In an centenar, au iesit filme SF interesante despre daci care calatoresc prin timp sau salveaza lumea cu magia lor. Avetzi trailerele deasupra, o sa va schimbe viatza, in special primu. Eu nu mai sunt acelashi om dupa ce l-am vazut.
Am aflat de filmele astea din programul Festivalului de film horror Dracula, a 6-a editzie care s-a tzinut ca de obicei la Brasov. Nu ajunsesem la festivalul asta niciodata, preferand varianta rurala (Festivalul Luna Plina de la Biertan) din ratziuni de calendar/concediu. Mi se pare ca Dracula Fest e foarte nefericit pus in octombrie (fara a fi totusi cuplat cu Halloweenul). Si nici nu-mi plac festivalurile care se tzin la mall - insa asta fusese o falsa impresie: exista intr-adevar cateva filme in programul de la mall, insa mai mult in virtutea unui marketing de asociere. In mod normal lumea de la festival nu sta pe acolo, ci la Centrul Cultural Reduta, migalos decorat in spiritul festivalului si aproape de pubul la care beau regizorii, organizatorii si fanii.
Comparativ cu festul de la Biertan, Dracula are avantajul accesibilitatzii (transportul si cazarea la Brasov sunt mult mai comode), insa dezavantajul lipsei unei comunitatzi. La Biertan de bine de rau lumea care ajunge acolo cu cortu se trezeste captiva, n-are unde altundeva sa mearga asa ca face un efort sa contribuie la spiritul evenimentului. La Brasov izolarea asta nu exista, lumea mai intra din intamplare la film, iese cand are chef, festivalul are un impact mult mai slab asupra localnicilor - cu exceptzia traditzionalului zombie walk prin centrul istoric al orasului care isca tot felul de reactzii amuzante sau agresive.
In schimb evenimentele conexe sunt mai bogate si mai interesante decat la Biertan - anul asta a fost inclusiv o conferintza academica dedicata lui Dracula, girata de Universitatea din Brasov, cu musafiri internatzionali (draculologi venitzi hat din Texas sau Asia). Dar ce mi-a placut cel mai mult e ca toate filmele de competitzie sunt insotzite de un musafir - de regula regizorul, uneori insotzit de vreun actor sau sunetist. Ii gasesti pe totzi in barul oficial al festivalului, mereu dispusi sa se ia la hartza pe subiecte horror. In consecintza la nivel de networking si socializare (=baut pana la 5 dimineatza cu regizorii) a fost o editzie extrem de fructuoasa, chiar memorabila, un rol esentzial avand maestrul de ceremonii si selectzionerul evenimentului, inimosul Alin Ludu Dumbrava.
Alta chestie care mi-a placut a fost selectzia filmelor din competitzie, mai diversificata tematic si mai interesanta decat la Biertanul de anul asta - beneficiind, cum ziceam, si de prezentza personala a regizorilor, ceea ce a ocazionat discutzii prelungite (care s-au finalizat abia cu doua zile dupa incheierea festivalului, cand ultimul dintre regizorii invitatzi n-a mai putut sa bea).
Mi-e greu sa intzeleg apatia brashovenilor (si a tinerilor) fatza de eveniment, dar sper ca Brasovul va invatza intr-o buna zi sa se bage pe sine in seama, iar studentzii care se calcau in picioare sa intre la un concert gratis Bosquito vor invatza ca orasul le mai ofera si alte oportunitatzi de distractzie decat inertzia cocalarismului anilor 90. Macar filmele romanesti din program ar fi fost motiv de distractzie majora (sau de mandrie natzionala, dupa cum te pozitzionezi pe "ieshikierul politic").
In fine, revenind la filmele din programul Dracula Fest de anul asta, deocamdata despre cele nashpa si o parte din filmele asa si-asa:
Filmele nashpa
Lost in Apocalypse
(regizat de Sky Wang, debutant chinez)
Filmul perfect pentru eticheta "chinezarie".
E genul de film care sugereaza ca chinezii abia acu au auzit de zombie, ori poate a inceput in sfarsit sa se dea si la ei serialul Walking Dead si l-a apucat pe vreun fan entuziasmu sa faca si el ceva de genu, cu scurtaturile si simplificarile de rigoare pentru a se incadra in bugetul primit de la partid.
