Francize horror: hexalogia Paranormal Activity si cvadrilogia Insidious

Sunt tot mai convins ca exista un segment important al populatziei care crede sincer, dar discret, in fantome (mai mult decat in zombie si vampiri). Uitatzi-va duminica cateva ceasuri la Antena Stars si sigur prindetzi vreo emisiune despre numerologi, fengshui si duhuri care-i ajuta pe români sa treaca prin istorie protejandu-i de atacuri energetice - de obicei ale strainilor, invidioshilor sau necredincioshilor, misticismul asta fiind in mod straniu cuplat cu credintza ortodoxa. E o confirmare a faptului ca la romani religiozitatea e in primul rand superstitzie si abia apoi spiritualitate (si pe ultimu loc tolerantza).

Desfiintzarea televiziunii OTV a spart o buba nasoala si a imprastiat infectzia la toate televiziunile - o mare greseala, caci OTVul cat de cat tzinuse acest gen de ezoterism intr-o oarecare carantina, la ore incomode la care cetatzenii nu puteau sa se uite fara sa sacrifice o zi de serviciu. Acu insa totu e la liber, pana si fenomenul Arsenie Boca pare o chestie de bun simtz fatza de ce idei se vehiculeaza acum la emisiunile duminicale. Ma busheshte plansu cand vad pe ce cale a apucat tzara asta.

Era o vreme cand ziceam ca filmul cu fantome n-are nici o shansa sa produca blockbustere. Se pare ca m-am inshelat. Lumea merge la filmele astea sa se INFORMEZE, dupa ce filmele cu zombie ori vampiri devenisera prea ironice si postmoderne sa mai ofere astfel de placeri. Fantomele cu zgomotele lor stridente au ramas responsabile cu livrarea acestui tip de satisfactzie.

Desi e clar ca prin cele doua serii prezentate in acest articol s-au depus eforturi strategice, eu am cam ratat toata distractzia avand in vedere ca le-am vazut pe toate la televizor. In lipsa experientzei senzoriale (ecran mare, zgomote date tare) filmele astea nu au cum sa impresioneze, mai ales Insidious care in mod intentzionat e facut cumva retro si naiv. Dar sunt oricum mai bune decat francizele body horror care au parazitat prima decada a anilor 2000 si care au alimentat pofta de sange si violentza a populatziei cu gusturi mainstream (ma gandesc la Saw si Final Destination).

Paranormal Activity 1,2,3,4,5,6

In ultima vreme aud tot mai des de oameni care mi se lauda ca se uita la filme pe fast-forward - rularea filmului cu viteza dubla, astfel incat un film de 2 ore poate fi vazut in 1 ora, iar daca personajele nu vorbesc prea repede, apuci sa citesti si dialogurile. Cei care mi-au spus de metoda au recomandat-o drept o mare smecherie care iti permite sa fii mai eficient cu timpul si totusi sa te potzi lauda ca stii ce se intampla in film.

Generalmente mi se pare o porcarie, insa in viatza asta am avut doua experientze in care mi-a parut rau ca n-am avut posibilitatea sa foloseasca optziunea respectiva: Aurora lu Cristi Puiu si seria Paranormal Activity. Despre Aurora am scris atunci. Acum e momentu pt Paranormal Activity despre care am tot amanat sa scriu ca sa adun toate filmele din serie. Filmele fac parte din genul found footage, cu inregistrari video din dormitoarele unor oameni ale caror vietzi conjugale sunt distruse de prezentze paranormale.

O treaba pe care nu o intzeleg e de ce primul film din serie a avut buget de 15000 USD, iar urmatoarele de cateva milioane USD. Diferentze majore nu sunt, toate arata la fel, cu exceptzia ultimului care cica ar fi 3D.

In cea mai mare parte in filmele astea nu faci decat sa asteptzi sa se intample ceva, iar cand se intampla de obicei e o chestie care se tranteshte. De obicei usi. N-am intzeles niciodata de ce fantomele sau spiritele au obsesia asta cu trantitu usilor. Or fi fantome ale unor secretare tzafnoase care nu si-au gasit linistea nici pe lumea cealalta? In primele doua partzi lucruri ceva mai horror se intampla in ultimele minute, cu oameni trasi din pat de o fortza nevazuta, dupa ce te-ai holbat la ei cate o ora cum dormeau. Partea a treia e mai consistenta ca actziune, adica se intampla multe si in final se dau si explicatzii care leaga primele 3 filme intre ele, iar apoi partea a 6-a mai incearca o data sa faca asta (dar cu mai putzine surprize in maneca).

