Filme contra plictiselii de pe Netflix (2): Hold the Dark, Calibre, Elisa and Marcela, Okja, Cargo, I Kill Giants

Hold the Dark

(regizat de Jeremy Saulnier, autorul lui Green Room si Blue Ruin)

Dupa doua capodopere (Green Room si Blue Ruin) regizorul da cu mucii in fasole cu aceasta productzie Netflix bazata pe romanul unui anume William Giraldi. Nu stiu cat e de vina regizoru sau romanul original. Filmul arata foarte promitzator, cu Skarsgard (True Blood) si Jeffrey Wright (Westworld) cu filmari in natura cu iarna si lupi (aduce aminte de Wind River ca atomsfera). 

Povestea e despre un lupolog al carui ajutor e solicitat de o familie careia lupii i-au rapit sau mancat copilul. Lupologu tre sa calatoreasca in muntzi, sa gaseasca lupu rau si sa afle ce s-a intamplat. N-are nicio noima miza povestii, si devine chiar mai enervanta cand se fac paralele cu razboaiele din Irak, incercand sa justifice cum americanii sunt factorii civilizatzionali in zone populate de salbaticii (lupii sunt metafora pentru teroristii arabi!). Deci atmosfera misto, actori misto dar alegoriile sunt enervante si ridicole.

Netflix incearca din rasputeri sa produca filme originale si asta e cu sigurantza unul ce se potriveste portofoliului lor de "originals", insa se chinuie prea tare sa fie si weird si moralist in acelasi timp.

Dupa filmul asta Saulnier a regizat o parte din sezonul 3 din True Detective, care a iesit mult mai misto, deci filmul asta va ramane drept un experiment ratat intr-un portofoliu altfel impresionant. Inca n-am vazut debutul sau, Murder Party.

***********************************

Calibre

(regizat de Matt Palmer, debutant scotzian)

Imi lipsea un film cu scotzieni adevaratzi, care isi petrec timpul holbandu-se intr-o halba de bere sau suflandu-si mucii. Ca debut e destul de impresionant in ciuda bugetului minimal (cel mai mult a costat berea din film si un actor foarte secundar din Game of Thrones). 

E o poveste simpla care leaga laolalta 3 scene puternice. Pe Netflix filmul e recomandat in categoria horror, insa horrorul tzine doar de intensitatea psihologica a celor 3 scene. Protagonistii sunt doi scotzieni care se duc intr-un bromance la tzara, unde sunt implicatzi intr-un accident de vanatoare ale carui consecintze se propaga nasol. Am invatzat de aici ca scotzienii sunt atat de xenofobi incat nici intre sate invecinate nu se suporta.

Povestea lanseaza un numar de piste false care sa duca cu gandul la Wicker Man, World's End si alte brit-horror clasice - nu pot detalia punctele tari ale povestii fara sa dau spoilere, asa ca ma limitez la a-l recomanda drept un debut excelent chiar daca cam ieftin.

*************************************

Elisa and Marcela

(regizat de Isabel Coixet, autoarea lui Elegy)

Ma cam saturasem de filme cu lesbiene facute de barbatzi care isi inchipuie ei ca stiu mai bine cum stau lucrurile, centrand totul pe niste scene kinky (Disobedience, Blue is the Warmest Colour) asa ca am vrut sa vad si unul facut de o femeie - catalanca Isabel Coixet de la care stiam ecranizarea aia dupa Philip Roth (Elegy, recomand). In plus filmul e alb-negru si de epoca, are ceva special.

Din pacate nu e mai profund decat cele facute de barbatzi, rezumandu-se la a oferi un reportaj despre un incident bizar din 1900, cand a avut loc prima casatorie same-sex din Spania din cauza ca mirele era o femeie deghizata in barbat. Casatoria a fost data ulterior in vileag, dar niciodata anulata oficial, iar cei din regiunea separatista Galicia printeaza si astazi tricouri cu protagonistele, pe la manifestarile LGBT.

Am auzit prima data de Galicia la festivalul Partidului Comunist Portughez, unde se aloca spatzii de prezentare pentru diverse partide si regiuni separatiste, iar Galicia avea o taraba cu lesbiene punk care solicitau donatzii pentru independentza regiunii in schimbul unor tricouri cu eroii lor locali - printre care si fetele astea din film. Cum in Spania tot discursul despre separatism e acaparat de catalani, am fost curios sa aflu si despre aceasta zona mai obscura, si legaturile ei cu agenda LGBT.

