Cum muzica preferata a romanilor in 2019 a fost ceva in genul mostrei de mai sus, gasesc ca o spalatura stomacala si o clisma muzicala sunt absolut necesare, si in acest scop imi fac topul anual care mi se pare o obligatzie elementara a oricarui muritor. Ma intristeaza ca tot mai multa lume ignora acest element de igiena personala.
Vezi selectziile de la jumatatea lui 2019 aici si aici. Iar mai jos preferintzele din ce am ascultat in a doua jumatate a anului:
Cattle Decapitation - Death Atlas
Cum zic cei de la Vice, am ascultat acest album ca sa nu trebuiasca sa-l ascultzi tu!
In sectziunile metal de pe Pitchfork si alte siteuri pt hipsteri 2019 a fost anul "death metal" - gen redescoperit acum drept ceva nou, aceeasi tactica folosita acu ceva ani cand au descoperit americanii black metalul. Anul asta "revelatzia death metal" a fost superplictisul numit Blood Incantation, insa nu despre aia vreau sa scriu (vroiam doar sa arunc cu kkt in ei) - ceea ce am bagat aici e alt album popular pentru genul asta, probabil din motive ideologice - e vorba aici de veganism, environmentalism, gretathunbergism etc.
Printr-o asociere destul de bizara, in metal ecologismul si-a gasit vocea in zona extrema (death metal/grindcore, vezi festivalul Obscene Extreme la care se serveste exclusiv mancare vegana si lumea umbla in putza goala). Desi n-ai prinde un hipster ascultand nici ars asa ceva, cumva pe cale conceptuala au fost recuperatzi si Cattle Decapitation odata ce s-a semnalat dedicatzia lor fatza de temele mentzionate - metalul lor protestatar a abordat dintotdeauna subiecte verzi: impotriva sacrificarii animalelor, impotriva suprapopularii planetei, impotriva mazilirii mediului inconjurator, impotriva omului si a rahatului pe care il produce exponentzial. Ar trebui sa fie trupa preferata a lui Remus Cernea, insa el tot Nightwish ne recomanda.
"Aducetzi inapoi Ciuma!" e un hit reprezentativ al albumului, si nu se refera la PSD, desi in curand o sa ne dorim si asta. Eu cel putzin probabil voi vota pentru prima data in viatza cu PSD la urmatoarele alegeri.
******************************************************
Klone - Le Grand Voyage
Esti un suflet sensibil caruia i s-au dat recent papucii dar te doare mai mult ca omenirea n-a ajuns inca pe Marte? Albumu asta e pentru tine!
Cea mai recenta achizitzie a casei de discuri a lui Steven Wilson sunt francezii astia ce vor fi pe placul amatorilor de prog-rock siropos, ceva intre Anathema, Riverside si raposatzii Everon, trupe care au inmuiat multe suflete de rockeri romantici de la noi. Daca n-ar fi trupele astea, rockerii n-ar face copii. Klone reusesc sa faca superromantze fara soluri de chitara, doar riffuri melodice si gangureli si o repetitivitate dozata cu ceva post-rock (soundul trupei s-a transformat semnificativ, incepusera undeva intre Tool si Gojira si s-au inmuiat in preajma recrutarii lor la pomenita casa de discuri).
Cum zicea un coleg din Germania, "Romanians are 90% emotion and 10% reason", iar muzica asta pare facuta anume pentru astfel de popoare. Nu stiu daca mai e loc in lumea moderna pentru personalitatzi din astea, casa de discuri a lui Wilson e unul din ultimele refugii pentru astfel de trupe. Klone sunt destul de atipici si pentru Frantza, caci genul asta de muzica a cam fost ocolit acolo poate dintr-o gelozie istorica fatza de Pink Floyd, asa ca intr-un fel trupa profita de o gaura a scenei lor regionale.
P.S. Mersi Tudi de recomandare!
P.S.2. Pe 18 februarie ii putetzi vedea live la Cluj alaturi de Leprous!
**********************************************
Christone Kingfish Ingram - Kingfish
Itzi place sa bei si sa mananci? Asta e albumul pentru tine!
Pe baiatu asta dolofan de doar 20 de ani l-am remarcat in serialul Luke Cage - acolo unele scene au loc intr-un bar unde canta diversi artisti (cam ca momentele muzicale din noile episoade Twin Peaks ori din Treme). Kingfish are acolo doua piese, una e un cover fantastic la I Put a Spell on You.
