Continuare despre filmele de la festivalul horror Luna Plina 2019, despre inca niste filme contra plictiselii si doua musai de vazut. Prima parte a fost aici.
Filme contra plictiselii
*******************************************
The Last Serb in Croatia
(regizat de Predrag Licina, debutant sarb)
Slovenii dau drumul molimei zombie peste croatzi. Croatzia pica prada apocalipsei zombie, cu exceptzia unui sarb care era prin Zagreb si descopera ca e imun. Sangele sarbesc in combinatzie cu rachiul ar putea fi antidotul, sau ar putea fi semn ca sarbii ortodocsi sunt supraoameni cu imunitate data de la Bunu Dumnezeu. Ca sa se lamureasca, un grup de supravietzuitori trebuie sa ajunga la o clinica privata ca sa studieze sangele sarbesc. Daca la noi s-ar face un film de asta despre ardeleni, moldoveni si olteni l-ar scoate astia drept neconstitutzional, s-ar solicita alegeri anticipate, razboi civil etc. Dar da, la iugoslavi nu mai putem vorbi de 3 etnii, sunt 3 popoare care si-au dat in cap pentru dreptul de a face misto unii de altzii.
Promovat drept primul film zombie balcanic (daca nu consideram Grecia ca facand parte din Balcani), e o comedie politica despre tensiunile etnice din fosta Iugoslavie, inclusiv relatzia cu NATO. Filmul zombie a fost inca din anii 60 un vehicul pentru comentariul politic, iar sarbii adopta in mod corect acest vehicul, desi potentzialul ideii nu e dus pana la capat - povestea se intrerupe brusc iar elementele de Kusturica care apar la un momendat nu sunt exploatate suficient. Ar fi putut sa fie un film genial, dar e cam din topor, e asa un iz de Las Fierbintzi in momentele care ar fi trebuit sa fie mai dramatice.
Probabil e mult mai amuzant pt cine cunoaste limba si obiceiurile de pe-acolo, creca unele poante s-au pierdut in traducere.
*******************************************
Werewolf
(regizat de Adrian Panek, polonez)
Cel mai sobru si mainstream film de la editzia de anul asta, despre niste copii evrei care scapa ca prin urechile acului la retragerea trupelor naziste din Varshovia, insa se trezesc hartzuitzi de cainii-lup abandonatzi de soldatzii nazisti. Cainii s-au salbaticit si s-au infometat prin padurile dimprejur, iar copiii sunt sechestratzi intr-o casa abandonata, la randul lor fara multa mancare la dispozitzie. Au de ales intre a murit de foame in casa si a se lua la lupta cu cainii, sperand ca si animalele sunt suficient de slabite de infometare.
Personajele-copii sunt mishto, conflictul cu cainii e tensionat dar e cam exagerata incadrarea filmului in horror. Ma rog, e genul ala de horror cu oameni hartzuitzi de animale - urshi, lupi, rechini s.a.m.d. Dar e mai bun decat media filmelor din genul respectiv datorita incadrarii istorice, actorilor copii si a faptului ca e o productzie poloneza. Un defect major al genului asta de filme e ca nu se intampla mai nimic in ele in afara de ce am zis in acest rezumat, iar asta devine clar destul de repede si aici, dar e un film cizelat. Poate mi-ar fi placut mai mult daca aveam dispozitzie pentru un film lent. E o abordare atipica a Holocaustului, deghizata intr-un pseudo-horror de tip creature feature.
*******************************************
Filmele musai
The Furies
(regizat de Tony D'Aquino, debutant australian)
Horror feminist ingenios, croit dupa retzeta filmelor-joc (seriile Cube, Saw, Purge, Hunger Games etc.) insa cu implicatzii ideologice post #metoo. Aici jocul malefic e un battle royale intre un grup de feministe si un grup de barbatzi cu masti de porci. In prima faza feministele incearca sa se ajute una pe alta, in timp ce barbatzii par mult mai competitivi - se mai casapesc si intre ei. Pana la urma aflam regulile jocului din mers, exista unele restrictzii ce dirijeaza comportamentul personajelor: fiecare barbat are desemnata o "aleasa a inimii" pe care nu are voie sa o omoare, in schimb el insusi va muri daca ea este omorata de altcineva. Algoritmul asta aduce modificari graduale atat in spiritul cooperativ al feministelor cat si in cel competitiv al barbatzilor, dar mai ales in relatziile dintre cele doua sexe.
Desi e debut filmul arata absolut ok. Nici nu avea nevoie de nu stiu ce buget, totul se intampla in ceva padurice australiana, efectele speciale sunt mai mult de machiaj. Pana la urma a placut la toata lumea si a luat Premiul Publicului - e prima data cand preferintza mea personala se pupa cu cea a publicului de la Biertan... desi conteaza aici si proiectarea titlului sambata seara, cand se aduna mai multa lume decat in alte seri.
*******************************************
Knife + Heart
(regizat de Yann Gonzalez, autorul lui You and the Night)
Vanessa Paradis joaca rolul unei regizoare de comedii porno gay care se confrunta cu doua crize majore - intai ca montoarea cu care avea o relatzie lesbiana decide sa ii dea papucii; apoi ca actorii gay din filmele ei sunt casapitzi unul cate unul de un criminal in serie mascat. Cele doua crize se intretaie si pana la urma iese o combinatzie de film de Xavier Dolan cu un slasher aproape giallo (arma crimelor e un strap-on dotat cu o lama de cutzit). O combinatzie pe care am gasit-o extrem de originala, filmele LGBT fiind rareori interesate de a avea o componenta pulp fiction consistenta. Aici povestea se transforma sinuos dintr-o mistocareala gay intr-un detective story dark, din parodie gotica in macinari LGBT.
Il stiam pe regizor de la debutul de acu catziva ani - You and the Night, o bizarerie ieftina cu hipsteri drogatzi si cu fotbalistul Eric Cantona incercand sa organizeze o orgie oculta (I shit you not). Desi era intrigant, filmul cu pricina parea facut intr-o garsoniera si era cam neterminat. Cu totul altfel stau lucrurile aici, valorile de productzie sunt mult mai profi - cromatica si imaginea sunt minunate, coloana sonora e realizata de Anthony Gonzalez (fratele regizorului dar si un multipremiat autor de soundtrackuri, inclusiv la Hollywood) iar povestea curge pe o granitza foarte fina dintre parodie horror si drama LGBT. Absurd, grotesc si poezie dozate perfect de la un capat la altul.
No comments:
Post a Comment