Filme contra plictiselii de pe la festivale horror (1): The Pledge, The Devil's Doorway, The Man who Killed Hitler and then the Bigfoot, The Dark Red, The Dark, Extracurricular

Inca o tura de filme din ce-a mai fost pe la editziile Sitges/Frightfest recente si n-am apucat sa scriu la vremea lor. De data asta filme asa si-asa, desi unele pot fi entertaining pentru fanii genului.

The Devil's Doorway

(regizat de Aislinn Clarke, debutanta irlandeza)

Biserica Catolica baga bani la greu in horror, in 2-3 ani au iesit vreo 15 titluri de gen despre cele sfinte. Asta e unul din cele mai interesante, debutul unei feministe irlandeze care formuleaza o critica la adresa unei manastiri din Belfast care de-a lungul timpului a servit drept ospiciu pentru femei, bordel pentru prelatzi, orfelinat pentru copiii din flori ai acestora iar ca fatzada a fost o spalatorie ce oferea servicii catre diverse companii.

Au fost si scandaluri la ei pe tema asta, dupa ce s-au dezvaluit felurite abuzuri care au avut loc acolo si chiar s-a imprastiat vestea ca statuile cu Maica Precista din manastire ar fi plans de rushine. La acest punct incepe filmul, cu doi preotzi trimisi sa investigheze de ce plang icoanele cu Maica Precista.

Marele necaz al filmului e ca se petrece in anii 60, cand tehnologia camerelor portabile era cu totul alta, iar ideea de a prezenta filmul ca found footage e trasa de par. In cateva scene se si vede magaoaia cu care preotzii filmeaza si e clar ca n-aveau cum sa alerge cu scula respectiva dupa ei - asa cum se intampla in momentele cu adrenalina ale filmului. Un film ieftin dar facut cu pasiune, cu catziva actori irlandezi din Game of Thrones.

**************************************************

The Pledge

(regizat de Daniel Robbins, nu-l stiu)

Idee excelenta in acest film, insa nici aici povestea nu se dezvolta suficient. Un grup de studentzi tocilari care nu reusesc sa isi gaseasca o gashka capata oferta de nerefuzat de a face parte dintr-o fratzie studentzeasca secreta ce le promite nu doar distractzie pe cinste ci si activitatzi de voluntariat care garanteaza acces direct la joburi excelente si examene luate pe sub mana.

Se duc ei la clubul respectiv, dar apare o dificultate - calitatea de membru e conditzionata de anumite ritualuri de umilire. Cam ca in politica romaneasca, creca avem partide care isi obliga membri sa participe la ritualuri de umilire oculta - sa umble in 4 labe prin kkt sau ceva de genu asta, altfel nu imi explic calitatea umana a celor care fac politica la noi. De cand partidele politice s-au infiltrat si in organizatziile studentzesti, rahatul incepe sa contamineze si mintzile cele mai fragede.

In fine, baietzii astia din film incep sa puna suflet dar ritualul e tot mai dubios, umilintza tot mai extrema, iar nivelul de violentza al gagurilor creste ingrijorator. Unii renuntza, altzii se incapatzaneaza, unii pun botu, altzii se indoiesc de orice, asa e in studentzie.

****************************************

The Man who Killed Hitler and then the Bigfoot

(regizat de Robert Krzykowski, debutant)

Filmu asta e exact ce zice titlul si nimic mai mult. In prima jumatate protagonistul tre sa-l omoare pe Hitler, in a doua tre sa-l omoare pe Bigfoot. Ambele scene sunt de un realism rezonabil, non-parodic, toate personajele jucand straight face de parca absolut nimic nu ar fi aberant legat de poveste si de titlul acesteia.

E un film enervant de la care asteptzi multe insa la sfarsit nu ai ce sa ii reprosezi caci itzi ofera exact ce promite. Actorul Sam Elliott e o legenda (recent finalist Oscar), iar filmul e conceput in jurul lui, in rol de pensionar care duce dorul iubitei din tineretze cu care n-a apucat sa intemeieze o casnicie. Dupa unele teorii ale fanilor evenimentele din film nu sunt altceva decat fanteziile pensionarului inchipuindu-se pe sine ca supererou care isi inchipuie ca salveaza umanitatea de nenorociri majore, cand umanitatzii nu-i pasa catushi de putzin de eroismul sau. Am rezonat, caci am facut si eu asta la viatza mea.