In Paranormal Activity 1 ne uitam practic la un cuplu care doarme mult si in timp ce doarme cineva le mai trage cearsafu, le mai tranteste o usa, le mai scartzaie o podea etc. La final gagica isi omoara gagiul. Paranormal Activity 2 e despre sora gagicii din primul film, care are un bebelush si un caine. De data asta majoritatea scenelor sunt filmate in camera bebelushului si a cainelui, dar cum cei doi sunt necuvantatoare nu avem nici macar satisfactzia suspansului din primul film. Cuplul din primul film ii mai viziteaza (povestea se intampla in paralel cu primul film) si se sugereaza ca cele doua surori au niste amintiri dubioase din copilarie despre un prieten imaginar care incepe sa isi faca iar simtzita prezentza.

De aici plotul isi pierde ambiguitatea, iar Paranormal Activity 3 leaga shireturile cu un prequel despre copilaria celor doua surori, victime ale mishculatziunilor oculte ale bunicii lor care a fost vrajitoare in tineretze si a picat la intzelegere cu Dracu sa isi sacrifice primul nepot (care se intampla sa fie bebelushul din partea a doua). Personal prefer capitolul asta din toata seria, pentru ca are oarecare densitate de evenimente, o poveste cu cap-coada, iar momentele  creepy sunt realizate si pe alte cai decat usi trantite. In multe privintze seamana cu ce se poate vedea in seria de scurt-metraje VHS, adica sunt si momente isterice, violente, nu doar stari prelungite de expectativa in asteptarea unei usi trantite. In plus e singurul film din serie in care personajele incearca sa si faca sex in patul conjugal, nu doar isi trag cearshafu unu de pe celalalt.

Paranormal Activity 4 e de la un capat la altu product placement pentru Microsoft Kinect. O familie isi cumpara un Kinect din asta si cu ajutorul sau reuseste sa detecteze demonul care le bantuie casa. Se intampla ca familia sa fie vecinii celor din prima parte, al caror baiat satanic a crescut marishor. Povestea continua sa se lege dezvaluind ce se intampla cu baietzeii recrutatzi de Diavol cand cresc mai maricei, dar filmu e foarte prost facut, cu oameni care alearga cu laptopu in bratze in cele mai necredibile situatzii doar ca sa poata filma ceva cu webcamu. Chestia cu Microsoft Kinect e pe jumatate scandaloasa, pe jumatate funny, pe jumatate o obraznicie capitalista fara de care filmul asta n-ar fi avut de ce sa existe.

Paranormal Activity: The Marked Ones are personaje diferite dar e strans conectat cu prequelul din Paranormal Activity 3 - niste tineri hispanici care au fost promisi Diavolului de mici dezvolta puteri paranormale si reusesc sa calatoreasca in timp ajungand in partea a 3-a a filmului (desi acolo nu i-am vazut). Totusi, daca PA 3 a improspatat seria destul de mult, de la punctul asta incolo franciza devine foarte obosita, iar incapatzanarea de a merge pe stilul found-footage contribuie major la senzatzia de satulie.

Paranormal Activity: The Ghost Dimension a fost mai mult o obligatzie contractuala de a pune capat seriei. E cel mai obosit din toata seria, da toate explicatziile care ramasesera de dat (care oricum se cam stiau) si incearca sa atraga publicul cu prezentarea 3D si niscaiva efecte speciale. O familie noua cu copil mic se muta in casa in care a stat familia din PA3 si gaseste in pod casete video VHS cu ce se intampla prin celelalte filme, precum si o camera video special construita ca sa il potzi filma pe Dracu. Aflam ca toata harababura din filmele astea a avut loc ca sa-l aduca pe Dracu pe Pamant, treaba care nu se face cu una cu doua, ci e nevoie de 6 filme proaste cu care sa chinui spectatorii din anul 2007 incoace. Iar acu tocmai l-au investit Preshedinte al SUA, semn ca toata campania asta satanista a functzionat.

Totusi, PA3 si PA:The Marked Ones sunt cat de cat entertaining.

P. S. Ar mai fi inca unul, Paranormal Activity: Tokyo Nights, facut de japonezi, dar ala arata mai mult ca un film fan-made, desi cica e un spin-off oficial facut cu binecuvantarea creatorului seriei (israelianul Oren Peli; evreu, cum ar veni, ca sa vezi cine se ocupa cu aducerea lui Dracu pe Pamant).

