Filme nashpa de pe la festivaluri: Critters Attack, Dead Night, Dark Sense, Banana Splits Movie, Witches in the Woods, Trick

Le scriu si pe astea sa nu ma mai uit din greseala la ele inca o data ca am inceput sa uit ce am vazut si ce nu.

Sunt titluri de pe la festivalurile horror de anul trecut (in special Sitges si Frighfest) despre care cate cineva mi-a lasat impresia ca ar fi ceva de capul lor, dar nu e - fie din ineptzie regizorala, fie din ineptzie tehnica, fie din lipsuri bugetare. Insa cateva au ceva interesant la nivel de intentzie, in special primele din lista.

********************************************************

The Banana Splits Movie

(regizat de Danishka Eszterhazy, feminista)

The Banana Splits a fost un show pentru copii in anii 60, reluat ulterior cu mai mare succes in anii 70, dupa care steaua a inceput sa i se stinga, iar in zilele noastre a devenit suficient de irelevant incat producatorii sa cedeze drepturile cuiva care vroia sa faca un film horror cu care sa ingroape definitiv showul respectiv. Copiii care apreciau showul nu cred ca se vor bucura de ce e aici (violentza e destul de extrema) iar fanii horror nu vor pricepe ce e amuzant. De exemplu ar trebui sa fie funny ca unul din personaje e jucat de Poppy Larity (got it?) - ceva celebritate Insta/TikTok (o lume total paralela cu cea in care traiesc).

Youtube-ul are diverse inregistrari din anii 60 si 70 cu showul original, iar instagramul lui Poppy Larity trebuie urmarit pentru a intzelege unele scene din film. N-am stiut nimic din astea dar nici daca stiam nu-s convins ca ma amuzam - e aici o hipstereala incercand sa demitizeze "creativ" chestii traditzionaliste (poate ar fi functzionat ca episod South Park).

Protagonistii showului original erau 4 personaje costumate - leu, caine, elefant si inca unu care nu m-am prins ce e, cu un cantec tematic catchy care devenise brandul showului (era un fel de predecesor la Sesame Street). Premisa filmului e ca producatorii decid sa anuleze showul iar cele 4 personaje, care cica erau robotzi si nu oameni costumatzi, sunt virusatzi de creatorul lor ca sa omoare pe totzi cei implicatzi in anularea showului, plus pe niste spectatori din audientza live a emisiunii. Regizoarea de formatzie feminista pune in centrul filmului o mama eroina care trebuie sa-si recupereze copiii tzinutzi ostatici de personajele costumate care se poarta ca niste Terminatori si din pacate nu prea au personalitatea pe care o manifestau in showul original.

Trebuia sa fie un film din categoria so bad it's good, problema e insa ca referintzele pop sunt extrem de opace.

*********************************************

Critters Attack!

(regizat de Bobby Miller, autorul lui The Cleanse)

Alt throwback movie - pentru copiii anilor 80 filmele Critters au fost o alternativa mai horror la Gremlins, plus ca au ocazionat debutul lui Leonardo di Caprio in cinema. Discutziile pe tema Critters vs. Gremlins sunt interminabile pe net, exista reddituri lungi dedicate dezbaterii. Nu m-am omorat dupa niciuna dintre serii ca eram deja batran cand s-au putut vedea si pe la noi, insa imi amintesc ca am perceput Gremlins mereu ca filme pentru copii, iar Critters ca filme horror pentru adultzi. 

Acu in retrospectiva realizez ca singurul motiv pentru care faceam diferentzierea asta era prezentza/absentza sangelui. Ca design, fapturile din cele doua filme aveau multe in comun si erau mai aproape de papushile Muppets. Insa faptul ca in Critters sarea sangele pe peretzi iar monstruletzii isi mancau victimele a provocat o perceptzie diferita asupra celor doua serii.

Cam aia se intampla si aici, in acest al 5-lea film oficial al seriei. Seria s-a intrerupt cand lumea renuntzase sa mai faca efecte speciale bazate pe papushi (epoca Dark Crystal, Chucky, Puppet Master) insa de vreun an incoace toate francizele respective s-au relansat inlocuind teatrul de papushi cu CGI modern. N-am vazut nimic din aceste relansari pana la acest Critters, insa senzatzia cu care am ramas e ca nu are niciun sens. Erau niste motive pentru care filmele astea aveau succes in anii 80, iar azi motivele alea nu mai exista - copiilor nu le mai pasa de genu asta de monstruletzi, le ajung supereroii.

Povestea respecta standardul Critters - un grup de monstruletzi vin cu o nava spatziala si incep sa manance oamenii dintr-un sat. Unul dintre monstruletzi are insa un suflet bun si se imprieteneste cu niste copii. Cine a vazut debutul regizorului Bobby Miller, The Cleanse, va sesiza ca tot un fel de Critters incercase el sa faca si acolo dar cu un nivel superior de meta-ironie, in timp ce aici s-a conformat regulilor francizei si nu a riscat nimic, sperand sa trezeasca nostalgii.

********************************************

Dead Night

(regizat de Brad Baruh, debutant)

O harababura oribila filmul asta, desi premisele erau promitzatoare.

Produs de Don Coscarelli (Bubba Ho-tep), a adunat laolalta catziva dintre actorii de notorietate din industria indie horror - Barbara Crampton (Re-animator) si AJ Bowen (membru al colectivului "mumblegore"). Are efecte speciale interesante, o atmosfera de Craciun cu imagini placute in natura inzapezita, chiar si muzica misto. Chiar si povestea e atractiva intr-un mod weird, cu niste vrajitoare batrane care stau intr-un luminish din mijlocul padurii si se uita la niste televizoare pe care li se arata viitorul, ele dorind sa manipuleze ceva alegeri parlamentare ca sa ajunga satanistii la putere. Probabil e bazat pe fapte adevarate la cum arata lucrurile azi.

