Monday, December 27, 2021

TIFF 2021 - filme meh (de 2 stele din 4) part 2: Knocking, Ane is Missing, Miss Marx, Preparations to Be Together for an Unknown Period of Time, Lux Aeterna+The Human Voice

Dupa dezamagirea adusa de filmele LGBT de la TIFF 2021, nici cele feministe nu mi-au mai spus mare lucru. Ceva nasol se intampla - ori cu mine, ori cu lumea.

Postarile precedente despre TIFF 2021 sunt aici (despre seriale), aici (despre filmele oribile) si aici (despre alte filme meh).

***********************************************

Miss Marx

(regizat de Susanna Nichiarelli, feminista)

Surprinzator cat de putzin se vorbeste despre Eleanor Marx, fiica activista a lui Karl Marx, cea care a tras din greu sa vada Capitalul tradus in engleza si a conectat comunismul de feminism. Partenerul ei a fost Edward Aveling - biolog, intelectual socialist si gaslighter celebru care a impins-o pe fata la sinucidere (el fiind insurat in paralel cu alta). Dar pana atunci a ajutat-o cu Capitalul si cu eforturile ei activiste.

Filmul incearca sa ne convinga ca Eleanor era si punkeritza - coloana sonora e dominata de punk, sunt cateva scene in care eroina danseaza pe coloana sonora (vezi poza de mai sus), o gaselnitza post-moderna a regizoarei cu care nu se face mare lucru, ba mai si lasa impresia ca filmul ar fi o parodie. Desi nu e, e chiar bine documentat istoric si am invatzat o gramada despre aceste figuri, despre care nu se prea vorbeste, din cercul proxim al lui Karl Marx. In multe privintze ceea ce numim azi neo-marxism e mai apropiat de in esentza de Eleanor Marx decat de Karl Marx.

Era nevoie de un film care sa scoata la lumina aceasta figura obscurizata de reputatzia tatalui sau. Ma intreb unde or fi fost Câțu și Ghinea cand se intona Internatzionala intr-una din scenele cheie ale filmului, ce-ar fi in sufletul lor sa vada filmu asta. Daca se concretizau fanteziile anti-comuniste ale lui Ghinea acest film ar fi fost interzis la noi si asta ar fi fost ultima editzie TIFF (desi Tudor Giurgiu e ultimul om pe care l-as suspecta de simpatii comuniste - de vina e cineva mai discret, implicat in selectzia de filme).

Din pacate filmu e fusharit estetic - as fi vrut sa-mi placa mai mult, subiectul merita mai mult.


***************************************************

The Human Voice + Lux Aeterna

(regizat de Pedro Almodovar, respectiv Gaspar Noe)

Astea sunt doua exercitzii cinematografice de lungime redusa ale doi dintre cei mai importantzi regizori ai momentului, larg apreciatzi de publicul fidel al TIFFului. Primul are 30 minute, al doilea 50, dar programul TIFF le-a alaturat ca sa umple slotul unui lung metraj. Sunt doua pastile semi-improvizate cu unele calitatzi vizuale si niste mishtocareala cinematografica din partea autorilor.

Bucata lui Almodovar are un singur personaj, pe Tilda Swinton care vorbeste in niste casti Apple Pods cu barbatu care i-a dat papucii. E un monolog in care se aud doar replicile ei si trebuie sa ghicim ce i se spune de pe partea ailalta. Nu se discuta nimic interesant, ne uitam doar la dictzia Tildei Swinton, a fost gandit ca un exercitziu pentru studentzii la actorie si totodata ca product placement pentru Apple Pods.

Bucata lui Gashpar Noe a fost incropita in timpul filmarilor la o reclama Yves Saint Laurent cu lumea care se nimerise pe acolo: niste top modele celebre (Abbey Lee din Neon Demon) si niste actritze (Beatrice Dalle din Inside si Șarlota lui Gainsbourg). Regizorul experimenteaza cu o imagine dublata in care spectatorul are de urmarit doua puncte de vedere in paralel, incercand sa-si distribuie atentzia asupra a doua streamuri vizuale. Cica autorul vrea sa foloseasca trucul si in urmatorul sau film - o dificultate majora pentru creier, mai ales cand decurg si dialoguri paralele iar subtitrarile nu sunt paralelizate. O alta agresiune la adresa spectatorului e finalul, cu o scena stroboscopica datatoare de epilepsie, in care sunt arse pe rug niste top modele. Ca sa intzelegi de ce exista filmul asta tre sa vezi si acest interviu cu Gashpar.


