De la prima bicicleta la primul Rolls

Viata lui Irinel Columbeanu

de Tache

Draga Alfons, mersi de cadou. Nu o sa fac o categorie speciala in blog pentru aceasta carte, pentru ca intra lejer la sectiunea Horror si Fantasy.

In primul rand observ ca autorul acestei carti este Tache. Cine e misteriosul Tache? Nu-l gasesc nici in listele Bram Stoker Awards, nici in Booker Prize, dar caut aiurea caci era suficient sa citesc ultima pagina care ma indruma asupra experientei publicistice a autorului - respectivul a mai scris Trilogia Smecherilor, alcatuita din volumele:

1.Smecheri de oras

2.Iubiri de smecher

3.Fitze de smecher

Editura care tzine spatele lui Tache se numeste Editura NV. E posibil sa vina de la clasica expresie "pe neve", ori de la numele redactorului Niculescu Vasile.

Citez din introducere:

La ora 21 ma intalnesc cu Iri C. Trebuie sa fac un interviu cu el, unul asa, mai nonconformist. De fapt, nici nu pot sa-mi imaginez cum altfel ar putea fi o discutie cu Iri. El este definitia nonconformismului.[...]

Fac cativa pasi si, inainte sa-mi ridic privirea, aud o voce domoala: "Buna seara, domnule Tache! Imi cer mii de scuze, am impresia ca am intarziat vreo doua minutele[...]. Veti scrie despre mine cum va convine dumneavoastra. Sunt obisnuit cu asta."

Asa a intrat autorul in universul Iri.

La pagina 16, un pasaj care imi smulge o tresarire a buzei de jos:

E greu. Chiar si mie imi e greu. Aud ce se vorbeste in spatele nostru. Se spune ca sunt mai in varsta si mai scund decat ea. Multi zic ca eu nu vreau decat sa profit de tineretea ei. Sau ca ea nu are in cap decat sa imi pape banii. [...] Pur si simplu ne iubim, ce e asa greu de inteles?

Imi aminteste de Doctor Who si relatiile lui. Un Time Lord in varsta de 900 de ani care a vazut sfarsitul universului si o adolescenta inocenta imbracata in roz care, in fatza tentatziilor galaxiei, lasa in urma totul: mama, tata, slujba de vanzatoare, boyfriend negru din copilarie.

La pagina 33 Tache slabeste ritmul si lasa loc fotografiilor. Doamne, fotografiile... Iata de ce ma bucur ca am primit aceasta carte - nu mai trebuie sa stau in librarii, cu spatele la vanzatoare si sa rasfoiesc paginile cu fotografii cu frenezie, inainte sa fiu intrebat ce doresc si de ce stau atata cu cartea aia in mana. Deci, ia sa vedem:

1.Irinel si Monica il asteapta pe Mos Craciun, jucand jocul indragostitilor, sahul. Fotografia surprinde jocul chiar la inceput: Iri a mutat un singur pion. Monica sta sa mute, am impresia ca ori calul, ori nebunul. Ar fi important de aflat, Sake zice ca poti face deschidere cu nebunul cu mat la prima mutare.

2.Ungerea Monicai de la catolicism la ortodoxie...priviri haituite ale unor doamne cu vulpi moarte in jurul gatului razbat din spatele preotului, precum si un superb san dand semne de rebeliune de sub breteaua lipsa a rochiei Monicai ingenuncheate.

3.Poze de la nunta - taierea tortului, imbarcarea in shalupa nuptziala, Iri in fracul Yamamoto si tatal sau - un batranel simpatic care si-a adus fiul pe lume intr-o garsoniera si i-a dorit tot binele din lume.

Luxul si nonconformismul sunt coordonatele care definesc viata lui Iri, ne mai spune Tache la finele Partii I.

Partea II sta sub semnul mottoului: Eu nu visam sa ajung doctor, aviator sau fotbalist, eu imi tot storceam creierii cum sa mai fac rost de niste banutzi (Iri). E vorba de un flashback de o suta si ceva de pagini, care incepe cu detasarea tatalui lui Iri la o slujba modesta de specialist in investitzii pe langa aparatul guvernamental si se termina in dreptul anului 1989, cu scena in care Iri isi cauta disperat agoniseala de 1780 dolari, ascunsa de spaima soldatzilor Revolutziei intr-un plic, "la locul lui".

La pagina 65, o fotografie sepia reflecta atmosfera lovecraftiana a Ploiestilor - geamul cu perdea al camerei inchiriate unde Iri, zis pe atunci Nenel, a invatat sa umble de-a bushilea. Apoi vine Nenel si prima bicicleta, Nenel in sandale si shosete inalte, Nenel in costum de cowboy si scrisul de mana a lui Nenel, prima sa scrisoare din tabara: Draga mama si tata, eu sunt sanatos si ma joc toata ziua. Sectiunea se incheie cu foaia matricola din scoala generala. Seamana cu a mea, doar ca are mai multi de 9. Si mai e o chestie, ciudata: scutit la... Desen?

Sar cateva pagini si rasfoiesc primele documente financiare ale miliardarului: primul carnet CEC si o adeverinta de la serviciu in vederea obtinerii pasaportului: fiul lui Ion si al Georgetei prezinta garantii moral-politice. Cateva fotografii cu Iri in chiloti preced un xerox dupa cursul 8, Instructiunea JMP din cadrul cursului de calculatoare urmat de inginerul Columbeanu.

Iata-l si pe calofilul Tache, in ultimul set de fotografii, imediat sub tabloul cu sani al lui Balasha. Un tanar in adidasi, suflecand manecile puloverului cu scorpion imprimat, solicita de la Monica lectura critica a finalului trilogiei sale, Fitze de smecher.

Pun cartea de o parte, caci am inceput sa o fusharesc si sa stau mai mult printre fotografii decat pe textul lui Tache. Si e pacat, caci cu coada ochiului am surprins o referintza la perioada in care Iri era rocker si se imbraca numai in blugi, in ciuda amenintzarii militziei.

O carte mica, dar care imi lumineaza biblioteca. Mai povestim.