Cateva filme horror importante despre oroarea de a avea o relatzie romantica (heterosexuala) si traumele care se ascund in spatele fenomenului. In general chestii cu un touch feminist, desi sunt facute toate de barbatzi care au invatzat sa monetizeze trendul.
Invisible Man
(regizat de Leigh Wannell, parintele seriei Saw)
Trickul e ca in varianta asta titlul nu s-ar traduce Omul invizibil, ci Barbatul invizibil, povestea fiind spusa din perspectiva unei neveste pentru care nevestul e absent, prea ocupat cu start-upu lui de tehnologie optica, iar cand vine totusi acasa se poarta abuziv, control freak si manipulator. Nevasta se cam satura si decide sa fuga de acasa insa barbatu isi trage pe el izmenele de invizibilitate si incepe sa o hartzuiasca cu un supergaslighting (=pentru nefamiliarizatzii cu termenul, e atunci cand incerci sa itzi faci consoarta sa para nebuna, mizand pe reactziile ei emotzionale excesive).
Ceea ce ii si reuseste, femeia ajunge la casa de nebuni si nici spectatorii nu sunt departe, regizorul utilizand superb linistea si absentza (cadre lungi in care nu se intampla nimic, dar trebuie sa intuiesti ca omul invizibil e prin cadru si mestereste ceva). Individul nu e vizualizat in maniera clasica (cu bandaje, palarie, ochelari de soare) ci, cum ziceam la inceput, e vorba de un costum supertech de invizibilitate care are mai multe in comun cu Ironman. Asadar e aici si un update tehnologic al povestii, dar, ceea ce face filmul simpatic e updateul ideologic - e filmul perfect de 8 Martie, cand de altfel s-a si lansat.
Pentru ca agenda feminista sa fie clara si pentru cei cu dificultatzi de interpretare, in rolul principal o avem pe eroina din Handmaid's Tale; iar rolul barbatului trebuia jucat de Johnny Depp, care a renuntzat cand a vazut ca scenariul seamana cam tare cu viatza sa personala.
**************************************************
After Midnight
(regizat de Jeremy Gardner, autorul lui The Battery)
Superb horror despre criza barbatului de 40 de ani - niciun film de Oscar smiorcait cu Casey Affleck nu a fost in stare sa spuna cate se spun in acest film de 5 pe IMDB. E acolo sus cu High Fidelity, Eternal Sunshine si inca vreo 2-3 filme esentziale din care invetzi tot ce trebuie stiut despre relatziile amoroase heterosexuale.
Avem tzaranu asta barbos caruia ii da gagica papucii pentru ca e satula sa traiasca cu el la tzara, iar el refuza sa o insotzeasca la intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Asa ca ramane fraieru singur acasa sa se consoleze cu bustul de cerb care o enerva pe gagica-sa. Viatza individului se consuma intre vorbit cu cerbu, baut bere si iesiri la taverna locala. Partea horror vine (de parca ce am spus pana acu nu e suficient horror) cand individu incepe sa auda scormonituri in timpul noptzii si i se infiripa ideea ca ar fi gagica-sa intoarsa sub chip de varcolac sa ii zgreptzene vopseaua de pe usha si eventual sa il manance.
Jeremy Gardner stie sa faca horror emotzional-amuzant cu bugete de cateva sute de dolari si decoruri minimale, gestionat minunat din regie, soundtrack, dialoguri smart si simpatia pe care o trezesc actorii (chiar si el, in rolul principal). Individu e din acelasi aluat cu fratzii Duplass, Patrick Brice (Creep), Justin Benson (The Endless) si Joe Begos (Bliss). Cu ultimii doi are chiar colaborari stranse - Benson joaca aici, in timp ce Gardner a jucat in filmele lui Benson si Begos. Creca e cel mai ingenios colectiv de auteuri horror din industria indie-mumblegore al acestor vremuri.
P. S. Pentru cine nu l-a vazut, recomand si superbul debut al lui Gardner, intitulat The Battery.
**************************************************
Swallow
(regizat de Carlo Mirabella-Davis, debutant)
Feminism deshtept si incisiv, despre o gospodina care traieste pe post de trofeu si purtatoare de copil in vila sotzului ei bogatan, unde ii mai viziteaza uneori familia sotzului si cate o femeie de servici. Complet izolata social si condamnata sa se bucure de privilegiul unei vietzi fara griji dar si fara libertate de mishcare (practic un uter pe picioare), fata incepe sa manifeste "sindromul pica" = pasiunea de a inghitzi lucruri necomestibile; intai chestii mici (bilutze) apoi tot mai mari si tot mai periculoase pentru sanatate (baterii etc.)
Buna parte din film e dedicat ciclului digestiv al necomestibilului, fetishul tipei care care se tot gandeste cum circula chestiile prin ea, iar a doua zi le cauta prin WC-u sa le spele si sa le puna la colectzia de "trofee". Pare o gluma si o mistocareala dar povestea ia un curs interesant-tragic pe masura ce familia incearca sa o dezvetze de acest obicei si aflam tot mai multe despre oamenii care o inconjoara si detaliile care au impins-o pe protagonista spre acest hobby. Cool, imprevizibil, emotzionant.
