Luna Plina 2019: filmele naspa (Children of the Dead, Deadtectives, Mega Time Squad) si cateva asa si-asa (Luz, Abrakadabra)

Multe lucruri bune s-au intamplat in editzia a 8-a a festivalului horror de la Biertan, despre care am tot pus pariu ca se desfiintzeaza si am pierdut de fiecare data. Anul asta a fost parca mai multa lume ca niciodata iar gafele trecutului s-au mai indreptat. Era si o perioada sensibila legata de tragedia de la Caracal, lumea era insetata de sange (romanii au fetishizat mereu horrorul cotidian, in timp ce-l dispretzuiesc pe cel de fictziune ca fiind "subcultura"). Totusi festivalul a avut intzelepciunea sa evite filmele cu torturi, sechestrari si violentza sexuala si sa organizeze un program mai degraba comedic.

Asa ca majoritatea filmelor au fost amuzante intr-un fel sau altul iar violentza mult redusa fatza de editzia precedenta. N-as vrea nici sa se transforme intr-un festival de comedie, insa festivalurile horror care au facut istorie au gasit acel echilibru care sa-tzi permita ca la unele filme sa mergi si cu gagica, ori chiar cu copiii (in sfarsit voluntarii au fost mai atentzi sa nu intre copii la filme interzise minorilor). 

Spre surprinderea mea e si prima editzie in care nu l-am vazut pe primarul Biertanului, tocmai in anul in care vine PNL la guvernare, sper ca nu s-a mutat la Pro Romania. Altfel satul e neschimbat in buna traditzie a "satului etern romanesc" din spotul de campanie al lui Diaconu. Sandwhichurile din centru la fel de bune ca intotdeauna si satenii cumva au reusit sa se consoleze cu existentza acestui eveniment, pe care probabil il percep drept satanist, si sa mai faca un ban cu ocazia asta. Antreprenoriatul si ortodoxia merg mana in mana la noi, Dumnezeu are grija doar de cei care au ceva de vandut.

Programul a fost destul de pestritz si probabil cel mai bogat din istoria festivalului - cu doua trackuri paralele, unul de filme clasice (toata seria Nightmare on Elm Street, proiectzie aniversare la Zombie, proiectzie cu muzica live la ceva film mut) si un track de competitzie, dominat de debuturi de toate calitatzile, de la mizerii la surprize placute (pe ansamblu un echilibru calitativ mai ok si o diversitate tematica mai buna decat in ultimii ani).

Deocamdata cateva vorbe despre filmele naspa:

Filmele nashpa

Children of the Dead

(regizat de Kelly Copper si Pavol Liska, debutantzi)

Nobelizata Elfriede Jelinek a scris un roman cu zombie in anii 90, despre care Ulrich Seidl s-a gandit ca ar merita o ecranizare si a dat sarcina pe mana unor studentzi. Studentzii s-au gandit ca n-are rost sa mai piarda vremea citind cartea si au facut filmul asta in baza a ce au aflat de pe wikipedia despre romanul respectiv.

E un film superieftin, mut, pe 8mm, facut in batjocura absoluta - atat la adresa materialului sursa cat si la adresa spectatorilor, si mai ales la adresa austriecilor xenofobi (nu ca nu ar merita). O vreme e funny, pentru cine e familiarizat cu stereotipurile privind regiunea austriaca Styria (un fel de Bucovina a noastra). Acolo toata lumea mananca shnitzel si bea Puntigamer, populatzia e ultraxenofoba, toata lumea urashte pe toata lumea, au niste ritualuri culinare dubioase si niste agroturism de succes pe baza lor.

Filmul incepe cu nishte poetzi sirieni refugiatzi prin partzile acelea din pricina confuziei dintre cuvintele Styria si Syria. Fara nicio legatura cu ei, un autobuz de localnici se rastoarna si victimele se transforma in zombie. Si tot fara nicio legatura, se scoala din mortzi totzi nazistii si evreii care au fost ingropatzi in regiunea aia, incluzand personaje celebre din istoria Austriei. Lucrurile sunt cat de cat amuzante pana aici dincolo de faptul ca nimic nu are legatura cu nimic, dar a doua jumatate a filmului nu mai are scenariu, sunt doar zombie astia care umbla pe strada (efecte speciale supercheap) si se aduna totzi intr-un restaurant styrian sa manance shnitzel si sa cante cantece populare, iar poetzii sirieni le mai baga printre shnitzele niste kebab. E un film facut sa-i enerveze pe austrieci, la care potzi rade de cateva ori daca esti familiarizat cu stereotipurile de pe-acolo insa pe ansamblu e munca unor studentzi de la film care aveau prea mult timp de pierdut.

*******************************************

Deadtectives

(regizat de Tony West, debutant)

Comedie infantila in spiritul Ghostbusters, cu niste actori englezi tineri de sitcom care se scalamabaie si schimonosesc tot filmul vorbind tare si umbland ironic cu niste aparate de alea care fac blip-blip ca sa faca mishto de oamenii care se uita la filme cu fantome. A fost al doilea film pe care l-am vazut la Biertan (imediat dupa cel de deasupra) si era sa plec acasa dupa cele doua, din fericire filmele s-au mai imbunatatzit dupa aceea.

