Ultima parte din recomandarile din programul festivalului de film horror MotelX, cu inca cateva filme musai de vazut. Partzile precedente au fost aici (filmele naspa), aici si aici (filmele asa si-asa), respectiv aici (primul calup de filme musai).
Satan's Slaves
(regizat de Joko Anwar, indonezian)
Daca esti intrebat unde traiesc cei mai multzi musulmani esti tentat sa indici una din tzarile arabe, insa in realitate e vorba de Indonezia. Tot acolo e si una dintre cele mai productive industrii din cinemaul horror, aproape deloc cunoscuta in Occident.
Filmele lor horror sunt dominate de teme din folclorul si religia locala, nu prea au componente SF sau baze literare culte. Asta inseamna o gramada de ocultism de inspiratzie musulmana, un contrast interesant fatza de temele horror occidentale ce au radacini creshtine sau voodoo. Ceea ce are totusi in comun islamul cu creshtinismul e notziunea de Satană (Setan) in jurul careia s-a brodat la ei un bogat folclor ce implica djini, zombi, secte oculte etc.
Filmu asta e remakeul unuia din marile succese ale horrorului indonezian din anii 80, pe care il gasitzi in format VHS pe youtube . Regizorul insa nu e foarte decis daca ce a facut aici e remake, caci dupa succesul destul de mare a anuntzat intentzia de a face o trilogie care sa includa cumva si povestea filmului original intr-o continuitate narativa.
Recomand filmul in special pentru exotismul local, incadrandu-se in aceeasi categorie cu iranianul Under the Shadow sau brazilianul Nightshifter - filme exotice cu fantome/spirite malefice care se detaseaza clar de ce produce Hollywoodul in aceasta categorie. Il mai recomand si pentru ca recentul succes de Hollywood Hereditary isi cam copiaza povestea de aici.
Ca si in filmele mentzionate, avem un puternic mesaj familist - o familie traditzionala in care mama si bunica mor pe la inceputul filmului insa se intorc sa bantuie pe copiii ramasi in grija surorii celei mai mari. Bantuiala are legatura si cu o secta de satanisti de la orash - in general din film reiese o bariera culturala intre oamenii cumsecade de la tzara si orashenii vazutzi ca degeneratzi atei sau satanisti care vor sa destrame familii si urmaresc perfide scopuri sataniste. E asadar si in ton cu problemele curente ale romanilor.
*************************************************
Elizabeth Harvest
(regizat de Sebastian Gutierrez, gagiul lui Carla Gugino)
Unul din cele mai sexy filme pe care le-am vazut anul asta, cu supermodelitza Abbey Lee (Neon Demon) in rolul principal si Carla Gugino (Watchmen) intr-un rol mai putzin principal. De data asta doamnele tre sa si vorbeasca si sa joace, nu doar sa arate frumos. Desi arata si frumos, filmul alocandu-le un generos spatziu de manevra.
Filmul e o interpretare moderna a unui basm vechi pe care mi-l aminesc de cand eram mic, dar nu mai stiu cum ii zicea: un imparat batran isi lua o gagica superhot careia ii punea la dispozitzie tot palatul lui, mai putzin o camera pe care o tzinea secreta, sau se prefacea ca o tzine ca sa-i testeze gagicii obedientza. Iar gagica evident ca se baga unde nu-i fierbea oala si de aici ieseau tot felu de complicatzii.
Aici in locu imparatului avem un cercetator premiat cu Nobel care traieste retras cu gagica lui tanara intr-o vila izolata ce contzine proverbiala usha interzisa. Acestia mai au doi servitori dubiosi, care au si ei o legatura cu camera secreta. Se dezvaluie destul de devreme ce e in camera aia, dar n-o sa dau spoilere. Oricum, filmul continua si dupa aia cu o suita de twisturi de calitate, o muzica si o cinematografie ce aduc aminte pe alocuri de Neon Demon.
Dialoguri si suspans excelente, o protagonista foarte frumoasa, tot ce trebe intr-un basm modernizat si tehnologizat.
*******************************
Upgrade
(regizat de Leigh Wannell, coautor al seriilor Saw si Insidious)
Alt film aratos si placut la privit, doar ca mai putzin pretentzios stilistic - o poveste cyberpunk cu momente violente destul de brutale, care l-ar fi putut avea in distributzie pe Bruce Willis dar nu-l are, caci in rolul principal e tipul ala care seamana cu Tom Hardy si tot uit cum il cheama (din The Invitation).
