Jason Brock si William Nolan (eds.) - The Devil's Coattails

 

Am fost acuzat de gagici ca imi cumpar cartzi din snobism, pentru ca-s un hoarder plin de fitze. Decat sa imi umplu casa de cartzi mai bine luam o mashina sa pot duce fetele acasa, ori sa ma duc pana la non-stop noaptea cand realizez ca nu mai am in casa prezervative sau crema de hemoroizi.

Dupa cum concluzionam cu Marius Chivu intr-o seara de februarie, sa ai casa plina de hardcoveruri princeps e mult mai nasol decat sa ai o chitara, ori macar o muzicutza (iar sa scrii recenzii la muzica e in general perceput mai josnic decat sa lalai Andri Popa zdranganind random la chitara). Un amic mi se plangea zilele trecute ca la un team-building l-au prins colegii corporatisti citind intr-un shezlong si au inceput sa traga in el cu pistoale cu apa. O colega de munca, mi-a replicat, cand am intrebat-o ce mai citeste, ca "a trecut perioada aia din viatza ei", de parca o intrebasem daca mai trage cocaina pe nas. Avusesem chiar o gagik care se oferise sa ma ajute sa duc cartzile in beci, ca sa facem casa mai luminoasa. Alta ma lasase pentru unu dintr-o galerie de fotbal, caruia ii placea sa urle intr-o vuvuzea si sa arunce cu scaune in galeria adversa. Ma tot macin pe subiectul asta de catziva ani, noroc ca zilele astea Dragnea a transhat problema: "barbatzia nu se gaseshte la librarie". Colectzionatu de cartzi e un hobby pe care il dezvoltzi cand te pregatesti sa mori si vrei sa miroasa prin casa o combinatzie de cerneala si hoit.

Asa ca am rarit la extrem articolele despre cartzi, mai am cateva ramase nepostate de mai demult si uneori ma mai obliga gagica-mea sa ma imprietenesc cu oameni care au cartzi prin casa.

Articolul asta e adresat exclusiv colectzionarilor de cartzi de fitze, celor care sufera aceeashi conditzie incurabila ca mine. The Devil's Coattails e una din cele mai frumoase cartzi pe care le-am tzinut in mana si face parte dintr-o trilogie de antologii horror ce au aparut pe parcursul ultimilor 10 (celelalte doua volume se numesc The Bleeding Edge si Darke Phantastique). Trilogia e un proiect de familie al sotzilor Jason si Sunni Brock, ca de altfel si editura (Cycatrix) infiintzata de cei doi doar ca sa scoata cartzile astea (plus ceva revistutza).

Din pacate volumul asta e cel mai slab din trilogie (Darke Phantastique e cel mai bun, dar nu stiu daca voi trai sa scriu despre el). Cu sotzii Brock am o serie de probleme:

• In primul rand ca site-ul lor (portal?) e o varza sinistra care serveste in acelasi timp ca site de editura, ca blog personal (pe care fac recenzii notate cu zecimale) si ca reclama la servicii de consultantza oferite de acestia (sau doar de nevasta?) pentru instalare Sharepoint;
• In al doilea rand pentru ca il tot gasesc pe Jason Brock prin antologiile de proza lovecraftiana care au rasarit ca ciupercile in ultimii 10 ani si in mod regulat participa cu cele mai slabe contributzii la volumele respective, dar pare foarte incapatzanat sa isi faca numele auzit in aceasta industrie. In volumul de fatza omul merge pana acolo incat baga si o proza de-a lui nevasta-sa, care mai bine s-ar limita la a face instalari de Sharepoint;
• In al treilea rand, omu are o pagina de wikipedia superbombastica in care isi enumera tot CV-ul in cele mai mici detalii, cu referiri la tot felu de elogii marunte culese pe ici pe colo, de parca ar fi disperat sa isi gaseasca un job. Mi-e groaza sa ma uit pe pagina lui de LinkedIn;
• In ultimul rand pentru ca are o strategie de marketing foarte agresiva - Jason Brock isi tot da cate 5 stele propriilor cartzi pe amazon si pe goodreads si spameaza cu linkuri la recenzii pozitive facute de diversi amici.

