Ok, ar mai trebui sa scriu si despre filme bune dar hai sa mi le iau de pe cap si pe astea ca s-au strans de cand era cinema la mall.
It - partea 2
(regizat de Andy Muschietti, autorul lui Mama)
Intr-un fel e un film musai de vazut pentru cine a vazut prima parte, insa luat de sine statator e mai slab, din motive explicabile:
Nu mai are in centru actorii-copii care dadeau farmecul primei partzi, iar dintre actorii care joaca variantele adulte ale personajelor singura cat de cat simpatica e Jessica Chastain. Mai apar copiii in flashbackuri insa mai mult pt ca regizorul n-a avut incredere ca publicul ar fi vazut si prima parte. Adica omu a luat in serios posibilitatea ca cei din public sa nu stie ca se uita la un sequel, si incearca sa compenseze asta a facut cu un film excesiv de lungit (aproape de 3 ore) cu flashbackuri redundante.
Filmul urmeaza modelul ecranizarii de acu 30 de ani, care se indeparta de roman tocmai pentru a evita punctul culminant din carte (care vad ca nici pe net nu se mai mentzioneaza, asa ca mai bine nu-l mentzionez nici eu). Scena respectiva era esentziala acolo ca "poarta" prin care personajele-copii se transforma in adultzi, contrastand cu vulnerabilitatea adultzilor care nu mai gasesc o "poarta" similara pentru a reveni in copilarie. Metafora e insa ocolita de la distantza de ecranizari, chiar Stephen King apare intr-un cameo sa explice ca uneori pur si simplu n-ai cum sa nu modifici finalul filmului comparativ cu cartea. Wink-wink.
Ma rog, toate lucrurile astea nu cred ca mai trebuie explicate daca intzelegi birocratzia din spate: scenaristul primei partzi, Cary Fukunaga a vrut sa aduca noile filme mai aproape de roman, chiar sa includa o versiune psihedelica a controversatei scene "interzise" (el fiind expert in povesti cu copii abuzatzi, vezi munca sa la Beasts of No Nation sau True Detective), insa a fost inlocuit pentru acest sequel de ineptul Gary Dauberman (Annabelle). E ca si cum ai face Morometzii 1 cu Liviu Ciulei si Morometzii 2 cu Ioan Carmazan. Asta explica si flashbackurile redundante - scenaristu pare ca incerca sa-si lamureasca lui insusi despre ce a fost prima parte.
In consecintza filmul va lasa celor nefamiliarizatzi cu Stephen King impresia ca acesta e un autor de cartzi pentru copii, iar It o alternativa ceva mai scary la Harry Potter - e si o gramada de merchandise pentru copii cu clownu din It, s-a mizat si pe succesul serialului Stranger Things, in general povestea a fost castrata chimic sa nu deranjeze pe nimeni.
*******************************************
The Predator
(regizat de Shane Black, actor in primul Predator)
Alt film care incepe excelent si se fasaie brusc la jumatate, cand intervine "project managementu". Prima jumatate e cel mai bun Predator de la primul film incoace - efecte speciale organice, cafteli dinamice si gaguri violente ca pe vremea lui Arnold, soldatzi care mor eroic in timp ce spun bancuri, chiar niste feminism de bun simtz (=femeie de shtiintza luptandu-se cu predatorul toxic, plus un soldat cu sindromu Tourette care spune compulsiv "I eat pussy"). Aflam ca extraterestrii vin spre Pamant din cauza schimbarilor climatice, deci povestea e conectata la subiecte importante. Apar si cainii extraterestri din precedentul film, desi se zicea ca acela va fi ignorat. Are si partzi cute, un copil care gaseste casca lu Predator si o poarta pe post de masca in timpul Halloweenului, ceea ce atrage atentzia monstrilor asupra sa.
Apoi in a doua jumatate ceva se rupe brusc - cica la un test screening cu un focus group de idiotzi cineva s-a plans ca se vorbeste prea mult in film, asa ca au refilmat ultima juma de ora. Se simt taieturile, personajele se relocheaza inexplicabil, sunt probleme grave de continuitate (unii se impusca intre ei iar in clipa urmatoare se bat prieteneste pe umar). Finalul cica a avut vreo trei variante, dintre care doua trebuiau sa stabileasca o legatura cu filmele Alien - s-a renuntzat dar nici n-au gasit o alternativa mai buna, iar in finalul improvizat la repezeala se vad inscriptzii in engleza pe niste deviceuri extraterestre; macar de erau in chineza, puteau trece drept hieroglife extraterestre.
***************************************************
Happy Death Day
(regizat de Christopher Landon, autorul unuia dintre filmele Paranormal Activity)
Comedie cvasi-horror mainstream pentru hăhăit la mall cu colegii de liceu care n-au vazut un film in viatza lor, m-a atras pentru ca regizorul facuse cel mai bun capitol din Paranormal Activity iar filmul asta a strans niste reviewuri pozitive; insa le-a strans in baza faptului ca a trecut suficient de mult timp de la Groundhog Day, de care lumea nu pare sa-si mai aminteasca. Daca te uitzi prin comentariile de pe IMDB gasesti 4-5 pozitive, apoi cate unul se baga si intreaba: bai, da voi chiar n-atzi vazut Groundhog Day?
