Filme contra plictiselii de pe la festivale horror (3): Greener Grass, The Cleaning Lady, The Head Hunter, Monster Party, The Hole in the Ground, Them That Follow

Greener Grass

(regizat de Jocelyn DeBoer si Dawn Luebbe, actritzele principale)

Satira ultra-weird despre visul american, extrem de strident dpdv cromatic, o combinatzie de Quentin Dupieux si filmele grotesti ale John Waters.

Toate personajele sunt cetatzeni model care socializeaza ipocrit si isi educa copiii pentru o competitzie a prosperitatzii, chiar si amabilitatea se manifesta competitiv. Mereu e ceva off in interactziunile dintre indivizi: cand o nevasta se plange ca are acasa un copil satanist (din cauza filmelor si jocurilor violente) si ii lauda bebelushul alteia, a doua decide sa i-l faca cadou caci ea mai avea un copil acasa. Ulterior ajunge sa regrete, cand copilul de acasa i se transforma in caine, iar prima nu mai vrea sa returneze cadoul.

Toata lumea poarta aparate dentare fara vreo explicatzie si au dificultatzi in a vorbi din cauza aparatelor. Un copil se pisha pe el in toate scenele in care apare. Toata lumea e imbracata intr-un fel incat sa-tzi lase impresia ca esti pe LSD. 

Filmul e opera celor doua actritze principale de care n-auzisem inainte, insa au facut tot ce le-a stat in putintza sa iasa ceva notoriu despre care sa discute lumea pe la festivaluri, caci comercial filmul nu are nicio shansa. Netflix mai sare in ajutorul a astfel de proiecte curajoase, destul de rare dar si dificil de inghitzit daca nu ai dispozitzie pentru dadaism si abuzuri cromatice.

********************************************

Them That Follow

(regizat de Britt Poulton si Dan Savage, debutantzi)

Pornind de la un citat din Biblie care zice ca oamenii curatzi la suflet nu trebuie sa se teama de sherpii veninoshi, un pastor dintr-un catun izolat initziaza un cult in care onoarea si verticalitatea cetatzenilor e masurata punandu-i sa se joace cu sherpi cu clopotzei. Sherpii mai mushca din cand in cand pe cate unul, iar atunci se releva faptul ca omul avea ceva de ascuns. Insa asta creeaza suspiciuni in randul autoritatzilor, care observa rata mare a accidentelor cu sherpi in zona respectiva. Un fel de alegorie a justitziei romanesti pe baza de DNA.

Protagonistii sunt un cuplu de tineri amorezatzi pe ascuns - ea e fiica pastorului asta cu sherpii, el e fiul unei enoriashe jucata de recent oscarizata Olivia Colman. Fata fusese promisa altuia asa ca relatzia dintre ei e imorala iar ginerica trebe supusa testului sherpilor daca vrea sa ramana cu fata.

Povestea e simpla si fiecare pas e previzibil, insa actorii convingatori si peisajele rurale din America profunda reusesc sa faca filmul placut. Arata foarte bine, nu lasa impresia ca ar fi un debut, mai ales ca are vreo doi actori high profile (pastorul e Goggins ala din filmele lui Tarantino).

*****************************************************

The Cleaning Lady

(regizat de Jon Knautz, autorul lui Shrine)

O cosmeticiana angajeaza o femeie de serviciu mutilata - pe de o parte din mila, pe de alta parte din dispretz fatza de meseria de femeie de serviciu. Mare parte din film e despre relatzia dintre cele doua, cu cosmeticiana incercand sa o convinga pe femeia de serviciu ca in viatza conteaza cat de frumos esti pe interior, chiar daca esti mutilat pe dinafara - chestie ipocrita caci ea insashi e o Barbie obsedata de cum arata.

Cateodata o mai invatza pe femeia de serviciu sa se machieze, ca sa-i acopere arsurile de pe fatza. In paralel avem flashbackuri din copilaria acesteia, din care aflam cum si de ce a fost mutilata iar asta duce la substratul horror al povestii si la cateva scene destul de brutale.