Debutul sau e dupa mine albumul blues al anului trecut - poate nu doar pentru mine caci e si unul din finalistii Grammy. Vetzi auzi aici cele mai groovy si mai vibrante solouri de chitara; intre ele nu se intampla mare lucru, acompaniamentul fiind cam de forma, insa piesele sunt bine diversificate - se folosesc chitari si reglaje diferite de la o piesa la alta, clisheele blues nu chiar lipsesc dar sunt recombinate ingenios, nu ramai cu impresia aia de la festivalurile blues ca totu-i o inshiruire de "standarde" ori o repetitzie cu public.
In spatele succesului albumului mai e si co-compozitorul tuturor pieselor, pe nume Tom Hambridge - un superstar al bluesului, compozitziile sale gasindu-se pe cele mai bune albume Bonamassa, Buddy Guy (invitat si aici pe o bucata), ZZ Top etc. Pana la el Kingfish canta doar coveruri, asa ca Hambridge cantareste enorm in calitatea acestui material. Sunt bifate o gramada de sortimente de blues american, de la Delta la Chicago. Singura piesa plicticoasa e aia care are videoclip oficial (alta decat mostra live de mai jos, pe care am preferat-o).
**********************************************
Mizmor - Cairn
Te surprinzi rasfoind cand si cand Biblia, in special capitolele mai de la sfarsit si mai ales pe inserat? Asta e albumul pentru tine!
Asta e albumul la care ma duce gandul cand zice Trump "we have to drain the swamp". Asta e corespondentul bluesului in lumea metal, preocupat cu torturarea instrumentelor si insuflarea de sentimente intens mizerabiliste. Proiectul Mizmor mai are si ingredientul delirului religios (are si acela de a face cu bluesul), inspirat aici de mitologia biblica/evreiasca (numele trupei inseamna "psalm"). Crezusem o vreme ca trupa e din Israel (numele trupei e printat in grafie ebraica) insa recent am realizat ca nu e nici din Israel si nici macar nu e trupa, ci e proiectul unui incel american care ne invita prin acest album la nitzel studiu biblic.
E un album pe care te ingrashi ascultandu-l, intr-atat itzi incetineste metabolismul. E lent si mastodontic - uneori se apropie de Sunn O))) doar ca are voce si discuta niste probleme concrete ("supernatural anxiety"), iar pentru cine nu-ntzelege problemele avetzi in clipul de mai jos si subtitrarile. Ma rog, daca datzi click la intamplare prin album poate nimeritzi si bucatzi mai ritmate cu tobe, dar portziunile cu adevarat cool sunt cele in care simtzi cum se pune FRÂNĂ.
A fost un an mare pentru chestia asta namoloasa pe care o numim "doom metal" (cu albume excelente de la Sunn O))), Esoteric, The Drowning, Eremit, Slow) - eu as zice ca asta a fost anul doom metal, nu death metal cum zice presa. N-am vrut sa torturez prietenii cu prea multe recomandari de gen, asa ca raman cu asta ca fiind top of the top.
P. S. Mai e si pictoru asta polonez Zdzisław Beksiński care a facut coperta - de cand a murit tot mai multe trupe metal au coperte bazate pe opera sa, foarte potrivita in cazul de fatza.
*****************************************************
Te surprinzi rasfoind cand si cand Biblia, in special capitolele mai de la sfarsit si mai ales pe inserat? Asta e albumul pentru tine!
Asta e albumul la care ma duce gandul cand zice Trump "we have to drain the swamp". Asta e corespondentul bluesului in lumea metal, preocupat cu torturarea instrumentelor si insuflarea de sentimente intens mizerabiliste. Proiectul Mizmor mai are si ingredientul delirului religios (are si acela de a face cu bluesul), inspirat aici de mitologia biblica/evreiasca (numele trupei inseamna "psalm"). Crezusem o vreme ca trupa e din Israel (numele trupei e printat in grafie ebraica) insa recent am realizat ca nu e nici din Israel si nici macar nu e trupa, ci e proiectul unui incel american care ne invita prin acest album la nitzel studiu biblic.
E un album pe care te ingrashi ascultandu-l, intr-atat itzi incetineste metabolismul. E lent si mastodontic - uneori se apropie de Sunn O))) doar ca are voce si discuta niste probleme concrete ("supernatural anxiety"), iar pentru cine nu-ntzelege problemele avetzi in clipul de mai jos si subtitrarile. Ma rog, daca datzi click la intamplare prin album poate nimeritzi si bucatzi mai ritmate cu tobe, dar portziunile cu adevarat cool sunt cele in care simtzi cum se pune FRÂNĂ.