Am dat drumul filmului fara sa ma uit la vreun trailer, iar gagica-mea era destul de incantata de ideea ca eroina retraieste la infinit aceeasi zi din viatza ei, invatzand de fiecare data cum sa se poarte mai bine cu cei din jur insa sfarsind fiecare iteratzie cu o moarte violenta. Ne uitam noi la film asa si pe masura ce iritarea crestea in mine, o intreb: bai, da tu n-ai vazut Groundhog Day?
Spre sfarsit eroina scapa cumva din ziua aia care se tot repeta si ii povesteste iubitului ce a patzit, iar tipu se intoarce spre gagica si o intreaba: bai, da tu chiar n-ai vazut Groundhog Day? Cumva producatorilor li s-a parut ca daca baga duma asta in film il fac metaironic si referentzial si problema e rezolvata. Nu, nu e rezolvata, e ultimul hal de apropriere culturala cu hipsteri in locul lui Bill Murray si bazandu-se pe faptul ca lumea isi pierde memoria colectiva.
*************************************************
Happy Death Day 2U
(regizat de Christopher Landon, autorul unuia dintre filmele Paranormal Activity)
Situatzia e putzin imbunatatzita in acest sequel, in sensul ca acum furaciunea e doar pe jumatate din Groundhog Day, restul s-a apropriat din Back to the Future. Gagica din primul film nu doar ca retraieste aceeasi zi, de data asta o retraieste intr-un univers paralel in care lucrurile sunt putzin schimbate, cum ar fi ca gagiu-sau e combinat cu alta.
E important ca cele doua filme sa fie vazute unul dupa altul pentru ca multe poante de aici sunt de fapt finalizari ale unor poante incepute in primul film. Lucrurile vireaza putzin dinspre un slasher spre geek-SF - aflam ca motivul pentru care se intampla ce se intampla sunt experimentele lucrarilor de diploma ale unor studentzi la fizica care si-au bagat degetele in tzesatura subcuantica a universului.
N-as chiar recomanda filmele astea - sunt o tentativa de a lansa o franciza horror monetabila pentru genul de public care acu 15-20 era incantat de filmele Final Destination si isi inchipuie ca in felul asta se hlizesc ironic la adresa culturii horror. Unii le compara si cu seria Scream ori cu American Horror Story, dar comparatzia e ofensatoare - e clar ca se incearca asa ceva, dar... nu, treci la loc in banca. Totusi daca cineva se uita la prima parte sa o vada si pe a doua caci majoritatea poantelor bune sunt aici. Cica urmeaza o a treia parte.
*****************************************************
The Boy
(regizat de William Brent Bell, autorul lui Wer)
O babysiteritza e angajata de o familie de boieri englezi sa aiba grija de fiul lor care e de fapt o papusha. Iar restu filmului tre sa ne prindem daca papusha e posedata de fantome, daca e o farsa sau daca protagonista e de fapt nebuna. Soundtrack destul de simpatic al lui Bear McCreary, un superstar al muzicii de film horror.
Ce chestie ciudata - cineva a considerat ca intre toate filmele alea cu Annabelle ar mai fi nevoie de inca o trilogie pe acelasi subiect, dar in care papusha sa fie baietzel si victima femeie. Diferentza esentziala e ca aici se merge pe un vibe gotic - e filmat in castelul asta mishto din Canada, pozand drept castel scotzian, iar protagonista e o actritza englezoaica pozand drept turista americana venita in Scotzia (partea a doua e cu o actritza americanca pozand drept englezoaica). Cam alandala, totusi seria asta e nitzel superioara lui Annabelle prin ce ar trebui sa fie obligatoriu in genul asta de filme: finalul neasteptat.
Nu teribil de neasteptat, dar orisicum se vede efortul scenaristului de a face pe desteptul (efort care din majoritatea filmelor de gen lipseste). Alta calitate e ca ambele filme (care au iesit pana acum) sunt facute de aceeasi echipa, filmate la aceeasi locatzie, deci e o oarecare coeziune intre cele doua filme.
 |
*********************************************************** |
The Boy 2
(regizat de William Brent Bell, autorul lui Wer)
Cum ziceam, aceeasi echipa care a facut primul film vine cu o interesanta continuitate in acest sequel, desi in mare parte a filmului spectatorul e luat de prost, sau cumva se considera ca n-a vazut primul film, ori ca a fost lovit de Alzheimer intre timp. Katie Holmes, fosta nevasta a lui Tom Cruise, are primul sau rol notabil dupa multzi ani si mai apare unul din pushtii din Stranger Things.
Familia lor se muta la tzara in preajma castelului din primul film si gaseste in padure papusha cu pricina, plus un padurar care a mai jucat prin Game of Thrones si pare ratacit de pe platourile de filmare de acolo (doar ca are o pushca de vanatoare la el). Mistere nu prea sunt, caci spectatorul si le-a lamurit in primul film, insa acu tre sa se uite cum si le lamuresc si personajele, ceea ce e pe jumatate enervant, pe jumatate funny.
Papusha manifesta din nou simptome de posesiune demonica, sau fantome, sau farsa, mai e si baietzelu asta care nu stim cat e autist si cat malefic - e destul de greu ca dupa lamurirea twistului din primul film sa mai trezesti un interes in spectator, dar se fac totusi niste eforturi in acest sens, nu e doar more of the same, ceea ce am apreciat. Nu e mare lucru seria asta, dar e superioara lui Annabelle, de fapt tuturor spinoffurilor Conjuring.
No comments:
Post a Comment