Nu stiu daca am ras de doua ori la tot filmul, posibil ca da caci mai erau prin public niste tineri care radeau mult si cand rade multa lume pe langa mine incep si io sa rad, nu stiu de ce. Dar chiar nu e nimic de ras aici. Protagonistii sunt o echipa de televiziune de la o emisiune de ghostbusters care investigheaza crimele dintr-o casa in care au avut loc crime. Fantoma criminalului cat si ale victimelor incep sa-i bantuie pe astia, unul dintre ei moare si devine la randul lui fantoma incercand sa-si ajute pretenii sa rezolve cazul.

E un film care arata bine doar din pricina ca tehnologia de a face filme azi e superieftina si la indemana oricui si nu mai exista acel obstacol care pe vremuri ii obliga pe cei care vroiau sa se apuce de facut film sa faca sacrificii financiare, sa se gandeasca bine daca se merita sa bage bani in ceva facut la misto.

*******************************************

Mega Time Squad

(regizat de Tim van Dammen, australian)

Comedie australiana superieftina dar ocazional amuzanta, cu niste gangsteri care calatoresc in timp cu 5 minute ca sa se intalneasca cu alte versiuni ale lor alaturi de care sa mai calatoreasca in timp 5 minute etc. Pana la urma protagonistul pune la cale un grup criminal organizat format din el insusi si versiuni mai batrane cu 5 minute ale lui, sperand ca se va putea coordona cu inshishii sai pentru a rezolva niste probleme gangsteresti, insa lucrurile se complica si omu realizeaza ca nu se poate baza nici macar pe el inshishi.

Nu mai stiu cat de funny e dar tzin minte ca am ras mai mult decat la precedentele doua titluri. Poate e accentul australian de vina, care mi se pare in general funny. Sau faptul ca filmul rezoneaza cu unele SF-uri idioate din anii 80 la care ma mai uitam cand eram mic. Unul dintre actori joaca si in What We Do in the Shadows (atat in film cat si in serial) si spre deosebire de titlurile precedente are bunul simtz de a fi foarte scurt.

**************************************************

Filmele asa si-asa

Luz

(regizat de Tilman Singer, debutant neamtz)

Spiritul unei lesbiene moarte se tot reincarneaza din om in om, in cautarea iubitei sale din liceu care a emigrat in Germania unde e shoferitza de taxi, dupa multzi ani de cand s-au cunoscut. Pana la urma duhul lesbian se incarneaza intr-un psihiatru care se intampla sa lucreze chiar cu shoferitza respectiva, ceea ce face ca psihiatrul sa sufere de tulburari acute de identitate de gen si, ahem, sa incerce sa o sarute pe shoferitza sub pretextu ca e posedat de o lesbiana.

Filmul e ultrapretentzios si incearca sa imbrace povestea asta ridicola in dialoguri criptice, momente tragice si comentarii la adresa identitatzii de gen, cu flashbackuri care dau franturi din explicatzia povestii si niste personaje secundare care-s acolo sa ofere piste false. Nici nu e prea horror, totul e super atmosferic si intelectualist, si multa lume nu pricepe despre ce e filmul tocmai pentru ca nu-tzi vine sa crezi despre ce e. Vizual e simpatic, atmosfera e creepy, o stradanie competenta pentru un debut din categoria queer horror, care candva parea o gluma inventata pe blogu asta dar acuma scoate titluri interesante in fiecare an.

*******************************************

Abrakadabra

(regizat de fratzii Onetti, autorii lui What the Waters Left Behind)

Fratzii argentinieni Onetti se incapatzaneaza sa-si trimita toate filmele la Biertan - n-am o parere buna despre ei, dar nici proasta, n-am vazut nimic sa-mi placa de ei dar toate filmele lor au avut niscaiva ambitzii iar asta a fost selectat recent si la Fright Fest, semn ca cei doi fratzi incep sa fie bagatzi in seama.

Abrakadabra e ultimul capitol dintr-o trilogie giallo, prin care autorii incearca sa reproduca stilul horrorului italian al anilor 70 cu gagici ce cad victime unor instrumente ascutzite (foarfeci, seringi, ghilotine etc.). Pana la urma e un reusit exercitziu de stil, insa deja exista prea multe tentative in acest sens in cinemaul recent. Totusi asta s-ar putea sa fie cel mai reusit film al lor, atent la detalii stilistice si cu o poveste inteligibila de tip detective story care ar putea fi pe gustul celor care n-au chef de horror, insa apreciaza un thriller italian (fara sa le pese ca doar se preface a fi italian). 

Protagonistul e un scamator al carui tata a murit in conditzii dubioase in timpul unui exercitziu ratat de magie, iar in zilele noastre posibilul criminal de atunci se intoarce pentru a-i face felul si lui. Omul are o asistenta hot care ar putea sau nu sa aiba ceva de a face cu crimele respective si mai sunt ceva politzisti pe acolo, si niste twisturi decente de policier psihologic.