TIFF 2019 - filmele musai (part 2): Never Look Away, In Fabric, Freaks, Golden Glove, Cutterhead

In continuare despre filmele musai de vazut de la TIFFul recent. Despre primul calup de filme musai de vazut am scris aici.

Despre filmele asa si-asa am scris aici, aici, aici, aici.

Despre cele naspa aici si aici.

Never Look Away

(regizat de Florian Henckel von Donnersmarck, autorul lui The Lives of Others)

Fiecare editzie TIFF include cateva blockbustere alese dintre filmele europene care au reusit sa izbandeasca pe la Oscaruri. Never Look Away a fost finalist la doua Oscaruri, unul dintre ele pentru imagine - pt ca filmul arata superb. Regizorul neamtz are doar trei titluri in CV insa toate trei au fost finaliste la Oscaruri sau Globuri (The Lives of Others si The Tourist).

Povestea e un bildungsroman intins peste vreo 30 de ani, impletind doua povesti mishto ce converg - prima e povestea unui ginecolog nazist responsabil cu condamnarea la moarte a pacientelor considerate inadecvate pentru perpetuarea rasei ariene; a doua e povestea unui tanar pictor care da tarcoale fiicei ginecologului, spre nemultzumirea acestuia care sesizeaza unele insuficientze ereditare pe mecla tanarului si face tot ce poate sa ii impiedice pe tineri sa faca copii. Defect profesional, cum ar veni. 

Personajul tanarului pictor e inspirat de viatza pictorului german Gerhard Richter si viatza acestuia in Germania comunista, care mai adapostea fosti nazisti deghizatzi in cetatzeni model ai comunismului, cam ca pe la noi. Modul in care Germania de Est a fost spalata pe creier de comunisti e finutz analizat - pictorul urmeaza o scoala ce formeaza graficieni ideologi responsabili cu proliferarea simbolurilor proletare si li se interzice sa se aventureze artistic dincolo de aceasta misiune. Povestea te prinde repede, actorii sunt supercool (in special ginecologul nazist jucat de Sebastian Koch, unul din exporturtile nemtzesti la Hollywood), iar decorurile istorice sunt fermecatoare (am stat o vreme prin Dresda, orasul germano-comunist prin excelentza si modul in care l-au prelucrat digital sa recupereze patina timpului m-a impresionat). 

In fine, e unul din filmele alea IMPORTANTE pentru lume, nu doar pentru mine.

*****************************************

The Golden Glove

(de Fatih Akin, superstar eurocinema)

Tot film nemtzesc insa de o cu totul alta factura - o scarboshenie incredibila a turco-germanului Fatih Akin altfel cunoscut pentru filme arthouse cu subiect social(ist). Intr-un fel si asta e film cu subiect social, despre un cremenal dement care viola si manca proletare betzive prin Hamburgul anilor 70, pana cand nu i-au mai incaput cadavrele in casa si au inceput viermii sa treaca prin peretzi in apartamentele vecinilor.

Filmul e insuportabil de scarbos, comparabil (desi nu e foarte explicit) cu Human Centipede in modul in care amesteca sexul, alcoolul, fecalele si comentariul social, comparabil si cu The House that Jack Built in modul in care-si dispretzuieste spectatorul.

Nu recomand filmul doar pentru ca e scarbos (un hobby mai vechi de-al meu) ci pentru ca e extrem de rafinat in ce face. Elementul cheie nu e atat personajul negativ si ce face el cu victimele, ci locanta indicata de titlu - The Golden Glove era carciuma din Hamburg in care individul isi agatza victimele. Scenele filmate acolo sunt geniale, cu mushterii asemenea celor din carciumile comuniste din cartierele Romaniei de alta data (sau poate si de azi), muncitori care isi beau ceremonial zilele si paharu de rachie - in cazul filmului incluzand fosti nazisti pensionatzi depanand amintiri din razboi sau prostituate fara dintzi incercand sa agatze tinerii nemtzi care incepusera sa cocheteze cu cultura hippie americana.

Filmul emana soiosheala si fecale din fiecare cadru, insa trebuie vazut pe ecran mare pentru a aprecia finetzea cromatica si vizuala cu care s-a atins acest deziderat. Nu cred ca am vazut atatzia alcoolici in acelasi film niciodata.

*****************************************

Freaks

(regizat de Zach Lipovsky si Adam Stein, tinere sperantze)

Debut ingenios din partea a doi regizori care au primit fonduri pentru acest film in urma unui concurs pentru tinere sperantze organizat de Spielberg. E ieftinel insa are efecte speciale simpatice si niste actori nu tocmai adunatzi de pe strada (batranul Bruce Dern, Emile Hirsch). Utilizare excelenta a unui buget minimalist, cu multa ingeniozitate in editare si structura povestii.

