In continuare filme de la TIFF 2021 pe care le recomand, desi nu-s chiar in categoria "musai de vazut" - pentru aia am pastrat doar cateva titluri.
Postarile precedente despre filmele TIFF 2021 sunt
aici (despre seriale),
aici (despre filmele naspa),
aici, aici si aici (despre GRAMADA de filme meh de la acest TIFF),
aici si aici (despre filmele ok/bune la care se adauga si postarea de fatza).
Teddy
(regizat de Fratzii Boukherma, francezi simpatici)
Comedie horror frantzuzeasca mega-simpatica, despre un punker de la tzara care devine varcolac si se razbuna pe gagica care ii daduse papucii. Filmul e despre viatza in Frantza rurala - serate bingo, cocalari, petarde, personaje aberante ce vor zgandari nostalgiile celor care au crescut la tzara cu punk/metal si erau certatzi sa nu iasa in văzul satului in tricou cu cap de mort.
E superb actorul principal, aduce aminte de filmele CoinCoin ale lui Bruno Dumont, de fapt tot filmul isi trage inspiratzie de la Dumont dar e mai concis si mai putzin absurd, mentzinandu-se pana la capat in logica unui film cu varcolaci. E amuzanta si Frantza rurala - in special prin filtrul Dumont, care e imprumutat stilistic aici (parca nu chiar involuntar).
E superba si coloana sonora, cu punk si post-rock frantzuzesc care compenseaza saracia efectelor speciale - un film cu varcolaci e de regula solicitant la capitolul FX, dar regizorii evita ingenios sa se bazeze pe asa ceva (in consecintza nu e tocmai horror, desi a fost un hit al festivalurilor de gen din ultimul an).
P. S. A nu se confunda cu filmul indian cu acelasi titlu, aparut in aceeasi perioada.
**********************************************
Baby
(regizat de Juanma Bajo Ulloa, basc)
Cel mai weirdo film pe care l-am vazut la acest TIFF. Distributzia e internatzionala (actritze spaniole si englezoaice care au in CV roluri secundare prin Harry Potter, Desperate Housewives, Game of Thrones) dar filmul nu are deloc dialoguri. E o alegere intentzionata a regizorului care zicea ca s-a inspirat din emisiuni/documentare despre animale, unde se pot spune povesti despre animale urmarindu-le comportamentul in natura, fara ca acestea sa aiba de vorbit.
Aici in loc de animale avem cateva femei care se lupta pentru un bebelush iar lupta se da intr-o padure salbatica. Mama bebelushului e o junkie care vrea sa-si recupereze bebelushu sechestrat in padure de un cartel de adoptzii ilegale. In padure e un conac de basm, un fel de casa de vrajitoare in care traiesc mai multe generatzii de femei care se ocupa cu traficu de bebelushi.
Timp de doua ore nu se vorbeste nimic, filmul bazandu-se exclusiv pe limbaj nearticulat, postura, gesturi, violentza fizica, alergaturi, onomatopee, grimase etc. cu femeile psihopate pazindu-si cuibul de invadator si femeia invadatoare incercand sa-si protejeze puiul. Sigur ca filmul e facut de un barbat care-si apropriaza cultural maternitatea ceea ce e, cum se zice azi, "problematic". Dar un experiment semiotic interesant incercand sa distileze esentza cinemaului horror (desi esentza nu e chiar aia care e distilata aici, zic eu).
*******************************************************
The People Upstairs
(regizat de Cesc Gay, autorul lui Truman)
Comedie sexy cum place la români, cu personaje care fac bancuri deocheate si se bat pe umar intre barfe despre serviciu. Ar putea fi o productzie ProTV dar e una spaniola cu actori misto pe care-i stiu din multele blockbustere spaniole care s-au dat la TIFF de-a lungul anilor. Chiar si de regizorul asta mai vazusem ceva tot la TIFF, acelasi soi de film amuzant, profesionist dar lipsit de ambitzii artistice, proiectat strict pentru un public care se regaseste in personajele povestii - gospodine si gospodari parvenitzi care navigheaza printr-o bucatarie si dau dume. E si un film de pandemie, fiind filmat cap-coada intr-un singur apartament, cu doar 4 personaje.