P.S.2. In poza de mai jos am impresia ca e Gabi Firea. Necrofirea, pentru cunoscatori.

***************************************************************

Insidious 1,2,3,4

Acelasi Oren Peli si-a unit puterile cu doi indivizi cu interese similare in resuscitarea filmului horror cu fantome, sh-anume australienii James Wan (regizor) si Leigh Whannell (scenarist/actor) care la inceputul anilor 2000 au cunoscut succes masiv cu seria Saw. Mai nou James Wan s-a ocupat si de blockbusterul Aquaman, unde se foloseshte de o parte din echipa de aici.

Impartzindu-si intre ei responsabilitatzile de producator (Peli), regizor/scenarist  (Wan+Whannell) si actor (doar Whannell) au pus la cale aceasta serie Insidious cre se dovedeste la fel de monetabila ca si Saw sau Paranormal Activity. O prefer totushi, datorita feelingului gotic si designului vizual sofisticat. Wan si Whannell au mai avut antecedente in aceasta directzie dupa ce s-au debarasat de seria Saw - au inceput cu Dead Silence (trecut neobservat) iar acu se ocupa de Conjuring (succes destul de mare), dar in alea amestecau si elemente de demonologie catolica. Insidious insa tzinteste clar sa devina trilogia definitiva a ghost-story-ului modern (intre timp a devenit cvadrulogie).

Se merge pe stilul testat cu succes si in Conjuring - efecte speciale organice, bazate pe machiaj, cu contraste puternice de sunet si scene dragutze vizual ce trimit la goticul traditzional al anilor 70-80. S-a renuntzat la orice pretentzie post-moderna, in schimb sunt referite in mod explicit titluri americane clasice precum Shining si Poltergeist, iar actritza principala, Linda Shaye e o batranica care in tineretze a jucat in titluri horror clasice - Nightmare on Elm Street, Critters etc.). Personajul ei din Insidious e o baba spiritista care vorbeste cu mortzii si ajuta familii bantuite sa isi rezolve problemele cu cei raposatzi. Baba e insotzita de doi ghostbusters (unul dintre ei jucat de co-regizorul Leigh Whannell) si intra in conflicte demonice cu tot felu de spirite malefice de pedofili si raufacatori care nu-si gasesc linishtea pe lumea ailalta si tot spera la un OUG pe amnistie/gratziere din Iad.

Structura seriei e destul de imprevizibila, nu e facuta pe un shablon fix - eroina moare chiar in primul film, apoi reapare ca fantoma in al doilea film, apoi e introdusa ca personaj principal in al treilea si al patrulea film (care sunt prequeluri).

Cursul poveshtii e cam asha: in Insidious 1, un copil intra in coma si e in pericol sa fie posedat de un demon care da tarcoale copiilor in coma. Tatal sau, jucat de Patrick Wilson (Conjuring), se duce in lumea spiritelor sa aduca sufletu copilului inapoi. Copilul se intoarce, dar tatal ramane captiv si trupul sau devine posedat de spiritul unui child-hater (sau pedofil?), ceea ce da ocazia ca Insidious 2 sa devina un fel de pastisha la The Shining. Urmand retzeta Paranormal Activity, Insidious 3 e de fapt un prequel despre o fetitza si tatal sau (Dermott Mulroney din The Rambler) care trec prin zbateri similare din cauza unui spirit parazitic care incearca sa o traga pe fetitza pe lumea cealalta, in urma unui accident de mashina care a schilodit-o dar nu a omorat-o cu totu. Insidious 4 e prequel la prequel, cu eroina amintindu-si de vremurile tineretzii cand si-a descoperit darul de a umbla prin lumea spiritelor si a facut cunostintza cu un demon nasol care are chei in loc de degete si a determinat-o sa urmeze o cariera de consultanta spiritista.

In toate filmele Linda Shaye serveste ca medium si ghid prin lumea spiritelor, bantuita la randul ei de un nemesis malefic al carui identitate se dezvaluie treptat de la un film la altul. Lumea spiritelor e un fel de univers paralel cu umbre si penumbre albastre si aparitzii sinistre in mod evident inspirate de opera lui Stephen King (cu precadere Shining si It). Asta face filmele Insidious mai putzin moderne decat Paranormal Activity, dar mai simpatice si mai aproape de un gen care s-ar putea numi "horror family-movie" (adica filme horror la care oameni ca mine sa-si poate initzia copiii/nepotzii in tainele filmului horror fara a-i supune la brutalitatzi excesive).