N-o sa dau linkuri ca sa nu ma gaseasca si sa vada ce scriu aici.

Antologiile de care vorbesc aici reflecta stratagema oportunista a sotzilor Brock (cel putzin a sotzului) de a se baga cu insistentza antreprenoriala pe sub pielea a diverse nume mari care sa le confere credibilitate proiectelor. Cei mai vizibili sunt lovecraftologul S. T. Joshi (care ofera aici o introducere fusharita) si William Nolan (autorul lui Logan's Run, legenda vie in horrorul american) care la aproape 100 de ani (vezi si poza de mai jos) i-a ajutat pe sotzii Brock sa adune cat de cat niste nume relevante in paginile astea.

Din pacate in volumul de care discut aici numele relevante sunt alternate in mod dubios cu numele unor scenaristi (relatzii facute de William Nolan pe cand lucra la Hollywood) si cu catziva autori de 2 lei de care nici Internetul n-a prea auzit (in ultima categorie ii includ si pe sotzii Brock carora ambitzia le depasheshte mult capacitatzile literare). In general e un semn de prost gust cand un antologator isi include o proza proprie in antologia pe care o ingrijeste. E si mai nasol cand include si una a nevestii, si e foarte nasol cand aceste proze sunt in mod evident cele mai slabe contributzii din volum.

Ok, probabil pana aici suna destul de nasol, e timpul sa spun si cateva lucruri bune.

Cum ziceam, sunt cartzi pentru oameni cu fitze. Toate trei volume au iesit in editzii limitate de 50-100 de exemplare cu autografe ale tuturor autorilor aflatzi inca in viatza si cu ilustratzii pe hartie lucioasa facute de un superstar al ilustratziei de carte, Vincent Chong (a lucrat si pentru Subterranean si alte edituri de editzii deluxe). Creca Jason Brock a vrut sa ramana cumva in istorie cu aceste cartzi iar efortul pus in design e semnificativ. Calitatea literara pe ansamblu nu straluceshte, dar au fost incluse si cateva proze rare, la mare cautare in cercurile horror, culese de prin sertarele unor obscuri raposatzi (de exemplu scenariul unui episod pierdut din Twilight Zone, o proza uitata prin sertare de scenaristul Dan O'Bannon pe cand incerca sa devina scriitor si alte astfel de exotisme pentru colectzionari).

Apar si cateva nume foarte mari (Nolan, Ramsey Campbell, Joe Lansdale, John Shirley, chiar Ray Bradbury - greu de lamurit sa mai scrie ceva la sfarshitul vietzii). Uneori numele mari au doar contributzii politicoase, de umplutura, in timp ce anonimii si debutantzii dau dovada de ambitzie si au contributzii merituoase. Deci e vorba de niste antologii surpriza in care nu stii la ce sa te asteptzi iar nivelul de calitate variaza foarte puternic. Variaza foarte puternic si tematica - nu sunt antologii tematice asa cum am fost rasfatzatzi in ultima vreme de Datlow sau J. J. Adams. Fiecare autor a trimis ce a vrut sau ce a avut la indemana, ceea ce contribuie la senzatzia de carpitura/improvizatzie.

In sfarshit,  acest articol vizeaza doar volumul The Devil's Coattails, care din pacate e cea mai slaba dintre cele 3 antologii, cea mai subtzire si cu cele mai putzine nume consacrate. Arata insa la fel de bine ca celelalte (chiar mai bine) si in general cine le ia ar trebui sa ia setul cu toate trei, ca altfel nu prea ai langa ce sa le pui in biblioteca fara sa faca nota discordanta.