E relativ putzina actziune si multe scene meditative ori dialoguri fara noima, cu exceptzia flashbackurilor nostalgice ale eroului, mai incarcate emotzional - atat de adrenalina razboiului cat si de aventura sa amoroasa neimplinita. Un film foarte ciudat si foarte injurat dar care ramane cumva cu tine.

********************************************************

The Dark Red

(regizat de Dan Bush, autorul lui The Signal)

Gaslighting e atunci cand un gagiu incearca sa-si convinga gagica ca e nebuna, dar termenul se poate folosi si la scara mai larga - cand autoritatzile incearca sa-si convinga cetatzenii ca au o problema pe care ar face bine sa si-o trateze.

Aici avem o poveste oarecum clasica in horror (cum a fost recent si Unsane-ul lui Soderbergh) despre o gagica care sustzine cu tarie ca o organizatzie oculta i-a rapit copilul, in timp ce statul incearca sa o convinga sa-si ia pastilele la timp caci copilul ar fi murit la nastere. Sau o fi fost o clinica privata, nu mai tzin minte exact; oricum, o entitate juridica specializata pe supt sangele poporului.

Autorul e specialist in productzii superieftine pe care incearca sa le compenseze cu tensiune psihologica si momente creepy iar in cea mai mare parte reuseste si aici, pacat ca povestea a fost respusa deja de prea multe ori si sunt putzine lucruri noi aici - poate ceva elemente de women empowerment in lupta cu patriarhatul, dar si alea-s deja clishee iar actritza nu prea stie sa atraga simpatie.

***********************************************

The Dark

(regizat de Justin Lange, debutant)

Este aici ambitzia unui film superoriginal cu zombie, si probabil chiar nu s-a mai facut asa ceva, insa e atat de original incat rostul zombie-ului se cam pierde. Pe deasupra mai e problema asta cu filmele care s-au nascut dintr-un scurt-metraj - sunt lungite excesiv. O parte din actori si departamentul tehnic sunt austrieci (de acolo venind si bugetul pentru realizarea filmului) - probabil atrasi de tema centrala a filmului, abuzul de minori.

Filmul incepe misto, cu un pedofil austriac urmarit de politzie care gaseste adapost intr-o casa parasita din padure. Insa casa nu era chiar parasita, iar individu incepe sa fie hartzuit de o aratare cu hanorac. Apoi punctul de vedere se muta pe aratarea cu hanorac, care era o fetitza zombie intoarsa din mormant sa omoare oamenii care abuzeaza copii. Doar ca fetitza zombie nu e ce stim noi despre zombie din cultura generala elementara care se preda in scoli - aici zombie-ul vorbeste, deseneaza, are haine si urashte oamenii adultzi.

Nu-s sigur ca un film despre abuzul de minori era adecvat pentru genul zombie, dar nu putem sa nu remarcam stradania autorului de a fi original, iar dpdv tehnic filmul e foarte ok pt un debut.

**********************************************

Extracurricular

(regizat de Ray Xue, never heard of hime)

Patru liceeni gerontofobi se indeletnicesc cu omoratul de oameni in varsta care traiesc la marginea orashului. E un slasher movie povestit din perspectiva criminalului, care de fapt sunt in numar de 4 si se ajuta unii pe altzii ca sa orchestreze crimele. Motivatzia nu e foarte clara, pe la inceput unul citeaza din Nietzsche si ne explica cum lumea se imparte in oameni puternici si oameni slabi iar primii tre sa se simta bine pe seama celorlaltzi.

S-au mai facut astfel de meta-slashere, in care personajele se inspira din propria lor cultura cinefila pentru a emula evenimentele unui slasher movie, insa in general filmele din categoria asta au fost comedii (Scream, Tragedy Girls etc.). Extracurricular se ia foarte in serios si se apropie mai mult de Funny Games al lui Haneke (desi si ala avea componente de comedie).

O parte din film da semne ca ar putea fi si un detective story, cu Luke Goss (candva membru al trupei de cocalari Bros) jucand rolul politzistului care investigheaza crimele si se lanseaza intr-un joc de-a soarecele si pisica de un suspans rezonabil.