A fost un an mare pentru chestia asta namoloasa pe care o numim "doom metal" (cu albume excelente de la Sunn O))), Esoteric, The Drowning, Eremit, Slow) - eu as zice ca asta a fost anul doom metal, nu death metal cum zice presa. N-am vrut sa torturez prietenii cu prea multe recomandari de gen, asa ca raman cu asta ca fiind top of the top.
P. S. Mai e si pictoru asta polonez Zdzisław Beksiński care a facut coperta - de cand a murit tot mai multe trupe metal au coperte bazate pe opera sa, foarte potrivita in cazul de fatza.
A fost un an mare pentru chestia asta namoloasa pe care o numim "doom metal" (cu albume excelente de la Sunn O))), Esoteric, The Drowning, Eremit, Slow) - eu as zice ca asta a fost anul doom metal, nu death metal cum zice presa. N-am vrut sa torturez prietenii cu prea multe recomandari de gen, asa ca raman cu asta ca fiind top of the top.
P. S. Mai e si pictoru asta polonez Zdzisław Beksiński care a facut coperta - de cand a murit tot mai multe trupe metal au coperte bazate pe opera sa, foarte potrivita in cazul de fatza.
*****************************************************
Sturgill Simpson - Sound and Fury
N-ai rabdare sa ascultzi albume de la un capat la altul dar te uitzi des la filme pe Netflix? Asta e albumul pentru tine! Se gaseste si pe Netflix!
Sturgill a alunecat de doua ori la mustatza in afara topului asta, insa i-a venit si lui vremea.
Unul dintre cei mai populari reprezentantzi ai reconsiderarii hipster-country (a folosit cuvantul Meta in titlul unui album!) isi diversifica soundul cu fiecare nou material, iar acum se inspira din ce facuse Shooter Jennings acu catziva ani cand a incercat sa combine country-rock cu synth-pop-ul italian al anilor 80 (omagiu lui Moroder) - adica piese foarte dansante, foarte electrificate pornind de la o samantza country peste care s-a aplicat un strat gros de sintetizator si chitara electrica.
Ideea a fost la Jennings o excentricitate de moment si probabil tot asa e si aici, dar Sturgill Simpson mai are parte si de suport Netflix, care i-a oferit ocazia de a combina albumul audio cu un macro-videoclip anime ce acopera albumul INTEGRAL (arata ca un anime musical de 40 de minute, clipul de mai jos fiind decupat de acolo). Materialul e excelent atat ca coloana sonora a animatziei japoneze cat si ca album audio, cu ocazionale momente de ZZ Top, ceva glam rock si o aparitzie a veteranului John Prine.
P. S. Il putetzi auzi pe Sturgill si in film cu zombie al lui Jarmusch.
*****************************************************
N-ai rabdare sa ascultzi albume de la un capat la altul dar te uitzi des la filme pe Netflix? Asta e albumul pentru tine! Se gaseste si pe Netflix!
Sturgill a alunecat de doua ori la mustatza in afara topului asta, insa i-a venit si lui vremea.
Unul dintre cei mai populari reprezentantzi ai reconsiderarii hipster-country (a folosit cuvantul Meta in titlul unui album!) isi diversifica soundul cu fiecare nou material, iar acum se inspira din ce facuse Shooter Jennings acu catziva ani cand a incercat sa combine country-rock cu synth-pop-ul italian al anilor 80 (omagiu lui Moroder) - adica piese foarte dansante, foarte electrificate pornind de la o samantza country peste care s-a aplicat un strat gros de sintetizator si chitara electrica.
Ideea a fost la Jennings o excentricitate de moment si probabil tot asa e si aici, dar Sturgill Simpson mai are parte si de suport Netflix, care i-a oferit ocazia de a combina albumul audio cu un macro-videoclip anime ce acopera albumul INTEGRAL (arata ca un anime musical de 40 de minute, clipul de mai jos fiind decupat de acolo). Materialul e excelent atat ca coloana sonora a animatziei japoneze cat si ca album audio, cu ocazionale momente de ZZ Top, ceva glam rock si o aparitzie a veteranului John Prine.
P. S. Il putetzi auzi pe Sturgill si in film cu zombie al lui Jarmusch.
P. S. Il putetzi auzi pe Sturgill si in film cu zombie al lui Jarmusch.
*****************************************************
Shane Smith and the Saints - Hail Mary
Nu suportzi nimic din ce am recomandat pana acum dar totusi nu esti cocalar ascultator de trap si nostalgii Atomic TV? Asta e albumul pentru tine!
Daca isprava audio-video a lui Sturgill Simpson de mai sus nu cred ca se mai califica drept country, atunci asta ar fi albumul de gen al anului - tineri intenshi si ragushitzi cu un country bombastic pe mai multe voci, combinat cu ceva muzica marinareasca, rugaciuni, southern rock si viori ce imbina influentze irlandeze si apalașe.
