Cea mai simpatica autoare de BD de pe planeta, debutanta Megan James, a lansat cea mai cute pastisha BD dupa Lovecraft pe care am citit-o - cam in aceeashi zona stilistica (si umoristica) cu recent lansatul joc video Gibbous realizat in Romania de o echipa de fanatici Lovecraft. Cui i-a placut jocul mentzionat va fi incantat si de umorul de aici - poate mai putzin inventiv/exotic, dar amuzant in mod consistent. E impresionant faptul ca autoarea se ocupa de toate aspectele lucrarii - grafica, dialoguri, lettering. Caracterizarea din presa e Book of Mormon meets Lovecraft, totusi povestea nu e atat de ireverentzioasa (Book of Mormon e opera a creatorilor South Park) ci e mai aproape de tonul din Good Omens.
Am fost tentat sa recomand cartea ca pe o excelenta introducere in universul lovecraftian pentru copii dar m-am razgandit - cele mai bune poante presupun totusi o familiaritate cu opera autorului, cu numele personajelor clasice si terminologia specifica (nu-mi dau seama cu ce ramai daca nu pricepi referintzele, desi grafica e destul de amuzanta). Exemple:
Fatima - studenta araboaica, descendenta a celui care a scris Necronomiconul - vine la universitatea americana Miskatonic, unde simte pe pielea proprie tensiuni etnice si islamofobie din partea populatziei locale; populatzie care in schimb n-are nimic impotriva sa traiasca in simbioza cu o specie de peshtilieni umanoizi care traiesc in apele din zona si pregatesc venirea lui Cthulhu pe Pamant. Un adolescent local cu ochi de peshte isi neglijeaza scoala, fiind obligat de parintzi sa se dedice prozelitismului religios (imparte fluturashi care anuntza venirea lui Cthulhu). Un cuplu de studentzi gay sunt alungatzi din universitatea Miskatonic si isi fac propriul laborator de reanimare a cadavrelor in padurea din imprejurimile respective. Bibliotecarul universitatzii investigheaza disparitzia exemplarului din Necronomicon pe care il avea in administrare.
Volumul paperback cuprinde cele 5 numere publicate pana acum, formand un arc narativ cu cap si coada, cu un deznodamant ce promite ca un viitor volum ar putea sa se bazeze pe ororile din Dunwich (volumul de fatza e un mashup de Shadow over Innsmouth, Dagon, Reanimator, plus poeziile despre Nyarlahotep si Shoggotzi).
Pana la urma cred ca cartea functzioneaza la ambele nivele - atat ca o parodie densa in referintze pentru fanii Lovecraft, cat si ca o povestioara amuzanta pentru copiii care nu au habar de referintzele mentzionate (dar i-ar putea inspira sa le investigheze).
In prefatza autoarea spune ca si-a dorit sa scrie o carte care sa-l faca pe Lovecraft sa se suceasca in mormant, avand in vedere ca unele tzinte ale satirei de aici sunt rasismul/xenofobia care i-au atras recent autorului critici postume si tardive. Probabil pe o idee similara va merge si serialul HBO Lovecraft Country la care tocmai i-a aparut traileru.
******************************************************
Michael Chabon's The Escapists - de Brian Vaughan
Acu 20 de ani Michael Chabon lua premiul Pulitzer cu romanul The Amazing Adventures of Kavalier and Clay - povestea a doi autori evrei BD fictivi din anii 30 ale caror stresuri la inceputul razboiului mondial se intrepatrund cu aventurile supereroului creat de acestia, The Escapist - un personaj al carui superputere era "escapologia" adica abilitatea de a evada, fie cu trupul, fie doar cu mintea, din momentele stresante ale vietzii si ale istoriei (povestea se desfasoara la in zorii Holocaustului iar unul din protagonisti, refugiat din Praga, fantazeaza pe seama posibilitatzii de a evada din propriul trup pentru a scapa de stigma de a fi evreu homosexual).
Ca si alte romane ale lui Chabon, are in centru angoasa evreilor fatza de Holocaust transpusa in povesti fantastice cu aroma aventuroasa si tragi-comica, dincolo de care cititorul trebuie sa priceapa chestii grave si importante. Supereroul The Escapist creat de personajele romanului e o defulare a acelor angoase - inamicii supereroului sunt nazisti, Hitler etc.
Romanul a facut o valva enorma deopotriva in cultura aristocrata si in cultura pop, iar Chabon a exploatat oportunist valul lansand doua serii spinoff de meta-benzi desenate:
Prima meta-serie, Michael Chabon presents The Escapist, a fost o antologie de benzi desenate scurte realizate de artisti in voga, fiecare in stilul propriu recognoscibil - Mike Mignola, Matt Kindt etc. Povestile se pretind a fi lucrarile la care lucrau protagonistii romanului - descrise acolo meta-narativ si transpuse aici intr-un format BD de catre artisti importantzi ai momentului.
N-am citit seria respectiva dar am citit-o pe a doua - intitulata Michael Chabon's The Escapists care e scrisa de la un capat la altul de Brian Vaughan (Saga, Y the Last Man etc.) si in consecintza ofera ceva mai mult decat bonus content, si poate fi intzeleasa si de catre cei care n-au citit romanul (de fapt e un sequel la roman).
Evenimentele se intampla in zilele noastre - fiul unuia din personajele din roman gaseste in beciul parintzilor colectzia BD The Escapist (care e de fapt seria bonus mentzionata mai sus, ceea ce face povestea asta sa devina meta-meta). Cu banii mostenitzi dupa moartea parintzilor baiatul pune pe picioare un grup indie de hipsteri care relanseaza seria intrand in rivalitate cu marile corporatzii BD (Marvel, DC Comics) - dar si cu autoritatzile caci, pentru o mai buna promovare a supereroului The Escapist, pushtii astia se imbraca in uniforma personajului si provoaca diverse incidente.
Prin pozitzionarea meta fatza de seria anterioara (si meta-meta fatza de roman) e o abordare destul de ingenioasa. Grafica excelenta alterneaza doua stiluri - caci printre paginile povestii sunt intercalate si pagini din BD-urile la care lucreaza personajele povestii (o abordare mesa-meta-meta care slava domnului se incheie inainte sa tzi se arda lampa in creier.
Dialogurile sunt si ele excelente, autorul folosindu-se de ocazie pentru a spune chestii interesante despre rolul comunitatzii evreiesti din Cleveland la inceputurile industriei BD - vezi creatorii lui Superman (Siegel si Schuster) - aparut tot in preajma WW2 ca o figura mesianica venita din ceruri sa opreasca invazia nazista, dupa ce propria planeta a fost dezintegrata (paralela e de altfel si substantza romanului lui Chabon, de la care porneste tot ce am spus aici).
E foarte amuzanta concluzia povestii, in care tinerii hipsteri concluzioneaza ca in loc sa se tot chinuie sa faca benzi desenate bazate pe romanul lui Chabon mai bine s-ar apuca de ceva nou si original.
No comments:
Post a Comment