Protagonistii sunt un cuplu in care s-a cam potolit viatza sexuala, frustratzi ca vecinii lor de deasupra fac sex ca nebunii, de duduie podeaua. Se invita intre ei la o cina si dintr-o duma in alta vecinii propun o orgie ca-ntre vecini. Iar dupa asta ne amuzam de reactziile personajelor la propunerea indecenta, de flirtatul sau iritarea personajelor etc.
A fost filmul de deschidere a TIFFului, ales cu atentzie sa distreze poporul (desi in rest festivalul n-a fost chiar distractiv, chiar a stat prost cu comediile aceasta editzie).
***************************************************************
The Big Hit
(regizat de Emmanuel Courcol, mai mult actor)
Tot o comedie ushurica pentru publicul din piatza centrala, despre un grup de pushcariashi care formeaza o trupa de teatru si umbla prin tzara cu o dubioasa reprezentatzie dupa Asteptandu-l pe Godot. Piesa de teatru e rastalmacita sa faca misto de statutul de puscarias si de diversitatea etnica a membrilor trupei - rushi, magrebieni, golani, criminali mai mici sau mai mari.
Sheful e un regizor de teatru care face un proiect personal din a demonstra ca oricine poate deveni artist daca se investeste suficienta munca asidua - se tot agita el pe la organisme culturale pentru aprobari din partea autoritatzilor, pana la urma proiectul triumfeaza dupa cum sugereaza de la bun inceput titlul. Povestea e bazata pe fapte reale si a ajuns chiar la urechile lui Beckett, in anii 80 cand era inca in viatza.
E de râs, cu buna dispozitzie, si tzinand cont ca aici nu e nimic despre sex (cum era in comedia de mai sus), e chiar un family movie motivatzional - daca ideea de "family movie" ar include cumva si pushcaria.
***************************************************************
Censor
(regizat de Prano Bailey-Bond, debutanta)
Meta-horror cu nuantze feministe avandu-l ca producator pe Kim Newman, unul din scriitorii mei preferatzi si poate cel mai important recenzent de filme horror din epoca moderna (vezi aici).
In anii 80, in miez de thatcherism se luase in UK decizia ca filmele horror trebuie interzise sau cenzurate brutal. Asa e in neoliberalism, urli ca vrei Stat Minimal pana ajungi la putere dupa care te apuci sa faci micromanagement statal - vezi si preocuparea USR pentru bancurile lui Garcea de la Revelion. In Anglia fenomenul "video nasties" a fost o isterie mediatica incercand sa convinga populatzia ca problemele sociale ale vremii nu isi aveau explicatzia in thatcherism, ci in consumul de filme horror al populatziei needucate (in anii 80 horrorul a si cunoscut un reviriment tehnic sub aspectul efectelor speciale). Ma mir ca n-a rasarit inca argumentul si la noi, desi recent Hotnews facuse un prim pas in directzia asta.
Deci in filmu asta eroina lucreaza in biroul de cenzura iar jobul ei e sa se uite la sute de filme horror si sa noteze pe un caietzel scene si replici ce s-ar cuveni taiate. Treaba devine nasoala cand un film, aparent insuficient cenzurat, pare sa fi inspirat niste crime brutale intr-un cartier de muncitori, iar vina e pusa in carca doamnei cenzor. Filmul are ambitzia de a se inscrie in selectul subgen metahorror unde mai gasim Videodrome, Cigarette Burns, Berberian Sound Studio - e mai slab decat toate astea pt ca e totusi un debut cu unele stangacii, dar inima filmului e la locul potrivit si autoarea merita urmarita.
No comments:
Post a Comment