Muzica country e probabil genul cu transformarile cele mai abrupte din ultimii 10 ani, dupa ce pana atunci fusese perceput drept cel mai retrograd. Aici nu e chiar acel alt-country bazat pe mishtocareala ori gravitate gotica, ci o hibridizare cu southern rock si cantece populare de jale.
Sunt surprins ca albumul lipseste din toate topurile country pe care le-am periat anul asta (mi l-a recomandat cineva separat) - una din explicatzii e ca nu a avut o lansare traditzionala ci una serializata, cate 2-3 piese lansate o data la cateva saptamani iar pe cand s-au adunat toate piesele jurnalistii au uitat sa-l mai catalogheze drept album.
******************************************************
Nu suportzi nimic din ce am recomandat pana acum dar totusi nu esti cocalar ascultator de trap si nostalgii Atomic TV? Asta e albumul pentru tine!
Daca isprava audio-video a lui Sturgill Simpson de mai sus nu cred ca se mai califica drept country, atunci asta ar fi albumul de gen al anului - tineri intenshi si ragushitzi cu un country bombastic pe mai multe voci, combinat cu ceva muzica marinareasca, rugaciuni, southern rock si viori ce imbina influentze irlandeze si apalașe.
Muzica country e probabil genul cu transformarile cele mai abrupte din ultimii 10 ani, dupa ce pana atunci fusese perceput drept cel mai retrograd. Aici nu e chiar acel alt-country bazat pe mishtocareala ori gravitate gotica, ci o hibridizare cu southern rock si cantece populare de jale.
Sunt surprins ca albumul lipseste din toate topurile country pe care le-am periat anul asta (mi l-a recomandat cineva separat) - una din explicatzii e ca nu a avut o lansare traditzionala ci una serializata, cate 2-3 piese lansate o data la cateva saptamani iar pe cand s-au adunat toate piesele jurnalistii au uitat sa-l mai catalogheze drept album.
******************************************************
Opeth - In Cauda Venenum
Ai prieteni metalisti care rad de tine cand incerci sa faci conversatzie mentzionand ca ai fost la Metallica si Bon Jovi? Asta e albumul cu care tre sa-tzi completezi simulacrul de cultura generala rock!
Asta e unul dintre cele trei albume metal ale caror prezentza in topurile anului au fost aproape un consens planetar (al doilea e albumul Tool iar al treilea e mizeria aia de Blood Incantation pe care am refuzat sa o ascult pana la capat dupa ce m-am lamurit pe ce i se bazeaza renumele).
Nu cred ca exista nimeni care a ajuns sa citeasca pana aici si sa nu stie cine e Opeth, ca au fost asta vara la Sibiu iar acu trei ani la Rockstadt si ca in general e una din trupele metal care n-au iesit niciodata din relevantza. Stagiul profesional facut acu 10 ani la casa de discuri a lui Steven Wilson le-a deschis apetitul pentru prog-rock si de atunci exploateaza zacamantul asta cu nesatz, fara sa se repete prea mult, modificand subtil soundul cu fiecare album. Asta e ceva mai dark decat precedentul (care era de fapt o deversare a frustrarilor vocalului dupa divortz, de aici si titlul Sorceress), posibil inspirat de plimbarea pe la Castelul Bran cand au fost la noi la Rockstadt.
Ceva mai deosebit aici e faptul ca albumul are doua versiuni - prima data a fost compus cu versuri in suedeza apoi adaptat si la engleza (cu o cadentza usor diferita a versurilor). Merita ascultate ambele in cautarea diferentzelor.
********************************************************
Tool - Fear Inoculum
Esti hipster care te-ai apucat de ascultat muzica dupa ce s-a inventat Spotifyul si nu vrei sa se afle asta? Asta e albumul pe care tre sa stie lumea ca-l ascultzi!
Asta e al doilea album pe care nu prea reuseste lumea sa-l ocoleasca in topurile anului trecut. Au aflat de aparitzia lui pana si cocalarii, a avut rolul pe care il avusese acu catziva ani relansarea Swans - o revenire nesperata si excesiv amanata, foarte mult word of mouth si sfashieri intre generatzii (fani ai trupei din anii 90 versus tinerii surprinsi de valva formata in jurul materialului).
