Festivalul MotelX 2018 - filmele asa si-asa (part 2): Mon Mon Mon Monsters, The Field Guide to Evil, Don't Leave Home, Incident in a Ghostland, The Nun

Al treilea calup de impresii de la Festivalul MotelX - primele doua sunt aici (despre filmele naspa) si aici. In continuare, tot despre filmele contra plictiselii.

The Nun

(regizat de Corin Hardy, tanara sperantza)

Cel mai evident trend din cinemaul horror al ultimilor 5 ani e propaganda catolica - ma rog, iudeo-creshtineasca, insa exceptziile de la contextul catolic sunt rare si deloc notabile (ma gandesc la Crucifixion, cu ortodocsi din Vaslui si la Possession cu rabini evrei). In rest, pare ca avem de-a face cu un fond secret al Vaticanului pentru productzia de filme horror avand ca eroi fetze bisericesti catolice, probabil sa mai recupereze din autoritatea pierduta in urma scandalurilor cu minori abuzatzi; sau, cine stie, ca sa ne pregateasca pentru Apocalipsa.

Cica pentru acest film, realizat in imprejurimile Sighisoarei si Hunedoarei, platourile de filmare au trebuit sfintzite. Doamne-ajuta, se pare ca a ajutat la box-office, insa n-a prea ajutat la calitatea filmului care are un scenariu la fel de sofisticat cu al unui film porno, daca inlocuiesti scenele de sex cu scene sataniste. O calugaritza (fiica Verei Farmiga) si un popa (mexicanul Demian Bichir, chinuindu-se sa se dea drept englez) vin in Romania sa salveze un conclav de maicutze de infestarea unui demon insetat de suflete românesti. Tot filmul se fugaresc ei prin niste coridoare si saloane creepy ale Castelului din Hunedoara. Locatziile-s simpatice si unele scene sunt foarte dragutze (filmul pare gandit din capul locului pentru cinematografe 4DX, alea in care spectatorul e scuturat, stropit etc.).

Regizorul James Wan (Saw si Insidious) fantaza mai demult pe seama potentzialului comercial al unui univers cinematic format din filme horror interconectate, urmand modelul celor bazate pe benzi desenate Marvel - doar ca bataliile cu supereroi sa fie subtituite cu conflicte oculte intre eroi bisericesti (Calugaritze, Popi, Diaconi etc.) si diversi raufacatori satanici. Asa cum benzile desenate au dus la aparitzia unei comunitatzi globale de geekshi, de ce nu am avea si o subcomunitate de geekshi pasionatzi de cele sfinte si de ce nu ar putea deveni biserica catolica un fenomen pop-culture (de fapt este deja, filmele astea doar incearca sa exploateze evidentza).

Iata ca proiectul capata contur, asta fiind deja al cincilea din ciclul de filme catholixploitation numit oficial "universul Conjuring". Primele titluri au fost cele doua Conjuring, despre un cuplu real de ghost hunters (sotzii Warren) care, cu binecuvantarea bisericii, au investigat incidente oculte devenite celebre in cultura populara, avand deja parte de numeroase alte ecranizari (bantuirile de la Amityville, Enfield etc.). In cele doua filme Conjuring au fost introduse felurite entitatzi supranaturale pe seama carora se fac acum filme spin-off: mai intai au iesit doua partzi din Annabelle (despre papusa posedata confiscata la inceputul primului Conjuring); anul acesta a iesit acest The Nun - un origin story pentru demonul din Conjuring 2; pentru anul urmator s-a anuntzat deja The Crooken Man si mai departe probabil vor iesi filme din astea cu nemiluita, cel putzin cat dureaza mandatul Papei Francisc care ma tem ca e in spatele proiectului.

