Sa mai punem mana pe o carte: Tonight, Again (de Clive Barker), Little by Little (de John R. Little)

Despre Clive Barker, Stephen King promitea in anii 80 ca reprezinta viitorul literaturii horror. Astazi, 35 de ani mai tarziu, Stephen King e inca bine mersi, scoate cartzi pe banda rulanta, e invitat in conferintze, se ecranizeaza cu nemiluita, insa de Clive Barker cu greu ne mai amintim - a cam trecut peste el viitorul.

O posibila cauza ar fi ca a incercat prea multe, s-a diluat pe sine in prea multe directzii - a incercat sa se impuna simultan ca autor de carte pentru copii si ca autor queer-horror destul de kinky, ca pictor si ca regizor de film, ca designer de jucarii si ca activist LGBT. Titlurile de care ii este legat numele sunt seria de filme Hellraiser (care i-a scapat de sub control creativ), si culegerea de proza scurta Books of Blood care il impresiona pe Stephen King in anii 80 dar a fost mult depasita de epigoni.

Au trecut 35 de ani de la Books of Blood si Clive Barker a revenit recent cu primul sau volumash de proza scurta - teoretic un eveniment major. A revenit si cu un roman (Scarlet Gospels) dar romane a mai tot scris (ar fi notabil faptul ca romanul e o revenire la mitologia Hellraiser, pe care tot amenintza ca o va relansa si filmic).

Tonight, Again e volumashul de proza scurta (plus niste poezii, plus o gramada de ilustratzii kinky desenate tot de autor). Subtitlul Tales of Love, Lust and Everything in Between e o vaga sugestie asupra contzinutului: cumva, autorul reuseste aici sa imbine basmul pentru copii cu horrorul erotic (queer, dar nu numai) intr-o combinatzie care dupa unii n-ar trebui sa existe. Ar fi exagerat sa caracterizez ce e aici drept propaganda pedofila (nu e mai pedofila decat Luceafarul lui Eminescu sau alte basme romanesti despre printzese minore rapite de zmei si imparatzi abuzivi) dar pot sa intzeleg de ce Coalitzia pentru Familie s-ar simtzi oparita la fund pentru genul asta de literatura - cu atat mai mult cu cat textul e insotzit de ilustratzii si caricaturi provocatoare. Norocul lui ca omul nu s-a nascut la noi, ci in Anglia - tzara care a iesit din UE trantind usha, ca sa nu ne mai auda lamentandu-ne mioritic.

Din pacate marea revenire a lui Barker la proza scurta e un volum cam subtzirel, chiar daca impachetat fastuos cu un design deosebit si ilustratzii originale ale autorului. E genul de carte-bijuterie cam goala de contzinut - colectzie de bucatzele flash fiction culese de ici colo - majoritatea lucrarilor nu depasesc 4 pagini.

Cateva vorbe despre contzinut: Povestirile consistente sunt intr-un numar foarte redus, doar primele 4 au ceva substantza narativa, restul sunt "consideratzii":

• Craw: a Fable e cea mai lunga, un basm despre o fetitza care isi petrece timpul citind intr-o livada, iar acolo il intalneshte pe Satana care o initziaza in cele erotice. All sex is childish, se justifica autorul in alta pastila intitulata A Blessing care, tehnic vorbind, e descrierea unei labe la iarba verde, care l-ar face gelos pe Emil Brumaru;
• Tonight, Again - despre un gagiu capabil sa isi scoata inima afara din corp in timpul aventurilor erotice;
• Dollie e despre o femeie care la maturitate isi foloseste pe post de dildo papusha cu care se juca pe vremuri, abandonandu-si astfel copilaria;
• The Genius of Denny Dan e despre un prof universitar caruia ii placea sa-si bage castravetzi fiertzi in fund si se lauda la toata lumea despre asta, cu riscul de a-si pierde jobul. You've got to have the courage of your perversions. Once you've made it all public.... they have nothing over you. You're free
• Tit e despre ce zice titlul, The Collection despre un colectzionar de poze cu putze. The Multitude despre fetishul unuia caruia ii place sa-si puna furnici pe putza;
• ceva mai horror, Inside Out despre un tip gay capabil sa isi intoarca tot corpul pe dos ca o shoseta;
• Another Genesis e o supersimpatica repovestire a genezei biblice, in cheie ceva mai erotica

Mai sunt si altele dar nu le mai tzin minte, de regula proza de tip flash-fiction imi intra pe un ochi si imi iese pe celalalt. Unele bucatzi sunt doar scene de sex piparate cu diverse cugetari meta.

Mai sunt si niste poezioare romantice. Nu ma pricep la poezie, nu prea discern intre una buna si una proasta, in special in limba engleza - o sa las aici decat o mostra:

If the pen is the penis,

As wisdom may claim,

Am I wasting my children

When writing my name?

Or is it more likely,

As people may think,

That lives may be made

With a usage of ink?

***************************************

Pedigree:

- nominalizare Bram Stoker (pentru volum)

- Premiul Bram Stoker (pentru nuvela Miranda)

- nominalizare Bram Stoker (pentru nuvela Ursa Major)

A fost o oarecare agitatzie pe seama lui John R. Little prin 2015, unii editori sperau sa faca din el urmatorul Stephen King. Necazul e ca omul nu prea scrie romane si e cam batran.