Fazele horror sunt rare si brushte, se datoreaza regizorului australian Leigh Wannell, cunoscut drept parinte (coscenarist si uneori actor) al celebrelor serii Saw si Insidious. De altfel Leigh Wannell a fost invitatul de onoare al acestei editzii a festivalului MotelX - au adus si filme mai vechi de-ale lui, plus interviuri, panel-uri etc.
Ca poveste insa avem aici mai mult cyberpunk decat horror: protagonistul e un paraplegic care, ca sa poata umbla, a fost acuplat cu o inteligentza artificiala ce ii controleaza miscarile membrelor paralizate, insa cu anumite restrictzii (care ocazioneaza momentele de criza ale filmului). Impreuna, omul si AI-ul incearca sa dea de urma cremenalilor care i-au omorat sotzia iar pe parcurs se confrunta cu tot felu de fenomene tehnologice de un futurism iminent, aducand filmul destul de aproape de acel SF cvasirealist promovat de serialul Black Mirror - avem automobile driverless, smart cities, hackeri transgender, victime ale tehnologiei VR etc.
Nu e aici chiar Blade Runner si nici Neuromancer, ci mai mult Johnny Mnemonic. Dar e foarte watchable, te tzine in priza si are shanse mari de a da startul unei noi francize SF de care cinemaul modern duce lipsa, ar putea fi chiar o versiune cyberpunk a lui John Wick sau poate un nou Matrix.
Nu e aici chiar Blade Runner si nici Neuromancer, ci mai mult Johnny Mnemonic. Dar e foarte watchable, te tzine in priza si are shanse mari de a da startul unei noi francize SF de care cinemaul modern duce lipsa, ar putea fi chiar o versiune cyberpunk a lui John Wick sau poate un nou Matrix.
*******************************
Mary Shelley
(regizat de Haifaa al-Mansour, prima femeie-regizor din Arabia Saudita)
Acu catziva ani la TIFF a fost o oarecare valva legata de proiectzia unui film al primei femei-regizor din Arabia Saudita, o tzara in care femeilor le sunt inca interzise astfel de meserii. Haifaa al-Mansour a facut insa scoala prin Australia si s-a razvratit impotriva oranduirii sociale de acasa, fiind astazi un ambasador puternic al feminismului (inteligent).
In consecintza nu e de mirare ca primul ei film la Hollywood este biografia unui alt pilon al feminismului, autoarea romanului Frankenstein, Mary Shelley. Se intampla ca anul acesta nu e doar centenarul României si bicentenarul Karl Marx, e si bicentenarul publicarii lui Frankenstein - ceea ce a ocazionat aparitzia filmului de fatza si proiectzia sa speciala in cadrul festivalului MotelX.
E incredibil ce familie a avut Mary Shelley, practic din cercurile ei se trag o gramada din principiile pe care s-a construit modernitatea. Daca cineva calatoreste in trecut sa ii omoare familia si amicii cand se adunau laolalta, lumea prezentului s-ar da brusc in urma cu vreo 100 de ani. Mary Shelley a fost:
- fiica lui Mary Wollestonecraft, pioniera a filosofiei feministe in secolul 18, cand drepturile femeilor practic nu existau
- fiica lui William Godwin, pionier al filosofiei anarhiste
- gagica poetului curvar Percy Shelley
- cumnata vitrega a proto-hipsterului Lord Byron
- amica apropiata a lui Polidori, autorul primei povesti vampiresti culte (apropriata abuziv de Byron)
Povestea e spusa din perspectiva feminista (si realista totodata, nu exista indoiala) - ma refer aici la caracterul curvesc al marilor poetzi-hipsteri care au fost Shelley si Byron, la caznele femeilor vremii si la intelectualismul de nestavilit al lui Mary Shelley, care a dat unul din cele mai influente romane din toate timpurile - din Frankenstein se adapa inca si azi atat SF-ul cat si horror-ul.
Nu e singurul film pe acest subiect, insa cele dinainte (Gothic, Frankenstein Unbound) au ratat cheia feminista a acestei biografii, iar momentul e cum nu se poate mai oportun. De altfel si din romanul Frankenstein lumea a cam ratat subtextul ideologic-psihanalitic (valabil si la Dracula) - un studiu chiar si superficial al biografiei autoarei e de natura sa ne faca sa intzelegem cu totul altfel ce a scris acolo, iar asta subliniaza o cerintza esentziala a literaturii horror care scapa adesea publicului de la noi: cititorul tre sa dea dovada de capacitate de abstractizare, nu sa citeasca literatura ca pe un loctziitor al stirilor de la televizor (meteahna ramasa la noi din comunism cand nu aveam televizoare).
No comments:
Post a Comment