************************************************************

The Field Guide to Evil

(regizat de mai multzi)

Asta e o antologie de scurt metraje menita sa demonstreze ca cinema-ul horror isi are atat bazele cat si justificarea in basmele copilariei. Pana la urma educatzia morala a multora dintre noi s-a facut prin pilde horror despre pedepse si recompense - fie ca vorbim de Biblie ori de culegerile de basme culte, de Legendele Olimpului ori de folclorul anonim. Daca stai sa analizezi detaliile, folclorul, mitologia si basmele sunt in mod dominant incadrabile in ceea ce numim azi cultura horror.

Colectzia de fatza are unele in comun cu splendidul Tale of Tales de acu catziva ani, insa acela era un film inchegat coerent din mai multe basme clasice, aici povestile sunt complet separate, fiecare realizata de alt regizor. S-au ales regizori neamericani (cu o exceptzie), sa spuna cate o poveste bazata pe folclorul locurilor din care se trage fiecare:

Peter Strickland e un prieten vechi al TIFFului clujean si autorul splendidelor Berberian Sound Studio si Duke of Burgundy. Si-a petrecut mare parte din viatza prin Ungaria si a ales pentru ecranizare un basm unguresc pe care eu il stiam drept romanesc - de fapt se si petrece prin Romania, pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Doi fratzi rivalizeaza pentru inima unei printzese, iar rivalitatea lor degenereaza pana la a provoca sinuciderea fetei. Regizorul opteaza pentru un film mut cu decoruri a la Tim Burton.

Veronika Franz e nevasta lui Ulrich Seidl, si ea a fost la TIFF cu splendidul Goodnight, Mommy. Povestea ei e preluata din folclorul Alpilor austrieci, despre un demon al masturbarii cu care sunt amenintzatzi copiii prin locurile acelea. Austriecii de altfel au perfectzionat un sistem educatzional bazat pe guilt-tripuri cu fundamente horror (vezi si datina Krampushilor).

Povestea nemtzoaicei Katrin Gebbe e tot cu crescatori de capre de prin Alpi care au dificultatzi cu a mentzine igiena animalelor in urma infestarii cu un demon al necuratzeniei, care uneori ii poseda si pe oamenii nespalatzi. Am impresia ca povestea are radacini comune cu cea regizata de Veronika Franz - ambele au functzii educative clare, in plus pe demonul austriac il cheama Trud, iar pe cel bavarez il cheama Drude.

Agnieszka Smoczynska e o poloneza care a atras atentzia recent cu The Lure. Aici a ales un basm clasic polonez despre un individ care e sfatuit de un demon sa manance inimile decedatzilor recent ca sa devina mai destept.

Singurul regizor american din aceasta antologie e Calvin Reeder pe care-l stiam din competitzia Festivalului horror de la Biertan (unde a castigat cu The Rambler). Aici are o legenda amuzanta despre Melonheads - niste copii cu capete supradimensionate care rapesc pe copiii neascultatori.

Celelalte segmente sunt cam banale, insa vin de la regizori exotici ale caror nume trebuie tzinute minte - turcul Can Evrenol (autorul splendidului Baskin) are o bucata despre un demon turc care rapeste nou-nascutzi; grecul Yannis Veslemes are ceva despre conflictul dintre pescari si goblinii din folclorul grecesc; indianul Ashim Ahluwalia are o minipoveste despre circarii britanici care pe la inceputul secolului 20 recrutau oameni cu disabilitatzi din India ca sa-i prezinte drept freakshi in circurile din Europa.

Una peste alta, filmul sufera de metehnele oricarei antologii - filmele-s scurte, inegale, eterogene ca stil, insa ofera o lista de regizori obligatoriu de urmarit in anii ce urmeaza.

************************************************************

Incident in a Ghostland

(regizat de Pascal Laugier, autorul lui Martyrs)

Martyrs e unul din filmele mele favorite din horrorul post-2000, asa ca astept cu interes fiecare nou film al francezului Pascal Laugier. Mi-a placut si debutul lui la Hollywood, acel Tall Man cu Jessica Biel. Iar acu revine cu filmul asta care ne-o prezinta pe Mylene Farmer hacuind niste barbatzi psihopatzi, o chestie unica in istoria cinematografiei. Macar asta si merita pretzul biletului, chiar daca restul filmului pare o reciclare cam obosita a ideilor din Martyrs.