L-as fi tratat mai cu indulgentza daca aparea acu 15 ani, insa filmu asta e 15 ani too late. Absolut nimic proaspat nu se gaseste aici in afara de noutatea ca personajele sunt chinezi (pe care eu oricum ii confund cu coreenii, care au avut deja cateva filme cu zombie, deci pentru mine nici asta n-a fost noutate). Nu e noutate nici macar ca povestea transmite un subtil mesaj despre lupta de clasa - doi membri ai grupului de supravietzuitori din film sunt fosti colegi de clasa, dintre care unul a ajuns shofer iar celalalt manager, si filmul asta ne invatza ca diferentzele astea nu inseamna nimic, nicio meserie nu e rushinoasa (in plus shoferul se dovedeste mai util intr-o apocalipsa zombie).
Daca Ceausescu nu murea si ar fi decis candva prin 2005 ca e momentul sa faca si Romania un film cu zombie, pe asta l-ar fi facut.
P.S. Cica e facut dupa o banda desenata cu acelasi titlu, tot chinezeasca, probabil material de propaganda care se distribuie la ei prin scoli.
**********************************
I Still See You
(regizat de Scott Speer, autoru filmelor Step Up, alea cu dansatori)
O poveste frumoasa pusa intr-un film extrem de idiot, cu replici painful si un scenariu care se dezintegreaza din mers.
Povestea se trage dintr-un roman young adult SF al unui Daniel Waters, popular in randul fanilor Twilight (adolescente gotice care asculta Chelsea Wolfe in timp ce se uita la Kardashians). Eroina filmului se indragosteshte de un fantom bunoc care i se tot arata in chilotzi prin baie si incearca sa ii spuna ceva. In paralel, gagica se inhaiteaza cu un nashparliu de la scoala care e si el pasionat de fantome si fantomi.
A, am uitat sa zic ce e cu fantomele astea. Povestea e postapocaliptica, are loc dupa ce Acceleratoru de Particule a produs un accident interdimensional ca ala de care se temea acu 10 ani Codrin Shtefanescu, vicele PSD. Doar ca in loc sa dispara PSDistii prin gaura neagra, au disparut tot felu de oameni de treaba ale caror fantome se tot arata din cand in cand prin lumea care si-a continuat mersul in urma cataclismului. Teoriile zic ca sunt niste ramashitze ale energiilor lor personale venite sa ii bantuie pe cei dragi. Unu dintre ei este insa tipu ala care i se tot arata in chilotzi eroinei jucata de o Bella Thorne care isi pusese silicoane in timpul filmarilor, motiv pentru care dimensiunea bustului ii cam variaza de la o scena la alta. In caz ca nu stitzi cine e Bella Thorne, cel mai remarcabil lucru pe care l-a facut e videoclipul Pussy Mine.
Eroina afla ca tipu care i se tot arata in chilotzi a fost candva suspectat de omorarea unor fete nascute pe 29 Februarie si cum ea e de asemenea nascuta pe data aia banuieste instantaneu ca fantomul i-a pus gand rau. Ca sa se protejeze, solicita ajutorul profului de mate de la scoala si al unui mad scientist care a lucrat la Acceleratoru de Particule si se simte vinovat pentru cataclisma respectiva.
Sunt aici vreo 3 inceputuri de filme care n-au legatura unu cu altu si nimeni nu se sinchiseste sa le lege intr-o poveste coerenta.
Filmele asa si-asa
The Wax Mask
(regizat de Sergio Stivaletti, maestrul efectelor speciale giallo)
Unul din musafirii acestei editzii Dracula Fest a fost Sergio Stivaletti, unul din ultimii maestri europeni ai efectelor speciale prostetice si animatronice (non-CGI), consacrat in anii 70-80 prin contributziile la horrorul italian (Argento, Bava si Soavi). Omul a prezentat un masterclass despre munca depusa la scoala lui de efecte speciale non-CGI, printre ultimele ramase in Europa.
Candva la finele anilor 90 Stivaletti s-a trezit nevoit sa se apuce de regie, in momentul in care Lucio Fulci murise tocmai in timpul productziei acestui Wax Mask. Dario Argento scrisese scenariul insa nu era disponibil ca regizor, asa ca Stivaletti a finalizat productzia (iar de atunci incoace avea sa mai scoata cateva filme).