**************************************************

Okja

(regizat de Bong Joon Ho, autorul lui Parasite)

Inainte de succesul la Oscar cu Parasite, autorul coreean a facut aceasta  productzie Netflix foarte internatzionala, care n-a strans insa multe laude. A fost si ceva scandal din cauza ca Netflix a inscris filmul la diverse premii fara ca acesta sa fi fost distribuit in cinematografe, cand Spielberg a spus ca n-ar trebui sa fie eligibile la Oscar filmele facute pentru laptopuri si tablete. Ulterior filmele Netflix au inceput sa ia si premii (Roma, Irishman) in timp ce cinemaurile au fost sufocate de filme Marvel, asa ca s-a cam rasturnat situatzia.

Okja e un film moralist pentru copii, cu pustoaica asta din Coreea care are grija de un mega-porc obtzinut prin inginerie genetica de firma de salamuri a Tildei Swinton. Problema e ca megaporcul a fost creat in laborator pentru a da poporului toba si carnatz, insa fetitza care are grija de el il iubeste si nu vrea sa lase porcul la taiere. Mai apar si niste ONG-uri ecoteroriste care militeaza pentru eliberarea porcului si mai apare Jake Gyllenhaal intr-un rol cam stupid si caricatural.

Pana la urma mega-porcul invinge cu ajutorul social-media, in timp ce ingineria genetica care l-a creat e demonizata iar corporatistii amenintza ca vor lasa lumea sa moara de foame, ca-s prea multe fitze - deci filmul e un fel de E.T. pentru vegani.

**********************************************************

Cargo

(regizat de Ben Howling si Yolanda Ramke, debutantzi)

Unul din filmele zombie recente e acest Cargo cu Bilbo in rolul principal - el e un tatic mushcat de zombie caruia bratzara FitBit ii arata ca mai are 48 de ore pana sa se transforme de tot, iar in timpul ala tre sa-si duca bebelushul undeva la adapost.

Ideea a fost lansata de cei doi regizori intr-un scurt metraj de mare succes pe la festivaluri, motiv pt care au primit finantzare sa faca din el un film lung cu actori seriosi. Necazu e ca pe langa ideea scurt-metrajului original n-au mai avut alte idei, asa ca scenele sunt lungite teribil, iar personajele nou introduse sunt clishee preluate din Walking Dead. Noroc ca se intampla prin Australia si avem peisaje frumoase care se vad misto in 4K. Mai apar si niste aborigeni care incearca sa se descurce si ei cu apocalipsa zombie.

Si mai e o chestie interesanta, zombie de aici au obiceiul ca pe timpul zilei sa stea cu capu ingropat in nisip (orice film zombie care se respecta trebuie sa adauge ceva subiect de speculatzie pentru reddit).

***********************************************

I Kill Giants

(regizat de Anders Walter, danez)

Asta e primul lung metraj al unui danez castigator de Oscar la categoria scurt-metraj, adus apoi la Hollywood sa ecranizeze aici un BD popular acu 10 ani (succes indie al autorului Joe Kelly, care a muncit apoi si la Deadpool).

M-au cam deranjat asemanarile cu un alt film recent pe aceeasi idee, A Monster Calls, care are acelasi obiectiv - de a instrui pe copiii ca viatza e chin si cazna, de care te potzi refugia pentru o vreme daca ai o imaginatzie cat de cat bogata. Diferentza esentziala e ca acolo eroul era baietzel, aici e fetitza. In rest lucrurile seamana suparator de tare - ambii au o mama bolnava, probleme acasa si o fantezie eroica cu monstri/gigantzi.

Pare sa fie un nou subgen al filmelor pentru copii, post-Harry Potter si post-Jordan Peterson, despre copii carora fanteziile fantastice le sunt descuamate pentru a-i obliga sa ia in piept realitatea neoliberala care lor le repugna in mod natural.

O gramada din cei implicatzi in filmele Harry Potter s-au ocupat si de aceasta ecranizare.

*************************************