Filme contra plictiselii de pe Netflix (3): Spectral, Beirut, The Apostle,The Equalizer, Atomic Blonde, Mirage

Spectral

(regizat de Nic Mathieu, debutant)

Prin 2016 cand la noi castiga alegerile Dragnea, iar in Basarabia castiga Dodon, Netflix se lansa in Romania iar unul din primele titluri pe care le-au promovat atunci a fost acest film - despre o misiune americana de salvare a Chișinăului de sub terorizare ruseasca, cu un twist SF: factziunea pro-rusa din Basarabia are o armata de fantome numite Aratari (pronuntzie deformata pentru Arătări!). Un om de shtiintza e trimis pe frontu de la Chisinau sa vada daca Arătările sunt tehnologie ruseasca de camuflaj sau sunt ceva spirite pogorate din misticismul ortodox.

La inceput apare si un disclaimer ca this movie contains product placement. Am tot asteptat sa vad reclame la Pepsi, Adidas etc. dar pana la urma produsele promovate aici sunt noua generatzie de armament american, pe care fanii au avut shansa sa o vada de atunci si in paradele militare de 1 Decembrie ori in achizitziile fara licitatzie ale lui Iohannis. Apar si gadgeturi non-realiste de SF milităros gen Aliens, deci pe ansamblu filmul e un showcase de military-porn cu pretexte SF.

E un film pentru gameri, senzatzia ca te uitzi la un add-on de Call of Duty e puternica (sunt si scene first-person). Efectele speciale sunt mishto iar ideea unei armate de fantome de basarabeni nu e chiar rea. Din pacate filmul gafeaza la chestii sensibile - prin mijlocul Chishinaului trece Dunarea, semnele de circulatzie si frontispiciile cladirilor contzin texte in maghiara, una din batalii are loc taman in Deak Ter (buric al Budapestei). Explicatzia e ca filmarile au avut loc in Budapesta, plus cateva scene printre perdelele cazinoului din Constantza (unde se ascundea o fantoma de asta). Data viitoare cand CIA mai da consultantza la cate un film de asta ar putea sa dea si ceva instructziuni geografice.

In poza de mai jos, soldat NATO atacat de fantoma de basarabean.

**********************************

Beirut

(regizat de Brad Anderson, autorul lui Mashinistu)

Ponta (sau nashu-sau, nu mai stiu) zicea candva ca un Serviciu Secret bun e ala pe care nu-l simtzi ca exista. Multa vreme in viatza asta n-am simtzit ca SRI-ul exista, dar de la guvernarea PSD incoace lucrurile s-au schimbat, parca ii tot aud hlizindu-se pe aia care ma inregistreaza. Am si primit cadou de ziua mea un pix cu dispozitiv de inregistrare, cica e necesar la casa omului, se apropie vremurile in care turnatoria va fi din nou meserie onorabila. Mai sunt catziva politicieni de indepartat, dupa care restauram demnitatea acestui obicei stramoshesc.

Americanii si britanicii nu si-au expus niciodata in halul asta serviciile secrete, desi au o gramada de cinema pulp fiction pe teme legate de spionaj. Recenziile zic ca filmul asta e la nivelul celor mai bune adaptari dupa John Le Carre (fost spion devenit scriitor). Publicul zice ca e o mizerie revizionista, incercand sa rescrie istoria prin divertisment. Daca as fi un fan al genului l-as recomanda mai calduros - Rosamund Pike (Gone Girl) si Jon Hamm (Mad Men) sunt actori mishto, regizorul Brad Anderson a facut thrillere memorabile (Mashinistu, Transsiberian, Session 9), iar subiectul povestii e generos.

Povestea e scrisa de un maestru al thrillerului geopolitic, Tony Gilroy - consacrat ca scenarist al filmelor Bourne. Atmosfera reproduce lookul Beirutului rablagit al anilor 80, dar a fost ceva scandal pe seama faptului ca filmarile au avut loc de fapt in Maroc si nu apare picior de libanez, iar povestea minte de ingheatza apele cu privire la situatzia istorica - e o poveste de spionaj legata de invadarea Libanului de catre Israel. Cica cea mai mare ofensa e sloganul "2000 years of revenge, vendetta, murder... welcome to Beirut", pretextul americanilor de a-si baga coada unde nu le fierbe oala.

******************************************

Atomic Blonde

(regizat de David Leitch, autorul lui Deadpool 2)

Inca un film cu spionaj (e la moda, se pare), cu Charlize Theron preluand genul de rol pe care acu 15 ani l-ar fi jucat Angelina Jolie. Multe cafteli elaborate, atmosfera fake futurista (desi filmul se intampla in 1989) plus o scena de sex lipstick lesbian cu algerianca Sofia Boutella din Climax.

Partea cea mai faina a filmului e ca se petrece in Berlinul lui 1989 - when David Hasselhoff was in town! adica cu cateva zile inainte caderii Zidului, cand totzi spionii care mishunau pe-acolo erau superpanicatzi cu privire la viitorul carierelor lor, totzi faceau bagaje, iar Putin era si el pe-acolo, taind marunt documente cu foarfeca in fatza unei sobe. Englezii, francezii si CIA se dadeau drept fani Nick Cave prin cluburile berlineze, societatea era extrem de pestritza, un adevarat furnicar destul de simpatic surprins in filmul asta bazat pe o banda desenata de Anthony Johnston (Wasteland). Se cam face insa abuz de neoane, ceea ce creeaza o atmosfera futurista ce duce in eroare cu privire la perioada in care se petrece povestea.

