In continuare impresii despre filmele din programul TIFF 2019, de data asta filmele cat de cat ok fara sa fie memorabile in vreun fel. Despre filmele naspa am scris aici si aici.
*****************************************
Raoul Taburin
(regizat de Pierre Godeau, francez)
As recomanda chiar calduros filmul asta pentru cine are chef de un family movie supercandid, bazat pe benzile desenate ale unui anume Sempe. Nu e filmul chiar o revelatzie, insa l-am prins la TIFF fix intre filme cu nazisti si criminali in serie asa ca am perceput Raoul Taburin ca pe o gura de aer curat dupa ce iesi din WCurile de la Electric Castle. Merge vazut si cu copiii, merge vazut si in cuplu romantic, e un film adecvat de matineu.
Protagonistul (Benoit Poelvoorde) e un reparator de biciclete iscusit care are un secret ingropat adanc in suflet: nu se stie da cu bicicleta. Ca sa nu se prinda lumea, se tot plimba prin sat impingand ghidonul unei biciclete, pretinzand mereu ca abia se daduse jos de pe ea. Secretul rusinos e insa pus in pericol de o combinatzie de imprejurari din care aflam si ca o fosta gagica i-a dat papucii pentru un biciclist. Am vazut la TIFF o gramada de filme cu personaje care incearca sa protejeze secrete periculoase - in majoritatea cazurilor e vorba de gay, preotzi care fac sex, politicieni coruptzi etc. In sfarsit un film despre un secret cu care m-am putut identifica.
Totul se petrece intr-un sat chic frantzuzesc din preajma Coastei de Azur, cu frantzuzoaice hot si totodata bune la suflet, cu rochitze si frizuri ca in Amelie (pe una dintre actritze o stiu din filmele lui Xavier Dolan), toata lumea bea vin alb racoritor si mananca croissante iar dialogurile sunt spuse cu toata gura si toate silabele. Paradoxal, actorul principal si-a rupt oasele cu bicicleta in timpul filmarilor.
P. S. Tot dupa benzile desenate ale lui Sempe cica s-au mai facut niste ecranizari dupa seria Petit Nicholas, care se zice ca-s simpatice si alea.
*****************************************
Who Will Sing to You
(regizat de Carlos Vermut, autorul lui Magical Girl)
Ceva din Persona lui Bergman s-a infiltrat in aceasta poveste cam trasa de par despre doua femei intre care se infiripa o relatzie de simbioza asexuata - o cantareatza pop si-a uitat piesele din cauza unui atac de amnezie, iar o fana a cantaretzei se ofera sa o inlocuiasca pe scena, ea stiind deja piesele de la sesiunile de karaoke din barul in care lucra. Cele doua petrec niste timp una cu alta intr-o viloaca de pe malu oceanului si isi tot canta una alteia.
Un fel de lesbianism asexuat transpira prin porii filmului, e si foarte multa pretziozitate stilistica pusa aici pe masa - nu doar trimiterile insistente la Bergman ci si ceva din Lynch sau din compatriotzi ai autorului (Amenabar, Almodovar). Miza nu e insa suficient de puternica incat sa captiveze, cel putzin eu nu reusesc defel sa ma imersez in drama cantaretzei pop care si-a uitat versurile kkcioase si are nevoie de altcineva sa faca playback in locul ei.
Il stiam pe regizor de la un TIFF precedent unde a avut excelentul thriller Magical Girl - oarecum in acelasi stil puzzle, dar acolo bizareria si tensiunea aveau un rost, in timp ce de aici n-am ramas cu mare lucru. Altfel, un film competent, migalos facut, care va fi apreciat ca un update-omagiu la Persona lui Bergman.
*****************************************
Project Gutenberg
(regizat de Felix Chong, scenarist al seriei Infernal Affairs)
Cultura chinezeasca a copiatului si contrafacutului primeste aici un pios omagiu. Personajul principal e un pictor obsedat de a-i copia pe marii clasici - chestie care ii sta in calea carierei de artist dar il face omul ideal pentru un job de falsificat bancnote. In special bancnota de 100 de dolari care capatase acu catziva ani niste elemente de securitate suplimentara pe care filmul asta le analizeaza in detaliu oferind diverse sfaturi despre cum ar putea fi contrafacute. Nu doar banii sunt contrafacutzi aici, ci si oameni, sentimente, situatzii, incat povestea devine atat de unreliable ca mai nimic nu mai sta in picioare spre sfarsit.
Se abuzeaza de twisturi, mai nimic nu e verosimil, dar nici nu e parodie. Chinezii il vad drept un thriller - a fost blockbuster la ei iar regizorul e un specialist al thrillerelor de productzie Hong Kong, avand experientza a doua trilogii larg apreciate - Overheard (ca regizor) si Infernal Affairs (ca scenarist). E ceva mai interesant decat filmele americane gen Ocean's 11, insa povestea plezneste pe la cusaturi.
A fost gandit din capul locului pentru un remake la Hollywood (nu pricep de ce personajele nu falsifica bani chinezesti). In rolul principal e superstarul Chow Yun Fat (Crouching Tiger...), insotzit de o gramada din chinezoaicele alea care mai apar in roluri secundare prin diverse thrillere americane cu spioni.