****************************************************

Ane is Missing

(regizat de David Perez Sanudo, basc debutant cu lung metraj)

Ar merita o stea in plus filmu pentru femeile frumoase din acest film, dar altfel este o poveste cam seaca de interes regional - nu stiu daca mai cunosc 2-3 oameni care sa mai stie care e faza cu ETA si cu problemele din Tzara Bascilor (prin anii 90 se tot auzea la stiri, dar de o vreme s-a stins subiectul).

O punkeritza cu apucaturi anarhiste fuge de-acasa, ma-sa e ingrijorata ca ar fi fost rapita, omorata etc. In paralel aflam ca ma-sa e divortzata, nu prea are chef sa apeleze la fostu barbat pentru a rezolva problema (in orice caz nu suporta sa-i vada moaca) iar la serviciu are probleme din cauza unor vandalisme ale unor grupari de tineri care vor sa dea corporatziile afara din tzara (a bascilor) - un fel de #rezist pe invers, ca aia de acolo vor sa alunge corporatziile, la noi vor corporatziile sa ne alunge pe noi ca sa eliberam resurse.

Filmul nu prea functzioneaza nici ca thriller (aflam repede unde a disparut fata), nici ca poveste de familie (familia e complet dezintegrata), nici ca lupta de clasa (momentele anarhiste sunt rasfirate si molutze, de parca regizoru s-ar fi temut sa nu fie banuit de propaganda ETA). 

Altfel, e mereu o placere sa ascult femei vorbind limba basca.


****************************************************

Knocking

(regizat de Frida Kempff, debutanta suedeza, regizoare de documentare)

Un scurt-metraj cvasi-horror a fost lungit excesiv ca sa para lung-metraj desi povestea nu contzine suficient miez incat sa justifice asa ceva. Calitatzile sunt strict tehnice, cu prim-planuri si unghiuri de filmare atipice ca sa surprinda angoasa eroinei - o gagica iesita de la casa de nebuni care are impresia ca aude pe cineva plangand undeva prin blocul in care tocmai se mutase. O vreme ignora plansul apoi incearca sa alerteze vecinii, politzia etc. insa toate investigatziile duc spre concluzia ca poate eroina a fost externata prea repede de la psihiatrie. Nu demult facuse si Soderbergh Unsane pe o idee similar dar net superior (si filmat cu iPhoneul, fara pretentzii).

E atat de fumata retzeta asta incat ma shokeaza ca cineva mai primeste fonduri sa produca asa ceva, cand io n-am bani pentru facturile de curent ale lui Câțu.

Stiam filmul din programul festivalurilor horror de vara asta, insa cine spera sa vada un film horror va fi dezamagit, iar cine vrea sa vada o femeie nebuna emanand angoasa prin totzi porii va obosi destul de repede - actritza e ok, dar filmul trebuia sa ramana scurt-metraj.


*******************************************


Preparations to Be Together for an Unknown Period of Time

(regizat de Lili Horvat, unguroanca)

Extrem de simplist ca poveste si departe de promisiunea de pe afish a unui "noir psihologic", filmul reuseste totusi sa prinda prin faptul ca e foarte moody si atmosferic, cu gagica asta aruncand mereu priviri cu subintzelesuri sau uitandu-se prelung la podurile Budapestei. Nu e un film prost, vizual e frumos alcatuit, dar i-ar fi ajutat sa aiba si un scenariu.

O bruma de poveste tot are: eroina vine din SUA la Budapesta sa caute un chirurg ungur pe care-l agatzase la ceva congres in SUA, doar ca tipu e gaslighter si se preface ca n-o mai cunoaste, ba mai are si familie. Ceea ce insa nu o descurajeaza pe fata - isi ia o chirie in Budapesta, il tot urmareste si hartzuieste pe barbat, iar in paralel se mai duce la psihiatru intrebandu-se totusi daca nu cumva e un caz de "crazy, but enjoying it".

Filmul a fost submiterea oficiala a Ungariei la Oscaruri, insa e prea ieftin si simplist sa fie bagat in seama, Oscarurile moderne se dau pe justitzie sociala, obsesiile romantice sunt un lux al burgheziei. Plus ca nu intzeleg de ce s-ar muta cineva din SUA in Ungaria pentru un barbat, ce fel de feminism e si asta.



1 comment:

krossfire said...

Încă aștept o recomandare horror bună, dar mă gândesc că o să găsesc una în ultima parte - din festivalurile tale am prins cam cele mai interesante filme de gen în ultima vreme (cu mici excepții mainstream).