Daca nu citesti nimic despre el o sa-l percepi drept un film care se dezvaluie gradual, incat o vreme nu tzi-e foarte clar la ce te uitzi. Incepe cu un copil sechestrat de tatal sau vaduv, iar mai apoi povestea infloreste in multe directzii, cu unele elemente de Stephen King clasic si ceva distopie SF, pe masura ce noi personaje completeaza informatzii ascunse initzial spectatorului. E un film-ghicitoare cu numeroase twisturi, un scenariu croit sa tzina legat de scaun chiar si pe spectatorii carora in mod normal nu le pasa de filme SF ori horror.

Filmul a facut valuri la toate festivalurile de film SF sau horror de anul asta. Nu e tocmai un debut, autorii au mai facut parodii SF de buget redus insa cu filmul asta se iau pentru prima data in serios - daca as fi acum adolescent l-as tzine minte drept memorabil, asa cum tzin minte acum filmele din anii 80 ale lui Carpenter.

*****************************************

In Fabric

(regizat de Peter Strickland, autorul lui Duke of Burgundy)

Regizorul a venit la TIFF cu toate filmele lui, a si facut pe aici cate ceva iar una dintre actritzele sale favorite e clujeanca Fatma Mohamed, care joaca si aici un interesant rol de vampir care vorbeste engleza ca Slavoj Zizek.

Filmul e extrem de amuzant in detalii, cu conditzia sa sesizezi acele detalii - au roluri secundare Barry Adamson (claparul lui Nick Cave), grupul umoristic The Mighty Boosh, Brianne din Game of Thrones si alte figuri exotice care vor amuza teribil pe cei care se mai uita la BBC. Cine nu are habar de persoanele care se perinda pe ecran probabil se va plictisi, insa pentru pop-cultureul british e un festin de poante si trucuri audio-vizuale. Strickland e si un maestru al sinesteziei asa ca filmul e extrem de trippy (e musai de vazut si Duke of Burgundy de la el, apare si acolo clujeanca asta de care zic).

Povestea e un horror rudimentar despre o rochie blestemata care-si omoara cumparatorii, vanduta la un mall unde totzi vanzatorii sunt un fel de vampiri (de fapt manechine de plastic trezite la viatza de sperma unui fel de Dracula). Rochia e cumparata de protagonista la 50 de ani care spera sa-si gaseasca pereche cu ajutorul rochiei, insa rochia ii cam omoara pretendentzii. Pare o parodie la Phantom Thread-ul de la Oscarurile de anul trecut cu ceva referintze la Dario Argento, ori pur si simplu e defularea traumei regizorului care ca era tarat de maica-sa prin magazine de haine cand era mic.

Excelent si soundtrackul, ca la toate filmele lui Strickland.

*******************************************

Cutterhead

(regizat de Rasmus Kloster Bro, debutant danez)

Un debut interesant despre care s-a tot barfit la festivalurile horror din ultimul an, filmat intr-o maniera cu totul aparte care reuseste ingenios sa transmita claustrofobia in care se chinuie personajele.

In timpul sapaturilor la o linie noua de metrou (in Copenhaga), o gagica si doi barbatzi raman blocatzi in capul mashinariei de forare - un fel de bormashina gigantica al carei varf e o camarutza unde incap cam 2 oameni ce trebuie sa monitorizeze forajul, sa mai inlocuiasca cate o lama si alte chestiuni tehnice. Tot tehnice sunt si complicatziile care apar - probleme de presurizare si de oxigenare a spatziului, claustrofobie si atacuri de panica. Gagica e cam in plus, ea venise sa le ia un interviu muncitorilor si in consecintza e responsabila pentru consumarea mai rapida a oxigenului.

Toate evolueaza cu mare maiestrie, mai mishto decat tot ce am vazut in genul asta (mai fusese la TIFF un film din Coreea cu un tunel colapsat). In Cutterhead disperarea e mai oribila si mai convingatoare, cu trucuri regizorale maiastre, iar in toata disperarea se gaseste timp si pentru psihologia personajelor si relatziile tensionate dintre ele: muncitorii sunt imigrantzi, unul venit legal din Croatzia, celalt ilegal din Etiopia, iar gagica venita sa le ia interviul dezvolta o relatzie dubioasa cu ei mai ales ca fiecare vorba pe care o spun personajele isi rapesc unii altora gurile de aer care tre sa tzina pana la sfarsitului filmului. De fapt filmul se termina cam deodata cu aerul din poveste.