*****************************************
Keep an Eye Out
(regizat de Quentin Dupieux, autorul lui Wrong Cops)
Comediile absurde ale lui Dupieux sunt teribil de amuzante, insa asta e unul din filmele-farsa mai slabe ale sale - e foarte scurt (abia bate o ora), filmat in doar doua locatzii (una e sediul Partidului Comunist din Paris, redecorat ca sectzie de politzie), e lipsit de orice noima si cu dialoguri ce par improvizate. In filmele bune ale lui Dupieux exista iluzia unui scenariu, al unui progres al povestii, aici e doar o colectzie de "dume" iar majoritatea nici macar nu-s de factura "meta".
Tot filmul se invarte in jurul unui interogatoriu de politzie in care comediantul belgian Benoit Poelvoorde (joaca si in Raoul Taburin de care ziceam mai sus) interogheaza un mustacios care raportase un cadavru la politzie. Mai e pe-acolo un militzian care si-a pierdut un ochi, ceea ce ocazioneaza gagurile din care e inspirat titlul american al filmului (titlul original sub care mai poate fi gasit e Au poste!).
Suprarealismul se insinueaza in momentul in care in flashbackurile celui interogat incep sa apara personaje pe care acesta le intalnise ulterior crimei. Asta aduce putzin cu unul din filmele mishto ale autorului, Reality, insa ideea nu duce nicaieri, poanta e abandonata din mers iar finalul e atat de abrupt incat pare ca regizorul a lasat totul balta. Posibil ca filmul e despre cum procurorii sau politzistii pot insera abuziv personaje in amintirile si marturiile celor interogatzi - o tema a la Antena 3 cam slaba pentru standardele regizorului.
Suprarealismul se insinueaza in momentul in care in flashbackurile celui interogat incep sa apara personaje pe care acesta le intalnise ulterior crimei. Asta aduce putzin cu unul din filmele mishto ale autorului, Reality, insa ideea nu duce nicaieri, poanta e abandonata din mers iar finalul e atat de abrupt incat pare ca regizorul a lasat totul balta. Posibil ca filmul e despre cum procurorii sau politzistii pot insera abuziv personaje in amintirile si marturiile celor interogatzi - o tema a la Antena 3 cam slaba pentru standardele regizorului.
*****************************************
My Masterpiece
(regizat de Gaston Duprat, autorul lui Distinguished Citizen)
Am gasit drept EXTREM de amuzanta precedenta comedie a autorului, Distinguished Citizen (tot de la TIFF). Filmul asta se apropie de ce era acolo, dar e totusi mai slab, cu poante ceva mai previzibile. Ori pur si simplu m-am recunoscut mai mult in protagonistul din Distinguished Citizen si problemele pe care le intampina.
Filmul asta se intampla in aceeasi zona a businessului artelor - o versiune mai funny a ce a incercat recent productzia Netflix Velvet Buzzsaw. Protagonistul e un pictor octogenar, pervers, cinic si atat de disperat incat trage cu pistolul in propriile picturi in sperantza ca le va face mai interesante pentru curatorii de arta. Unul din curatorii astia e un amic care are dificultatzi tot mai mari in a-l vinde ca arta contemporana. Noroc cu niste hipsteri si gagici care il mai viziteaza sperand sa fure meserie de la el, si nu numai meserie - studentele nubile nu vad in el doar o figura (grand)paternala ci si o potentziala sursa de moshtenire convenabila in cazul in care moshu crapa.
Intr-o buna zi moshul e calcat de o masina iar in jurul lui se isca o complicaciune de evenimente care bulverseaza mediile artistice. E o comedie simpla dar eficienta despre businessul curatoriatoului artistic, iar daca itzi place cum curge limba spaniola vei fi incantat si de dialogurile siropoase intre doi dintre actorii mari ai Argentinei.
***********************************************
The Purity of Vengeance
(regizat de Christoffer Boe, autorul lui Reconstruction)
Seria de filme politziste daneze Department Q se tzine bine la acest al 4-lea capitol, pastrand aceiasi actori si aceeasi sursa de inspiratzie - romanele lui Jussi Adler-Olsen (un fel de Jo Nesbo al Danemarcei). Se pare ca va fi insa ultimul film cu acesti actori, caci drepturile pentru capitolele urmatoare au fost preluate de altcineva si s-au anuntzat deja altzi actori pentru o noua serie de 5 filme (autorul a promis o serie de 10 volume). Urmatorul film va fi realizat de autorul oscarizatului Land of Mine (in general ele au fost facute de regizori danezi importantzi).
Protagonistii sunt un cuplu de detectivi - unul alcoolic si divortzat, celalalt imigrant sirian cu dificultatzi de a se integra si de a fi luat in serios. Amandoi sunt alocatzi unui departament de cold cases, cazuri abandonate sau puse la naftalina care sunt uneori resuscitate prin aparitzia unor indicii noi. In episodul asta indiciul e un medic ginecolog care sterilizeaza in mod abuziv femei imigrante, din pura convingere profesionala ca ADN-ul scandinav e superior celui arabic din cauza ca vikingilor natura le-a aplicat o selectzie naturala mai aspra si in consecintza populatzia nativa e de "calitate superioara". Eugenia si fascismul deghizat au o traditzie aparte in Danemarca si Suedia, cu abuzuri istorice despre care surprinzator nu se prea vorbeste caci nu au avut loc in contextul vreunui razboi si (teoretic) nu au fost indreptate impotriva unor etnii.
Povestea are asadar ancore in criza europeana a refugiatzilor, beneficiind si de faptul ca unul dintre politzisti e la randul sau imigrant. De fapt toate romanele au fost scrise din 2007 incoace, si cam toate sunt ancorate in probleme de actualitate, dar asta e cel mai straightforward.
No comments:
Post a Comment