***************************************************
Midsommar
(regizat de Ari Aster, autorul lui Hereditary)
Un cuplu de bio-hipsteri se duc in Suedia sa se integreze in traditziile bio-rurale de pe-acolo - oua ecologice, comuniune cu natura, umpic de drogareala cu ocazia solstitziului, serbari campenesti de origine paganeasca. Ei cand zic "traditzie" nu la crestinism se refera.
Ca de obicei in genu asta de filme hipsterii o patzesc, insa aici in loc sa fie alergatzi cu drujbe sunt maltratatzi bucolic de traditziile locale. E retzeta consacrata de Wicker Man - filmul pentru care s-a inventat expresia "antropologie speculativa". S-a scris o gramada de literatura in zona asta de "horror folcloric", chiar si Lovecraft a cochetat cu ea, insa autorul esentzial al genului e totusi Arthur Machen - mai putzin popularizat din pricina operei reduse cantitativ, publicata mai mult in UK. Filonul literar pe care l-a creat nu a fost niciodata gros, dar s-a strecurat prin timp, n-a dus niciodata lipsa de fani desi nici n-a avut vreo perioada de mainstream - nici filmul asta nu va populariza genul, caci e prea inconfortabil si weird. E un filon ceva mai popular in tzarile unde genul horror nu s-a desprins niciodata de folclor (cinemaul indonezian).
Regizorul Ari Aster pare sa aiba o cunoastere profunda a literaturii de gen si a lui Machen in special - treaba pe care a demonstrat-o subtil si in debutul Hereditary; o demonstreaza acum mai fara ocolishuri, cu filmul asta care contzine tot ce si-ar fi dorit vreodata Machen de la un film de gen (inclusiv pe englezoaica bondoaca Florence Pugh, recent nominalizata la Oscar pentru Little Women).
*****************************************************
Double Lover
(regizat de Francois Ozon, un clasic al TIFFului)
Un film intrigant pornind de la un roman din anii 80 al veteranei Joyce Carol Oates. Protagonista e o gagica ce frecventeaza mai multzi psihologi in sperantza ca o sa-si vindece crampele psihosomatice de care sufera. Din intamplare ajunge sa vada doi psihologi care par a fi fratzi gemeni, insa nu isi mai vorbesc. Nici ea nu le spune unuia de celalalt, insa da curs tentatziei de a se combina cu amandoi.
Cei doi psihologi au personalitatzi complet opuse - unul docil si politicos, se lasa penetrat anal de gagica cu un strap-on, celalalt plin de testosteron si cu un comportament de rapist. Gagica nu se poate decide care dintre variante e mai mishto si fantazeaza sa ii aduca in acelasi pat, insa evenimentele o iau in directzia lui Brian de Palma iar triunghiul amoros se transforma in cauchemar. Pacat ca povestea e complicata inutil cu niste twisturi aiurea, iar finalul e cam abrupt.
De Francois Ozon am aflat la TIFF, unde au adus astia cam toate filmele lui recente. Mi-a picat imediat simpatic, iar faptul ca s-a incumetat la aceasta ecranizare french-chic-lacaniana dupa J. C. Oates mi-l face si mai simpatic. Si gagica din film e supercool.
P.S. Cica filmul mai are o varianta americana din anii 90, cu Isabela Rossellini in rolul gagicii.
**************************************************************
Harpoon
(regizat de Rob Grant, autor de filme cu 50 de voturi pe imdb)
Un triunghi amoros de studentzi trag un party pe barca celui mai bogat dintre ei, un nesuferit care altzi prieteni n-are asa ca isi cheltuie totzi banii sa ii distreze pe cei pe care-i are, dintre care una e gagica-sa si baiatu e din Turbo Kid, Riot Girls (incercand sa bifeze cat mai multe roluri in indie horror). Am facut si eu asta la viatza mea, acu nu mai am nici bani, nici preteni, e un proiect ratat din fasha, nu duce nicaieri genu asta de viatza.
Necazu e ca astia doi care si-o trageau pe la spatele baiatului de bani gata i-au cumparat de ziua lui un harpon, iar individu are de gand sa il foloseasca pe proprii prieteni caci a aflat ce fel de preteni are.
Filmul incepe amuzant cu un narator care tot da citate din Aristotel despre prietenie, si mai intervine si pe parcursul filmului sa faca referintze funny la Life of Pi, Edgar Poe si alte povesti celebre cu oameni izolatzi pe o barca. La un momendat ceva se strica si astia raman acolo pe barca asteptand ajutoare care nu mai vin, asa ca incep sa flamanzeasca si sa caute prin cartzi celebre ce tre sa faci cand mori de sete / foame in largul marii. Aflam ca solutzia generala recomandata de literatura e canibalismu. De obicei ala mai sarac e mancat, caci asa e in neoliberalism.
In buna masura filmul e un remix la clasicul Dead Calm (cu Nicole Kidman), insa ceva mai violent si mai comedic. Poate e cam slabutz comparativ cu restu titlurilor din aceasta postare, dar trebuia sa completez articolul cu ceva.
No comments:
Post a Comment