il omoara la inceput pe Danny Trejo in puscarie (acesta are un rol de cateva secunde), apoi spre final o banda de mafiotzi mexicani vin sa-l razbune si se isca o rafuiala sangeroasa, implicand pitici si prostituate catolice intr-un catun mexican. In mijlocul filmului se mai intampla evenimente random, protagonistii mai omoara niste oameni in mod sangeros si gratuit caci le statea in fire si trebuia umplut filmul cu ceva.
Faptul ca are nota maxima pe siteul lui Ebert e o blasfemie pentru memoria criticului, care in mod insistent a vorbit impotriva acestui gen de filme.
***********************************************
The Gangster, the Cop and the Devil
(regizat de Won Tae Lee, n-am auzit de el)
Thriller coreean facut pentru export cu un titlu care atrage instantaneu atentzia - i-a atras-o deja lui Stallone care a anuntzat imediat planuri pentru un remake american, pastrand pe unul dintre actorii coreeni, cel din poza de mai jos care incepe sa devina celebru de cand a fost sfatuit sa-si ia numele de scena Don Lee. Inainte de asta il chema Dong Seok-Ma si l-atzi mai vazut in Train to Busan sau The Good, the Bad and the Weird.
Rolul pe care il joaca aici e al unui gangster patron de sali de pacanele care pica victima unui atentat cu cutzit din partea unui psihopat criminal in serie. Dupa ce se convinge ca atentatul nu a fost pricinuit de organizatziile criminale rivale, decide sa ceara ajutorul politziei care oricum era pe urmele psihopatului, dar si pe urmele lui din pricina unui business cu pacanele masluite. Treaba asta se lamureste in prima jumatate de ora a filmului, dupa care inca o ora jumate avem doar alergatura, urmariri cu mashini si cafteala - retzeta standard a unui thriller din Coreea de Sud.
Nu stiu daca era loc de o dezvoltare mai desteapta a povestii. Pentru amatorii de thrillere coreene probabil e suficient, ingredientele cheie sunt acolo - o intriga absurda, injunghieri sangeroase si dintzi spartzi, actori care alearga foarte mult, cafteli intre oameni imbracatzi in sacou. Pe mine insa ma oboseste de catziva ani retzeta asta, marile hituri ale genului au fost aduse constant pe la TIFF si am putut simtzi degradarea graduala a genului, in special in sensul simplificarii scenariilor (in sperantza inspirarii unui remake la Hollywood).
*********************************************
Depraved
(regizat de Larry Fessenden, legenda indie horror)
Asta e Frankenstein updatat pentru zilele noastre, deci cam banal ca poveste insa se tzine bine datorita dialogurilor misto si regiei lui Larry Fessenden - un dubios care face filme din anii 80, insa le face foarte rar si foarte ieftine si despre majoritatea se vorbeste abia la multzi ani dupa ce au aparut. Un articol recent de pe Vice l-a caracterizat drept the greatest horror director you've never heard of. De auzit am auzit, insa mereu undeva la marginea atentziei - are adesea roluri mici in filme destul de celebre (apare pe la Jarmusch, Scorsese) si a fost producator pentru multzi regizori mai cunoscutzi decat el (in special cei din generatzia mumblegore se considera discipoli ai sai - Ti West s.a.m.d.). In schimb filmele facute efectiv de el sunt rare, cam doua pe decada.
Ceea ce par sa aiba in comun filmele sale sunt twistul modern pe care il da unor motive horror clasice. Aici Frankenstein e un medic militar din Irak care reuseste sa construiasca un om nou din bucatzi din cadavrele soldatzilor americani. Corporatziile farma ii dau tarcoale pentru a obtzine secretele medicale care stau in spatele miracolului, mai sunt tot felu de mafiotzi interesatzi si ei iar monstrul evolueaza oarecum similar cu cel din povestea clasica, solicitand sa i se creeze si o partenera in momentul in care isi descopera sexualitatea. E un film remix, insa un remix ingenios si care-si respecta spectatorul prin atentzie la detalii - am impresia ca Larry Fessenden asta chiar e un regizor cool, insa cumva am mai vazut un singur film de-al lui.
*********************************************
Rabid
(regizat de surorile Soska, autoarele lui American Mary)
Surorile (gemene) Soska au debutat puternic cu American Mary insa de atunci incoace au devenit un fel de Cheeky Girls ale cinemaului horror, producand cateva gherle despre care lumea ezita sa spuna ca-s prostii de teama sa nu le descurajeze. Cu filmul asta reusesc sa revina cat de cat in relevantza, insa mai mult prin faptul ca isi leaga numele de al lui Cronenberg - Rabid a fost unul din primele titluri din perioada "body horror" a acestuia. Acest remake nu il ridica prea mult - actorii-s cam de mana a doua, montajul si luminile nu-s finisate tehnic, ori am vazut eu un cut de festival cam neterminat.
Avem o eroina implicata in industria fashionului care sufera un accident de mashina de pe urma caruia ramane mutilata, deci isi vede viatza si cariera naruite caci in fashion nu potzi lucra cu o falca lipsa. Un fel de mad scientist ii propune un tratament revolutzionar sa ii regenereze fatza, insa tratamentul se bazeaza pe ceva soi de virus care o si transforma intr-un vampir. Filmul se banalizeaza repede, pe masura ce atacurile vampiresti duc la diverse barfe si crize in industria locala de fashion.
E un remake decent prin care autoarele incearca sa isi lege numele de celebritatea lui Cronenberg, si are 2-3 scene horror simpatice (e f. cool machiajul fetei mutilate de accident) insa pe ansamblu e un film depashit de vremuri, o palida replica la Neon Demon, Suspiria si alte titluri recente care au legat feminitatea de diverse forme de ocultism.
*********************************************
Scary Stories to Tell in the Dark
(regizat de Andre Ovredal, autorul lui Trollhunter)
Un horror pentru copii din categoria "gateway horror" - filme de groaza fara sange si violentza, facute sa deschida apetitul minorilor pentru genul horror, o colectzie de basme creepy ce rezoneaza cu spaime ale copilariei. Are la baza un material literar creat exact in acelasi scop - o trilogie de culegeri de povestioare ale unui anume Alvin Schwartz, studiate prin scolile americane in loc de Ion Creanga al nostru, facute celebre si de ilustratziile mishto din editzia originala.
Filmul se straduie sa reproduca elemente grafice din ilustratziile respective, precum si nivelul de oroare al povestilor de acolo: o adolescenta careia ii ies primele coshuri afla ca ceea ce parea acnee sunt de fapt cuiburi ale unor minipaiajeni; un copil de la tzara afla ca sperietoarele de ciori au fost candva oameni; un pushti caruia nu-i place mancarea de acasa gaseste prin supa bucatzi de degete; altul care nu suporta spitalele are vedenii cu niste pacientzi de coshmar; s.a.m.d. Se evita violentza si sangele, suspans nu prea exista, tot filmul e o inshiruire de gaguri inspirate de ilustratziile cartzilor de care ziceam mai sus. Iar gagurile astea sunt legate laolalta de o meta-poveste despre niste copii care au gasit o carte de povesti horror.
Recomandabil celor care vor sa isi duca copiii (de 10-15 ani) la un film horror care sa-i sperie fara sa-i traumatizeze. Regizorul norvegian a avut mare succes cu Trollhunter (tot un fel de basm updatat), iar acu Guillermo del Toro (care e producator aici) l-a recrutat pentru aceasta colectzie care probabil va continua si cu alte capitole inspirate de aceeasi sursa literara.
No comments:
Post a Comment