Din pacate povestea are impiedicari majore si inexplicabile spre final, autorul fiind indecis cu privire la morala povestii. De regizor am tot dat accidental, vazandu-i filmele pe la festivaluri fara sa i le urmaresc neaparat - multe din filmele sale sunt facute cu actritza de aici, Alexis Kendra, care pare ca vrea sa fie o noua scream queen, destul de simpatica.

**********************************************

The Head Hunter

(regizat de Jordan Downey, never heard of him)

E aici un mod ingenios de a face film low budget care sa arate bine, cu ajutorul recuzitei, a locatziilor exotice si a unei drone - intotdeauna chestiile filmate din ceruri lasa impresia de blockbuster.

Filmul are un singur actor, un fel de Conan Barbaru care locuieste in pustie si meshtereste toata ziua la a-si ascutzi sculele, a face magiun si a deretica prin casa. Din cand in cand pleaca la lupta prin peisaje spectaculoase filmate din drona prin Norvegia, cu aurora pe fundal (ceea ce ne sugereaza ca protagonistul ar putea fi viking dar mai mult nu se spune).

Toate luptele sunt off-screen, dupa care il vedem pe protagonist intorcandu-se acasa sa-si unga ranile cu magiun si sa-si impaieze capetele inamicilor. Cum capetele respective nu sunt umane si nu exista dialoguri (doar cateva cuvinte rostite in barba), mai mult intuim ca e vorba de un taram fantastic sau mitologic. Din cand in cand eroul mai viziteaza un mormant care are legatura cu un final neasteptat destul de satisfacator.

Cu stilul asta minimalist, aduce aminte si de Valhalla Rising insa nu e la fel de artsy, e mai degraba un scurt metraj atmosferic lungit excesiv.

************************************************

Monster Party

(regizat de Chris von Hoffmann, hipster)

Trei tineri se infiltreaza in casa unor bogatani, sa serveasca drept chelneri la un party privat. Planul e sa shterpeleasca una alta din vila respectiva cand nu-s atente gazdele. Problema e ca gazdele nu-s ceea ce par iar partyul e o orgie de psihopatzi, care se dezlantzuie intr-un sir de evenimente violente cu sange, matze si drujbe. E un fel de Texas Chainsaw Massacre cu bogatani neoliberali in loc de rednecksi, si cu tineri din familii sarace in loc de hippiotzi.

E facut de un regizor tinerel incercand cu orice pretz sa atraga atentzia, cu exces de zel ce sacrifica logica povestii si face personajele sa para iratzionale (pretextul fiind ca erau psihopatzi). E totusi un proiect ambitzios, are catziva actori buni de televiziune (din Nip Tuck, Fringe) si efecte speciale decente pentru bugetul marunt al filmului. Recomandat strict amatorilor horror, desi si aceia isi vor aminti de superiorul Don't Breathe care avea cam acelasi plot (dar alta atmosfera).

Stangismul a avut mereu supapa de defulare in astfel de filme cu liberali psihopatzi.

*********************************************

The Hole in the Gound

(regizat de Lee Cronin, debutant irlandez)

Peisaje rurale excelente in acest horror bazat pe folclorul irlandez dar si pe o gramada de alte filme - e Invasion of the Body Snatchers mixat cu Babadook si alte horroruri maternale, adica cu mame divortzate care isi urasc copiii, respectiv cu copii care se poarta urat pentru ca nu sunt ceea ce par a fi. Aici se insinueaza doua twisturi alternative la aceasta retzeta - unul ar fi sindromul Capgras care se manifesta prin obsesia ca cineva apropiat ar fi fost substituit de o dublura; celalt e legenda din folclorul irlandez conform careia copiii care nu-s cumintzi sunt dusi in padure si inlocuitzi cu altcineva. Din amestecul asta de pretext psihologic si folclor se incearca un thriller relativ creepy.

Insa nici twisturile astea nu-s chiar de natura sa ofere un film proaspat, senzatzia generala e de deja-vu. Noroc cu settingul rural foarte placut si actritza principala simpatica foc, plus accentul irlandez si un actor de-al lor pe care-l stiam din Game of Thrones. Pentru un debut e o reusita, pentru un film horror e o tema epuizata cu cateva momente cool. Din pacate nici actorul copil nu e atat de creepy pe cat ar cere genu asta de filme.