Filmul e interesant ca optziune estetica, un tribut adus deopotriva giallo-ului italian clasic si filmelor gotice cu Vincent Price din anii 50 (in special House of Wax, din care sunt furate unele idei). Vizual arata (intentzionat) ca un film horror de acu 50 de ani, cu toate manierismele actorilor prosti ai generatziei Ed Wood - nu reusesti sa itzi dai seama care e actor prost sau care face pe prostu. Insa asta conteaza mai putzin, importanta e demonstratzia de efecte speciale low-budget, combinand colajul digital cu mastile si membrele animatronice.
Povestea e un gotic standard, cu un mad scientist care inventeaza ceva injectzie ce transforma gagici in statui de ceara. In buna traditzie giallo, accentul scenelor horror e pus pe sharp objects (seringi, foarfeci, cutzite) iar scenariul are o componenta de detective story, cu o investigatzie ce se intinde peste 20 de ani in stradania de a da in vileag abuzurile scientistului nebun.
Asa, la primul contact pare un film incredibil de prost, insa nu putea fi atat de prost in 1997 iar daca ai rabdare pana la final razbate destul de clar intentzia italienilor de a propune acel gen de retrofetishism cu care aveau sa-si castige painea mai tarziu oameni ca Tim Burton sau Tarantino. Doar ca, fiind un film italian, a trecut neobservat.
************************************************
Rabbia Furiosa
(regizat de acelasi Sergio Stivaletti de mai sus)
Acelasi Stivaletti a adus la Dracula Fest si cel mai recent film al sau, o demonstratzie excelenta a drumului pe care l-a parcurs ca regizor de la debutul cu pastisha Wax Mask pana astazi. In plus si catziva dintre actori sunt aceiasi, cu 20 de ani mai batrani si in cu totul alte roluri.
Povestea din Rabbia Furiosa are la baza aceleasi evenimente reale care sunt prezentate si in recentul succes de la Cannes intitulat Dogman. Cele doua filme s-au facut cam deodata, ambele in Italia, ambele prezentand circumstantzele unei crime odioase infaptuite in 1988 de un frizer de caini poreclit Er Canaro. Individul, altfel pashnic, apucase sa faca puscarie in locul unui marunt mafiot local insa la iesire in loc sa fie intampinat cu recunostintza a fost tarat intr-un joc de putere si in complicatzii politziste legate de lupte ilegale cu caini si trafic de droguri.
Intre timp am vazut si Dogman, e aceeasi poveste spusa in cu totul alt stil. Si Rabbia Furiosa se mentzine in cea mai mare parte intr-o zona rezonabila a filmelor cu mafiotzi maruntzi, destul de aproape de Gomorra si alte productzii perfect realiste pe subiectul asta. Abia la final apar scenele horror si efectele speciale - practic intregul film e un buildup pentru scena de violentza extrema din final (inspirata din documentele politziei).
Prin film joaca si un român (asistent al regizorului), in rolul unei brute poreclite "bestia rumena".
**************************************************
The Night Eats the World
(regizat de Dominique Rocher, debutant francez)
Cand eram tanar facuse la noi valva o carticica amuzanta a unui francez pe nume Martin Page, intitulata M-am hotarat sa devin prost. Se pare ca mai nou Page a inceput sa scrie povesti introspective cu zombie si a publicat romanul pe care se bazeaza acest film. E un film cam banalutz, dar beneficiind semnificativ de actorul norvegian Anders Daniels Lie (31 August Oslo iar mai nou rolul psihopatului Breivik in 22 July).
E un film lent, prezentand mai mult aspectele organizatorice ale supravietzuirii in apocalipsa zombie. Scenele violente sunt reduse, zombie mai mult in decor.
Povestea incepe cu gagiul asta care merge sa-si ia lucrurile de la fosta iubita. Gagica tocmai dadea un chef in cinstea despartzirii de el, asa ca nu prea are vreme de el dar il lasa singur intr-o camera sa-si aleaga lucrurile. Cum sta el suparat acolo incepe sa bea singur si adoarme, iar cand se trezeste toata lumea de la chef e zombificata, inclusiv gagica-sa (ceea ce-i da ocazia sa o impuste in cap si sa-si mai ia frustrarea de pe suflet).
Apoi baiatu incepe sa faca curatzenie prin apartament, sa remobileze, sa caute mancare prin apartamentele invecinate etc. E un film taciturn, nu cred ca sunt 10 minute de dialog in tot filmu, plus ceva monolog cand eroul simte ca innebuneste daca nu incepe sa vorbeasca.
Nu e un film rau dar e mult prea lung pentru ce are de oferit, un scurt-metraj de 30 minute ar fi fost suficient.
No comments:
Post a Comment