Sunt aici si niste actori mari in roluri mici - John Goodman, Toby Jones, James MacAvoy - ceea ce face filmul placubil in detalii, insa pe ansamblu e doar inca un film cu spioni/asasini conducand cruciade personale violente ca sa razbune un amic, un catzel, o ruda apropiata etc. Recomandat celor care nu s-au saturat de John Wick, Polar etc. si vor mai multe femei in genu asta de filme.

********************************************

The Equalizer

(regizat de Antoine Fuqua, autorul lui Training Day)

Antoine Fuqua parea un regizor supertare pe vremea cand a facut Training Day, care i-a si adus un Oscar lui Denzel. Ramane unu din cele mai bune filme politziste ever, dar de atunci incoace fiecare film al regizorului a fost mai prost decat cel dinaintea lui. De o vreme am incetat sa-l mai urmaresc.

Am fost insa de sarbatori pe la socri care m-au supus unei cure de Denzel Washington, cica actoru lor preferat. Asha am ajuns si la Equalizer, pseudo-remake la un serial cu acelashi titlu din anii 80. Serialu era despre spionaj si CIA, filmu e cu Denzel batand rushi de le suna apa in cap. Filmu a aparut la finele mandatului Obama, cand pe agenda Hollywoodului figura inca ideea cu supereroi negri care ii bat pe rushi de le suna apa in cap. Este si un Equalizer 2, tre sa vad cum a evoluat ideea in epoca relatziei Trump-Putin (am intzeles ca in partea a doua oamenii rai sunt turci).

Filmul nu surprinde cu absolut nimic, cel mult cu rolul (scurt) al lui Chloe Moretz in rolul unei prostituate romance. Ea patzeshte ceva nasol la inceputu filmului asa ca Denzel, care bause cu ea un ceai candva, incepe sa rascoleasca retzeaua de pimpi putinishti care au stat in spatele abuzului. Pana la urma eroul ajunge sa omoare cateva zeci de mafiotzi rushi - actori adunatzi din filmele cu Vin Diesel, caruia rolul lui Denzel i s-ar fi potrivit mai bine. Denzel e clar risipit aici, povestea nu e deloc generoasa cu el, fiind inspirata de epoca Charles Bronson si serialele din vremea Razboiului Rece.

***********************************************

Mirage

(regizat de Oriol Paulo, autorul lui The Body)

Spaniolii se pricep sa faca thrillere fantastice - nu stiu daca s-au priceput dintotdeauna dar sunt deja multzi ani de cand le remarc filmele la festivaluri. Cu regizorul asta catalan am luat contact la festivalul de la Biertan - atunci mi-a placut The Body (care a avut intre timp parte de doua remakeuri), apoi l-am uitat si mi-am reamintit de individ cand i-a aparut filmul nou pe Netflix.

Toate filmele sale incep cu un accident de mashina pe vreme de furtuna. Asa e si aici, un copil moare la inceput intr-un astfel de accident, in 1989. Treizeci de ani mai tarziu o gagica care se mutase in casa copilului gaseste casete VHS pe care pushtiu se inregistrase cantand. Din pricina a ceva paradox electro-magnetico-temporal copilul din anii 80 si femeia din zilele noastre reusesc sa comunice prin intermediul camerei VHS si a camerei de filmat cu care s-a inregistrat. 

S-au mai facut filme din astea cu diverse forme de comunicare prin timp (Frequency de acu 20 de ani) insa limba spaniola (sau catalana?) are un sharm aparte - imi place sa ma uit la filmele astea chiar si doar ca sa-i aud pe actori vorbind. Regizorul are un dezvoltat simtz al thrillerului de moda veche, necazul e ca spre final povestea degenereaza in telenovela (care are si aia o logica in cinemaul spaniol).

************************************************

The Apostle

(regizat de Gareth Evans, autorul lui Raid)

E mishto ca Netflix l-a lasat pe regizor sa faca ce are chef, iar omu nu s-a abtzinut. In multe privintze filmu asta e un abuz in serviciu, obligand actorii si povestea sa schimbe directzia cat mai brusc si cat mai aiurea. E un film foarte lung, cu o gramada de subploturi prost conectate la miza principala a povestii dar fanii horror vor aprecia stradania - sunt aici niste peisaje superbe, un spirit de "epoca" a la Penny Dreadful si cateva scene destul de sangeroase.

Protagonistul e un dependent de opiu care primeshte sarcina sa investigheze o secta izolata care ii tzinea sechestrata sora. E secolul 19, am impresia, nu m-am prins exact care e contextul istoric insa sectantzii erau suparatzi pe regele Angliei si vroiau sa-si intemeieze propria religie. Pastorul principal e un Michael Sheen imbatranit si simpatic, plin de intentzii bune dar si de secrete negre care imping filmul in directzia Midsommar/Wicker Man.

De la o vreme n-am mai priceput ce se intampla caci autoru arunca cu o gramada de chestii care nu duc spre nicaieri. E un film al exceselor, insa entertaining si bine-venit din partea unui autor consacrat prin filme indoneziene cu batai (Raid) - incercand aici sa faca un horror clasic "de epoca".