Sunt surprins ca scriitori ca John R. Little mai exista in literatura horror de azi, cand genul se sprijina pe nihilisti post-Ligotti, transgresivi post-Palahniuk, queer-punk post-Barker, reciclatori ai lui Lovecraft, soap opera gotica  si revenge stories feministe.

In aceasta valtoare de postmodernisme, revizionisme si reciclari pop, simplitatea eficienta a prozei canadianului John Little e surprinzatoare - omul e ramas in urma cu vreo 40 de ani, inspirat de vremurile de glorie ale lui Dean Koontz/John Saul, cand literatura horror de succes insemna o intriga romantica cu personaje middle-class standard care sufera un eveniment traumatizant, fraze simple scrise in vocabular cotidian si incidente inspirate de ce se putea citi prin ziare. Din toate punctele de vedere e opusul a ce spuneam mai sus de Clive Barker - Little e pudic, conservator, cu personaje familiste, iar ocazionalele ingrediente suprarealiste tzin de SF, nu are o agenda de provocateur.

Totusi, John Little nu e din anii 80, scrie mai cu spor abia de vreo 15 ani incoace, iar vreo 5 ani la rand a fost o vedeta a premiilor Bram Stoker (inclusiv cu volumul de fatza) care, de cand s-au scindat de premiile Shirley Jackson (dominate de femei si weirdlit), au ramas sa valideze horrorului comercial conservator scris de barbatzi.

Ceea ce-l distinge insa pe Little de restul horrorului comercial e ca povestile sale se termina rau, fara solutzii pentru personajele principale resemnate, ceea ce lasa cititorul cu un oarecare consum emotzional mai ales cand personajele sunt foarte relatable - caractere recognoscibile cu nevoi si emotzii banale, in care se poate regasi orice proletar middle-class. Povestile sunt create in jurul unor situatzii familiste - majoritatea despre un cuplu sau o familie care isi vede armonia strivita sub impactul unor evenimente neprevazute. Am impresia ca autorul e si crestin - cel putzin personajele sale sunt patrunse de sentimente si decizii crestinesti, si chiar daca povestile se termina tragic, nu pare o decizie cinica a autorului ci o ocazie de crea o atmosfera de resemnare crestineasca - pana la urma nuvelele sale sunt lectzii de pozitivism in fatza unor evenimente nasoale. In schimb autorul e in stare sa-si faca personajele placubile cu ajutorul dialogurilor naturale si a psihologiilor destul de realiste.

Volumul Little by Little e un best of binevenit pentru ca aduna laolalta nuvelele importante ale autorului (niste miniromane de 70-100 pagini publicate initziale in formate foarte limitate si scumpe):

• Miranda (premiul Bram Stoker) e o poveste similara cu cea a lui Benjamin Button, cu aceeasi incarcatura romantica, dar Little reuseste sa fie mai ingenios si mai experimental in forma (o exceptzie in opera sa!). Se acorda atentzie deosebita detaliilor tehnice cu privire la cum ar fi sa-tzi traiesti viatza in sens temporal invers: eroul isi vomita mancarea, avortul iubitei sale presupune introducerea unui fetus mort inapoi in uter, ordinea replicilor din dialoguri e in revers, iar evenimentele istorice sunt descrise in sens invers cu o semantica reinterpretata (ex. un World Trade Center ridicandu-se glorios din moloz);
• The Gray Zone e alta speculatzie pe tema calatoriei in timp, cu un gagiu care se poate transfera dupa voie in trecut si in viitor - twistul e ca retraieste aceleasi scene fara a putea schimba ceva, ducand la concluzia ca calatoria in timp o fi posibila, dar ar fi cam boring;
• Ursa Major (finalista Bram Stoker): Un barbat si fetitza sa sunt terorizatzi de un urs care ii tzine captivi intr-o cabana. Idee dezarmant de simpla, dar eficienta si scrisa aproape ca un scenariu de film, cu suspans in timp real si psihologie realista;
• Dreams in Black and White: Un fotograf are vise premonitorii cu moartea altor oameni si se deplaseaza la locatziile respective sa faca poze cu scenele mortzii;
• Burying Reena: Niste cocalari o ingroapa de vie pe o imigranta pakistaneza, care se tot chinuie sa scape (seamana destul de tare cu filmul Buried);
• Tails: O lume in care toata lumea are coada, iar pe miscarile cozii se pot ghici emotziile indivizilor care nu si le pot stapani; o gagica decide sa isi taie coada ca sa poata face fatza unei intalniri care ii pericliteaza jobul;
• Language Barrier: Un sotz si o soacra care nu vorbesc aceeasi limba se duc la mormantul sotziei/fiicei.

Mai sunt ceva povesti cu fantome, nu le mai tzin minte.

E necesara o oarecare pricepere si in a scrie genul asta de literatura comerciala, pricepere care nu e tocmai la indemana oricui, indiferent cat le-ar place criticilor sa spuna asta. Chiar daca senzatzia de vocabular limitat se instaleaza destul de repede, proza are fortza de vizualizare, de a crea situatzii cinematice. E ceea ce asteapta cititorii care isi citesc literatura horror in trenuri si aeroporturi, iar o vreme mi-a prins bine cartea asta in contextele respective, caci tot ce scrie Little e page-turner, se citeste foarte fluid. Si am impresia ca acest volum contzine cam tot ce conteaza de la el, de altfel nici n-a mai prea scris de atunci.

P. S. A lansat totusi recent un roman, care creca confirm cam tot ce am spus aici, daca ar fi sa ma iau dupa titlu: The Murder of Jesus Christ.