Avem si aici doua eroine (fiicele lui Mylene Farmer) care incap pe mainile unor dezaxatzi si sunt sechestrate intr-un beci in vederea unor abuzuri de natura sexuala, cu unele tushe psihedelice. O jumatate din film se petrece in beciul respectiv, cu fetele chinuindu-se sa scape, parte care are multe in comun cu Martyrs. Cealalta jumatate a filmului se petrece 15 ani mai tarziu, cand una dintre fete e traumatizata de pe urma abuzului, in timp ce a doua a devenit o scriitoare horror de succes care face o gramada de bani din relatarea experientzei traumatizante.

Se mai intampla si altele dar nu vreau sa dau spoilere. Mylene Farmer intr-un rol horror e cu sigurantza un punct de atractzie, insa pe ansamblu povestea e cam incoerenta si ii lipseste pseudomisticismul filmelor precedente ale autorului.

************************************************************

Mon Mon Mon Monsters

(regizat de Giddens Ko, scriitor taiwanez)

Film taiwanez interesant bazat pe cartzile young adult ale unui scriitor popular la ei, care s-a ocupat si de regia filmului - un anume Giddens Ko, un fel de Neil Gaiman mai brutal si asiatic din cate am citit despre el.

Sursa literara a filmului garanteaza o sofisticare superioara fatza de horrorul asiatic cu vampiri, oferind personaje destul de complicate. E cam lung pentru ce are de spus, ori eram eu rupt de oboseala cand l-am vazut, insa e un horror pentru adolescentzi foarte bine gandit.

O femeie si copilul ei, amandoi canibali-vampiri, traiesc in parcarile intunecate ale unui mall si se hranesc cu homeleshii ratacitzi pe-acolo. Intr-o noapte copilul vampir e rapit de un grup de liceeni violentzi si legat intr-un beci, unde tinerii il tortureaza si il hranesc cu sange ca sa il poata tortura mai departe.

E o poveste moralista despre bullying si comportamente sociale indezirabile. Rand pe rand, diverse personaje preiau rolul de bullies in timp ce pretind ca ar fi oameni de treaba - rolurile de agresor si agresat se inverseaza in mai multe randuri, vampirii schimba si ei rolurile de victime si agresori, ridicand dileme morale clasice pentru povestile adresate adolescentzilor. Sunt pline filmele young adult de astfel de moralisme, insa mai rar sunt puse intr-un cadru horror convingator.

************************************************************

Don't Leave Home

(regizat de Michael Tully, irlandez)

Film gotic irlandez foarte bine aliniat la regulile genului pe care il reprezinta, atmosferic si lent, sinistru si creepy fara sa fie nicio clipa violent. L-as recomanda chiar musai de vazut pentru fanii genului gotic, insa lipsa de buget se simte pe ici pe colo. Mai compenseaza prin filmarile la tzara, in imprejurimile unui conac vechi de 400 de ani, al carui vechime contribuie esentzial la atmosfera reushita a filmului.

Protagonista e o sculptoritza de diorame comisionata pentru niste lucrari de catre un preot pensionat, refugiat la un conac irlandez. Preotul s-a retras din meserie in urma unui scandal cu copii datzi disparutzi, copii care printr-o stranie coincidentza fusesera candva pictatzi chiar de preotul cu pricina, in timp ce se rugau la o statuie cu Maica Precista.

E un film care mizeaza pe creepiness - din momentul la care eroina se cazeaza la conac totul pare dubios pe acolo si e clar ca un secret intunecat macina sufletul preotului. Regizorul reuseste sa se abtzina de la un horror explicit, mersul povestii fiind mai degraba dark-poetic, inspirat din bogata literatura gotica a Irlandei si Angliei. Un soi de film care nu se mai prea face in zilele noastre, adresandu-se mai degraba pasionatzilor de literatura gotica decat celor de film horror.