Povestile tari (4-5 stele)

And Dream of Phaedian Fancies, de Gary Braunbeck. Autorul e unul dintre numele mari prezente in acest volum si singurul dintre acestia care a muncit la contributzia oferita aici. Povestea e foarte meta, greu de citit, scrisa intr-o maniera experimentala - in mare parte e la persoana a doua, sub forma unui monolog retoric al autorului spre cititor, comentand asupra actziunilor a diverse personaje. Mai mult nu pot explica, nici io n-am prea priceput despre ce e, dar scriitura e foarte insidioasa.

If You Love Me, de Paul Bens Jr. Queer-horror din partea unui scenarist de televiziune. Ca mai toate scrierile scenaristilor, musteshte de dialoguri si sufera la descrieri, insa in cazul de fatza nu e un neajuns. Povestea are o cadentza excelenta data de o succesiune rapida de dialoguri intre doi iubitzi gay, dintre care unul are SIDA si nu e dispus sa renuntze la relatzia cu celalalt.

The Hidden Realm, de Wilum Pugmire si Maryanne Snyder. Alta mostra queer-horror (nu e totusi, o antologie tematica, astea 2 sunt singurele de acest tip), cu un limbaj sofisticat si numeroase referintze istorice. Personajele principale sunt Oscar Wilde si iubitul acestuia, pictorul Frank Miles, care a sfarshit internat la spitalul de nebuni (s-a numarat si printre suspectzii din cazul Jack Spintecatorul). Povestea speculeaza pe seama cauzelor care au dus la degenerarea mentala a lui Miles. Willum Pugmire e unul din cei mai importantzi exponentzi queer-horror ai momentului, specializat pe reshaparea literaturii lui Lovecraft in cheie LGBT.

Povestile asa si-asa (3 stele)

Best Friends, de Melanie Tem. Sotzii (Melanie si Steve) Tem sunt maestri ai literaturii moderne cu fantome. Sotzia a decedat dupa publicarea acestui volum si asta e una din ultimele sale scrieri, o contributzie foarte melancolica la persoana intai, spusa din perspectiva unei vaduve bantuita de fantoma unei prietene cu care nu si-a mai vorbit de foarte multzi ani.

The Moons, de Ramsey Campbell. Volumul incepe promitzator cu aceasta poveste de atmosfera despre nishte copii care intarzie sa se intoarca acasa inainte de lasatul intunericului si devin captivi intr-un fel de realitate paralela in care pe cer lucesc mai multe luni simultan. Autorul e una din legendele horrorului britanic, mereu placut la citit. N-ar trebui sa aiba nevoie de prezentare, insa din pacate la noi a fost complet neglijat de editori, probabil si pentru ca nu s-au prea facut filme dupa el (asa cum s-au facut dupa colegii sai de generatzie Stephen King, Dead Koontz etc.)

Crimean Vespers, de Richard Selzer. Autorul e un medic-scriitor obsedat de Cehov pe care cica l-a comentat si imitat in repetate randuri. Povestea e un astfel de tribut cehovian, despre aventura amoroasa traita de un medic cazac si o rusoaica focoasa de vitza nobila in timp ce acestia calatoreau cu o corabie prin Marea Neagra. Daca volumul de fatza se doreste o antologie horror, nu intzeleg ce cauta aceasta poveste aici, dar scriitura romantzioasa e destul priceputa.

Invisible, de Nancy Kilpatrick. Autoarea e una dintre cele care ne tot spameaza de catziva ani incoace cu romane vampireshti (gen Twilight, True Blood etc.). Pare totusi ceva mai rasarita decat altele (e din generatzia lui Anne Rice). Povestea de aici e cam emo, moody si feminista, despre o chelneritza single-mother deprimata cu care clientzii se poarta urat.

Cattiwampus, de Steve Rasnic Tem. Asta e sotzul raposatei Melanie Tem pe care am pomenit-o mai sus. Cei doi au scris adesea impreuna si au contribuit adesea laolalta in antologii, uneori cu povestiri scrise in colaborare, alteori fiecare cu bucata lui, cum e cazul de fatza. Sotzul insa e ceva mai brutal - povestea asta e o reinterpretare cu miza sexista a legendei amerindiene despre femeile-pisica. De altfel sotzii Tem si-au bazat multe scrieri pe folclorul si mitologia din zona Muntzilor Apalashi, in care si-au dus veacul.

