Filme naspa de pe la festivaluri: Johnny Frank Garret's Last Word, The Dark Encounter, High Life, The Barge People, The Forest of Love, Mary

Articol de umplutura, cu recomandari de evitare a unor filme care s-au perindat pe la festivalurile de anu trecut (sau chiar mai demult).

The Forest of Love

(regizat de Sion Sono, autorul lui Tokyo Vampire Hotel)

Filmele japonezului Sion Sono sunt tot mai enervante si incoerente, de cand a deprins obiceiul de a face miniseriale pe care apoi le reediteaza ca sa obtzina cate un film de 3 ore. Facuse deja asta cu Tokyo Vampire Hotel (din care a filmat episoade la Salina Turda si prin centrul Clujului, cand a avut drum pe la noi cu ocazia unui TIFF), si cam la fel procedeaza si aici. Umpic mai coerent, dar cu personaje la fel de enervante (si se mai taia edita jos vreo ora din film).

Cica povestea e inspirata de cazul unui criminal care a extorcat numeroase femei promitzandu-le ca se insoara cu ele, apoi punandu-le sa faca diverse mizerii pentru el, apoi shantajandu-le cu ce le-a pus sa faca etc. Doar ca aici povestea e pervertita de perversiunile regizorului: scene de musical, personaje-adolescente dansand in chilotzi, putzin sado-masochism japonez si o metapoveste in care respectivul criminal vroia de fapt sa faca un film si sa capteze pe camera video traumele psihologice ale victimelor sale, sinuciderea lor etc.

Filmul dureaza enorm pana sa prinda viteza, pe la mijloc e mai ok, apoi la final iarasi nu are sens nimic. Nu cred ca e mai prost decat restul operei regizorului, fanii se vor bucura de numeroase referintze la filmele sale precedente (eu am recunoscut o scena luata aproape copy-paste din Suicide Club) insa am dificultatzi tot mai mari cu a duce filmele acestui auteur pana la capat.

********************************************************************

High Life

(regizat de Claire Denis, autoarea lui Trouble Every Day)

Frantzuzoaica Claire Denis, trecuta bine de 70 de ani ne ofera aici o fantezie sexuala in spatziu cu Robert Pattinson in rolul unui puscarias trimis de autoritatzi sa moara intr-o gaura neagra, si cu Juliette Binoche in rolul unei doctoritze psihopate care vrea sa obtzina sperma lui Pattinson.

Filmul este croit intentzionat sa fie un SF anti-SF, modelat mai degraba dupa Solarisul lui Tarkowsky, cu decoruri ridicole (o garsoniera tapetata cu cofraje de oua) si filmari in spatziul cosmic complet neverosimile (cand ies in spatziu, personajele scapa lucruri care cad ca de pe un acoperish). Nava spatziala practic e o lada mare in care au fost inchisi tot felul de criminali - femei si barbatzi care se tot agreseaza reciproc iar uneori petrec timp intr-o camera speciala pentru masturbare ca sa se mai calmeze in drumul lor cosmic spre o gaura neagra.

Autoarea e un monstru clasic al cinemaului frantzuzesc, celebra pentru feminismul ei subversiv deghizat uneori ingenios in SF si horror, iar referintzele la Tarkowsky nu sunt involuntare, insa ritmul extreeeeeem de SLOOOOOW al povestii pune la grea incercare spectatorul. Nu e nicidecum un film prost, ci facut intentzionat sa irite orice fan space opera asa ca il bag in categoria asta naspa pentru ca am iesit foarte obosit de la el - cel putzin o ora din filmul asta e clar in plus.

********************************************************

Johnny Frank Garrett's Last Word

(de Simon Rumley, autorul lui Fashionista)

Pe regizorul Simon Rumley l-am cunoscut la TIFF (a fost implicat in incidentu cu Udo Kier la clubul Diesel) si i-am urmarit de atunci toate filmele. Fiecare a fost mai fain decat cel dinainte, pana la asta in care incearca sa ecranizeze un caz real (de fapt un documentar pe seama acelui caz real), pe care-l impauneaza cu halucinatzii ale personajelor ca sa poata vinde filmul drept horror. Rezultatul e cusut cu atza alba si mi-e inexplicabil de ce Rumley s-a apucat de filme "bazate pe fapte reale" (a mai facut inca doua de atunci, tot proaste) - probabil o tentativa a regizorului de a se desprinde de nisha horror.