O familie nimereste intr-o cabana in apropierea luminishului cu televizoare si e casapita de niste agentzi ocultzi care nu stiu ce legatura aveau cu vrajitoarele pomenite. Scenariul se destrama dramatic datorita montajului defectuos - dupa premiera regizorul s-a retras sa-si reediteze filmul iar asta ce am vazut eu e un haos cu scene lipsa, personaje care apar de nicaieri, replici care fac trimitere la evenimente ce nu s-au intamplat. E efectiv un film neterminat in cel mai propriu sens al termenului, genu de chestie pe care mi-as sterge-o din CV daca as fi in locul regizorului. Eventual as fi folosit unele scene pentru alt film.

***********************************************

Dark Sense

(regizat de Magnus Wake, debutant scotzian)

Un paranormal care se poate conecta la mintzile oamenilor urmareste un criminal in serie ale carui crime au fost date in vileag de respectivul paranormal. In poveste se amesteca si SRI-ul lor, care nu poate tolera sa existe si altzii care intercepteaza gandurile si convorbirile cetatzenilor.

In momentele cele mai bune arata ca un episod din SF-uri de BBC gen Torchwood, in cele mai proaste ca o drama paranormala de la Hallmark (mai exista Hallmark?). Din pacate momentele bune sunt in prima jumatate a filmului iar cele proaste in a doua asa ca ramai cu un gust amar, in special in urma caftelii finale extraordinar de prost regizata si montata. Povestea cica s-ar baza pe povestea unuia Peter Flannery - dramaturg important contemporan, insa am intzeles ca doar primele 10 minute din film au de a face cu povestea aia, restul e din burta.

Am pescuit prostia asta (si altele din acest articol) din programul festivalului Frightfest, ocazie cu care mi-am reconfirmat degradarea festivalului si faptul ca s-a transformat intr-o mashinarie de promovat debutantzi britanici indiferent de ce mizerie scot. Ba chiar are si o minieditzie de Glasgow unde prinzi numai scotzieni si nici aia nu-s mai breji, chiar daca nu au votat cu Brexitul. Cineva mi-a spus ca englejii au probleme cu urmaritul subtitrarilor si de aia festivalurile de gen de la ei sunt tot mai anti-internatzionale (in ultima editzie Frightfest au fost doar doua filme straine).

***************************************************

Witches in the Woods

(regizat de Jordan Barker, autor de horror ieftin)

Film superieftin din programul aceluiasi Frightfest, se petrece integral intr-un autoturism Ford de 6 persoane si in imprejurimile acelui autoturism. Shase persoane frumoase si tinere raman intzepenite in zapada din cauza ca shoferul autoturismului era cam prost. Totzi cei 6 sunt studentzi aflatzi intr-o escapada la o cabana pe care nu reusesc sa o gaseasca pentru ca Google Maps n-are semnal si niciunul dintre ei nu si-a pus problema sa faca rost de o harta pe hartie, ori sa intrebe pe cineva care e drumul bun.

In paralel cu nenorocirea asta aflam ca in padurile respective au fost spanzurate pe vremuri niste vrajitoare, iar una dintre studente, victima recenta a unei hartzuiri sexuale, e un spirit venit sa razbune abuzurile impotriva vrajitoarelor de acu 300 de ani.

Se fac unele eforturi de a ascunde cat de putzin s-a cheltuit cu filmul asta - scenele par filmate in zapada adevarata, cu personajele degerand pe bune, dardaind sau vaicarindu-se in zapada. Nimic nu are sens in deciziile eroilor care prefera sa se certe pe probleme studentzesti decat sa schimbe roata la mashina sau sa ia vreo masura concreta de a iesi din fundatura inzapezita. Mai apar si niste ciori amenintzatoare pe-acolo.

Actritza principala e simpatica, a mai jucat in versiunea LGBT a Exorcistul (serialul recent).

******************************************************

Trick

(regizat de Patrick Lussier, autorul lui My Bloody Valentine)

E inexplicabil cum poate fi atat de nashpa filmul asta avand in vedere experientza regizorului - a fost vreo 20 de ani asistent/editor pentru Wes Craven, iar acu 10 ani a facut cateva horroruri bine primite (Drive Angry si remakeul My Bloody Valentine).

Aici insa ceva e profund greshit, daca nu cumva e vreun experiment psihologic pentru generatzia ADHD. Autorul nu se bazeaza defel pe abilitatea spectatorului de a conecta 2-3 scene consecutive, e genul de film care poate fi proiectat in fundal in timpul unui party (eventual cu ceva coloana sonora muzicala). Genul ar fi slasher movie, insa criminalul nu e vreo amenintzare misterioasa din umbra, ci un dement care alearga, sare garduri, face parkour si injunghie pe oricine ii iese in cale, cu o masca sugerand ca e vorba de un fan Slipknot pasionat de fitness si cardio. Posibil ca autorul a vrut sa incerce o inversare de ritm - in slasherele traditzionale lucrurile se intampla lent, lasand sa se acumuleze o oarecare tensiune. Aici ai impresia ca ai pus filmul pe fast forward.

Bodycountul filmului e de cateva zeci de victime, majoritatea figurantzi (nu trec doua minute fara un mort), ceea ce face ca crimelor sa le lipseasca orice alta motivatzie decat faptul ca se intampla de Halloween, pe parcursul mai multor ani in care cremenalul reuseste mereu sa scape printre degetele autoritatzilor incompetente. Singurul actor profesionist e negrul asta din Dr. House care e simpatic pe post de detectiv, insa rolul ii este terfelit de editarea mizerabila a povestii.