On the First Day, de James Robert Smith. Poveste similara Mist-ului lui Stephen King, cu conotatzii nihilist-lovecraftiene, despre o Apocalipsa ce se manifesta prin invazia unor paianjeni gigantici care impacheteaza tot pamantul intr-un ghemotoc de fire luminoase. De autor n-am auzit niciodata, se pare ca nu e chiar debutant, e doar irelevant.

Too Good to Be Human, de J. Brundage. N-am auzit de autoare, nici Internetul nu pare sa fi auzit, iar din scurta notitza biografica inclusa in volum intzeleg ca e o amica de familie a antologatorului. Povestea ei e tragico-amuzanta, despre o corporatista ingrijorata ca a ramas insarcinata in urma contactului cu niste spori extraterestri.

Invocation, de Dan O'Bannon. Autorul (raposat) e celebru in industria cinematografica SF ca scenarist pentru Alien, Total Recall etc. si ca membru al echipei atasate defunctului proiect Dune al lui Jodorowsky. In tineretze a avut unele ambitzii literare, dintre care schitza de fatza a fost descoperita de rude prin caietele de studentzie. E o snoava scurta dar hazlie despre nishte drogatzi care il invoca pe Diavol.

Dying to Forget, de Sunni Brock. Asta e contributzia nevestei antologatorului Jason Brock si, desi gagica n-a prea scris la viatza ei (nota biografica o prezinta drept consultant pe produse Microsoft si Adobe), ii iese ceva mai bine decat bucata sotzului (pe care am incadrat-o mai jos intre cele mai slabe povesti din volum). Povestea e despre un individ blestemat sa se reincarneze in mod repetat in persoane muribunde.

The Woods Colt, de Earl Hamner Jr. Alt autor care la origini e scenarist de televiziune, specializat pe soap-opera, dar a scris pe vremuri si cateva episoade Twilight Zone. Povestea sa e despre un gagiu deprimat care isi reviziteaza casa parinteasca parasita si bantuita de fantomele parintzilor. Cam standard, dar scrisa cu pricepere de scenarist veteran.

Povestile naspa (1-2 stele)

Gunboat Whores, de John Shirley. Autorul e unul din numele mari - membru al cercului care a lansat genul cyberpunk, devenit ulterior un apreciat autor horror (i-am mai recenzat aici o carte foarte buna). Contributzia sa la acest volum e insa doar o politetze, un fragment de roman istoric neterminat despre viatza sherifului Wyatt Earp. Fragmentul relateaza intamplari (adevarate) de pe vremea cand acesta lucra ca proxenet pe un vapor-bordel.

Barrels Ready? de Norman Corwin. Autorul e una din legendele mediului radiofonic american, mai cunoscut ca jurnalist si scenarist de film/teatru, trecut de suta de ani la momentul la care i s-a solicitat o contributzie la aceasta antologie si decedat la scurt timp dupa publicare. In consecintza omul nu s-a straduit prea tare si a oferit o snoava autobiografica de pe vremea cand era jurnalist si a trebuit sa intervieveze un individ ce pretindea ca a inventat un sport nou - rostogolitul de butoaie. Nu are ce cauta intr-o antologie horror, dar la cei 101 de ani ai autorului probabil antologatorii au vrut sa fie politicosi.

Interrogation de Richard Christian Matheson. Autorul e fiul legendarului Richard Matheson (I am Legend) si un muncitor scenarist de televiziune (a scris episoade pentru Masters of Horror, Tales from the Crypt etc.), urmand modelul tatalui sau (care a scris pentru Twilight Zone). Ocazional Matheson Jr. mai scrie si literatura, in stilul tipic al scenaristilor ce pun accent pe dialoguri. Povestea de aici e doar un banc cu poanta, in care doi politzisti se chinuie sa interogheze un papagal care a fost martor la o crima.