Am auzit si cateva voci care carcotesc - intr-adevar e cel mai putzin entertaining album al trupei si mizeaza foarte mult pe proiectarea unei aure intelectualiste, cu tot felul de mitologii create cu privire la semnificatzia versurilor criptice, ori la structura de alambic a compozitziilor, abatandu-se intentzionat de la ritmica rock clasica. Practic ceea ce incepuse ca trupa nu-metal (din aceeasi scena californiana ca si Korn) a devenit astazi King Crimsonul noului mileniu, cu o evolutzie aproape insesizabila intre albume consecutive, dar radicala daca pui unul langa altul debutul si acest nou album.
Au mai fost tot felul de anecdote prin presa - unii zic ca suna la fel si daca il ascultzi in revers, si mai era ceva scandal Twitter cu tineri cocalari intrebandu-se de unde a iesit trupa asta.
Partea cea mai cool e ca albumul face parte dintr-o trilogie spectaculoasa de reveniri ale vocalului Maynard Keenan - in anul precedent avusese alt album excelent cu A Perfect Circle iar pentru noul an a anuntzat ca revine si cu proiectul Puscifer,
*******************************************************
clipping. - There Existed an Addiction to Blood
Vrei sa ascultzi primul proiect muzical nominalizat la Premiile Hugo din 1971 incoace? Asculta albumu asta!
Premiile Hugo sunt cele mai populare (populiste) premii pentru literatura SF insa au si categoria speciala "Dramatic Presentation" unde sunt in general premiate filme sau seriale. Cu cateva ocazii acolo s-au nominalizat si videoclipuri sau albume muzicale, iar una dintre trupele care au beneficiat de exceptzia asta e proiectul clipping. - albumul precedent era inspirat de space opera lui Samuel Delany, inscriindu-se cumva in trendul recent al premiilor Hugo de a premia tot ce e legat de afrofuturism si emanciparea tehnologica a Africii (albumul era versiunea musical a ceea ce produc de o vreme incoace Jemisin, Okorafor etc.)
Proiectul e format din doi producatori muzicali si un actor-hiphoper cu o dictzie incredibila (face voce de desene animate, insa mai are si roluri in carne si oase - a fost in Velvet Buzzsaw si va fi in serialul Snowpiercer). La primul contact proiect pare un fel de hip-hop, tre sa ai rabdare 2-3 piese ca sa realizezi ca e ceva weird aici - hip-hop cadentzat cu precizie milimetrica cu un background instrumental foarte cinematic si sofisticat care se misca intre hip-hop, Jean Michel Jarre si Prodigy.
Nu asta e albumul nominalizat la Hugo (acela e albumul precedent, dar nu stiam atunci de ei). Si asta urmeaza o tactica similara - album high concept narativ-epic, doar ca de data asta construit in jurul unei fictziuni horror cu numeroase referintze cinematografice (piesa de mai jos e o deconstructzie a temei lui John Carpenter din Halloween).
*****************************************************
Blanck Mass - Animated Violence Mild
Nu suportzi muzica cu versuri si itzi place sa te spargi la partyuri pe muzica electronica dar te streseaza noua lege USR privind posesia de droguri? Asculta albumu asta singur acasa!
Tot apare proiectul asta de ceva ani prin topurile non-metal ale marilor publicatzii muzicale (in special cele cu revieweri drogatzi precum Quietus), insa l-am bagat in seama abia cu albumul asta, din cauza includerii in programul Roadburn (care va fi cea mai electro editzie de pana acu). Proiectul e un singur individ, un scotzian singur care baga despre consumerism si Apocalipsa Automatizata.
Inspirat candva la origini de post-rock si bazaiala drone-ambiental (a mai avut un proiect numit Fuck Buttons), pe albumul asta Blanck Mass e doar pompaj electronic blanao de la un capat la altul, salve ritmate si opresive, curat mind control (cel mai violent album al proiectului). Daca esti drogat cu ceva adecvat banuiesc ca te ravashesti destul de nasol - soundul e conceput sa induca paranoia, tematic materialul e inspirat de acel "surveillance capitalism" care ni se tot promite in ultima vreme, cand nu mai stii daca tu te uitzi la televizor sau daca televizorul se uita la tine. In consecintza nu stim daca noi ascultam albumul sau daca el ne asculta pe noi.
Functzioneaza insa si daca esti lucid, si poate fi apreciat de rockerii cu preferintze industrial. Unele bucatzi sunt cam repetitive, insa asa e filmul, misiunea albumului e sa sfredeleasca in creierul turmentat pana la a provoca panica, un excelent exercitziu de psihomanipulare muzicala, de ascultat in experimente controlate caci mi-e frica sa ma gandesc ce se poate intampla la un concert/party pe chestia asta.
Piesa asta de mai jos data tare de tot itzi poate strica ziua.
Piesa asta de mai jos data tare de tot itzi poate strica ziua.
No comments:
Post a Comment