Cazul real de la baza filmului e al unui tanar din Texas care a fost condamnat la moarte pentru viol si crima desi era nevinovat, executat candva in anii 90. Prin 2000 s-a gasit si autorul real al faptei, too late for apologies. Inainte de executzie, ultimele cuvinte ale nevinovatului au fost un blestem la adresa juratzilor, martorilor si procurorilor care i-au croshetat dosarul - apoi, coincidentza sau necuratul a facut ca intr-un timp scurt sa moara vreo 15 dintre cei implicatzi in dosar; chestie pusa, sigur pe seama blestemului.

Ca si la filmul de care ziceam mai sus, cine cunoaste opera regizorului va gasi ceva din identitatea sa artistica (plus un soundtrack misto al veteranului Simon Boswell) insa ideea de a transforma acest caz real intr-un film horror mi s-a parut cam proasta.

************************************************************

Dark Encounter

(regizat de Carl Strathie, autor de SF-uri ieftine)

SF de festival din partea unui incepator care aduce un omagiu Intalnirii de Gradu 3 a lui Spielberg, ceea ce e o idee simpatica insa gafeaza enorm in cateva aspecte.

Cel mai nasol e ca jumatate din film se petrece in slow-motion. Fara exagerare, scene de 5-10 minute filmate cu incetinitorul pentru a potentza suspansul, insa dupa o vreme devine ridicol ca lumea se misca in slow motion. Alta problema e povestea incropita aiurea - despre niste extraterestri care doresc sa dea o mana de ajutor pentru investigarea unei crime dintr-un sat canadian.

Englezoaica Alice Lowe, vedeta a cinemaului horror britanic (Hot Fuzz, Prevenge etc.) are un rol de umplutura, desi probabil trebuia sa fie principala atractzie a filmului. De fapt mai e inca o gagica din Breaking Bad, si inca unii de prin seriale recent, iar dpdv tehnic filmul arata destul de ok. Dar autuorul lasa impresia ca e un fan Dosarele X pe care nu l-a invatzat nimeni sa editeze un film, scenele alea slow-motion sunt complet ridicole.

***********************************************************

The Barge People (aka Mutant River)

(regizat de Charlie Steeds, autor de filme de nota 3)

Cineva a facut nishte mashti cool de oameni-peshte si s-a gandit apoi sa incropeasca si un film in care sa le foloseasca. Mi-am pus ceva sperantze ca ideea de mutantzi oameni-peshte o fi avand ceva legatura cu Lovecraft, dar n-are. Sursa de inspiratzie aici sunt filmele de genul The Hills Have Eyes, Wrong Turn - respectivii oameni-peshte nici nu inoata, nici nu traiesc in apa, ci sunt niste canibali mutantzi aparutzi din cauza poluarii si schimbarilor climatice in zonele rurale din Anglia.

Un grup de tineri se duc sa se dea cu barca pe canalele din zona Bradford upon Avon, ceea ce ocazioneaza cateva cadre cu peisaje rurale dragutze. Pe urma insa dau oamenii-peshte buzna peste ei si restul filmului e o cacofonie de imagini intunecate cu oameni alergand, urland si fiind mancatzi in timp ce urla.

Din cate vad pe IMDB, regizorul pompeaza 2-3 filme de gen in fiecare an, toate cu nota 3 pe IMDB, toate cu canibali care mananca oameni aflatzi in excursie la tzara. Am ales filmul din programul Frightfest de anul trecut, sperand ca are ceva conexiuni cu Lovecraft, dar n-are.

**************************************************

Mary

(regizat de Michael Goi, cameraman de televiziune)

Regizorul a luat ceva premii Emmy pentru imagine lucrand pentru seriale TV high profile, insa acest debut al sau ca regizor de lungmetraj e fasait rau - cele mai misto imagini se dovedesc a fi stock footage (cu marea involburata). Gary Oldman e destul de simpatic in rolul unui marinar care in pragul pensionarii afla ca vaporashul sau este blestemat. Necazu e ca efectele speciale lipsesc si totul e o ieftineala pe tema ghostship - cea mai lenesha forma de poveste cu fantome, caci nu itzi trebe decat niste actori pe o ambarcatziune care se clatina si scartzaie.

Filmul incepe cu Gary Oldman care isi cumpara vaporashu asta blestemat si il scoate la o tura de test tocma prin Triunghiul Bermudelor de parca n-ar fi stiut ca acolo traieste spiritul unei vrajitoare din 1700 care momeshte vaporashe si le rastoarna. Pe la mijlocu filmului afla adevarul din nishte ziare care erau dosite fix sub patul in care dormea - deci definitzia termenului lazy screenwriting.