Night Food, de Jerry Airth. Un tip si o tipa, membri ai unui club de ozenistica, asteapta in deshert posibila aparitzie a unui OZN. Dar, surpriza, tipa e extraterestra. O surpriza de kkt, care denota ca avem de a face cu un scriitor incepator si o proza de cenaclu.

Dread Voyage, de William Nolan. Co-antologatorul William Nolan participa la volum cu o poezie. Omul a facut suta de ani si in ultima vreme s-a dedicat poeziei. Mostra din acest volum e un capitol apocrif la Eneida lui Virgil. Nu ma pricep nici la Virgil, nici la poezia americana, nici la poezie in general de aceea de regula incadrez astfel de contributzii in categoria nashpa. Cartea asta trebuia sa fie o antologie de proza horror si percep prezentza unei poezii drept un fel de tragere pe sfoara.

Knife Through the Veil, de Marc Scott Zicree. Asta e un episod Twilight Zone care n-a fost aprobat pentru filmare, probabil de prost ce era. Partea cea mai nasoala e ca textul e inclus in acest volum chiar in formatul de scenariu batut la mashina (scanat). E despre o gagica care il urmareste pe cremenalu ce i-a omorat familia, si continua sa-l urmareasca chiar si dupa ce acesta moare.

Object Lesson, de Jason Brock. Antologatorul principal al volumului contribuie, dupa cum avertizat deja, cu una din bucatzile cele mai slabe, despre un gagiu care isi scoate din priza mama aflata in coma pe patul de spital - o tema rasuflata. In mod regulat prozele lui Brock se numara printre cele mai slabe pe care le-am citit prin antologiile la care a participat si nici asta nu face exceptzie.

Can You Imagine? de Paul Salamoff. O poezie ridicola despre un tata care le explica fetitzelor sale ca a fost o vreme in care nu existau Internet, televizoare si Iphoneuri. Autorul e om de cinema, specialist in efecte speciale si machiaj. Nici autorul, nici contributzia, nu aveau ce cauta aici.

************************

La trasul liniei, cu doar 3 povestiri tari (grupate la sfarsitul volumului, sa lase o amintire placuta cititorului), 10 mediocre si 8 proaste de-a dreptu, antologia se prezinta destul de slab. Cred ca e cea mai slaba pe care am recenzat-o de cand exista blogul asta.

Din punct de vedere tematic si stilistic e o carpitura, desi incearca sa se vanda drept antologie cu tema libera, asta incearca doar sa mascheze faptul ca autorii au contribuit cu ce aveau la indemana, in general cu ciurucuri (fragmente de roman, anecdote, poezii, scenarii, povestiri foarte scurte) si ca peste o treime din cuprins contzine contributzii dubioase de la oameni de film (cinema si televiziune) care doar tangentzial au treaba cu literatura. Considerente precum faptul ca unele din aceste contributzii au fost gasite prin sertare si coshuri de gunoi ale unor ilustri raposatzi nu prea compenseaza.

Autorii pe care o sa-i mai cercetez deoarece au avut contributzii aparte sunt Gary Braunbeck si Wilum Pugmire.
Autorii cunoscutzi care au confirmat asteptarile sunt Ramsey Campbell si Melanie Tem.
Cei care m-au dezamagit sunt John Shirley, William Nolan, Steve Rasnic Tem.
Cei pe care ma tem ca ii voi evita sunt Jason Brock, Richard Matheson Jr. si totzi scenaristii care au fost invitatzi sa umple paginile acestei antologii cu balast.

In final, trebuie sa repet faptul ca e una din cele mai frumoase cartzi pe care le-am tzinut in mana, cu o gramada de ilustratzii (picturi de Goya, Bosch etc. intercalate cu ilustratzii color de Vincent Chong). Se pare ca Jason Brock e mult mai bun ca designer de carte decat ca autor, sper sa-i spuna cineva.