Festivalul Avante! 2018

Pe langa centenarul asta care ne-a prins in curu gol si care arata mai degraba ca o celebrare a sfarsitului Europei (si implicit a Romaniei civilizate), anul 2018 a mai insemnat doua aniversari majore despre care nimeni nu scoate o vorbulitza la noi: bicentenarul Karl Marx si bicentenarul aparitziei romanului Frankenstein.

Facand parte din generatzia marcata iremediabil atat de comunism cat si de lecturile horror ale copilariei, am cautat sa particip la niste evenimente care sa se lege cumva de aceste comemorari si, spre marea mea surpriza, le-am gasit chiar in acelasi loc si in aceeasi saptamana, la Lisabona: unul a fost Festivalul Avante! (sub egida Partidului Comunist Portughez) care are loc in fiecare an pe niste dealuri din imprejurimile Lisabonei, al doilea e Festivalul horror MotelX care in acest an a avut in focus comemorarea autoarei lui Frankenstein, pe Mary Shelley.

Deocamdata cateva impresii despre primul dintre evenimente, care e mai aproape de sufletul romanesc si de centenarul nostru - un secol din care am optat sa ne petrecem zeci de ani intr-un izolatzionism debilitant cu iluzii de autosuficientza, din care se pare ca nu ne vom reveni niciodata.

Festivalul Avante! e organizat din 1976 incoace de Partidul Comunist Portughez (PCP) in memoria rezistentzei impotriva dictaturii de dreapta a lui Salazar, iar anul acesta a avut un focus special pe bicentenarul Karl Marx, incluzand un concert simfonic in memoria acestuia si o proiectzie speciala a recentului film biografic The Young Karl Marx (in regia haitianului Raoul Peck, finalist recent la Oscaruri cu documentarul I am not your negro!).

Dupa ce-am inghitzit in Romania toata propaganda despre "no such thing as free lunch", condamnarea comunismului, starpirea pensionarilor si a asistatzilor social, am fost destul de bulversat sa realizez ca PCP e un partid major si perfect onorabil in Portugalia, cu locuri importante in Parlament si extrem de activ inclusiv in randul tinerilor. La ei lucrurile stau fix pe dos decat la noi, parca ar fi un univers paralel - hipsterii lor sunt comunisti, comunitatea LGBT e comunista, artistii sunt comunisti, comunistii sunt cei care militeaza pentru drepturile minoritatzilor si ale refugiatzilor, pentru parteneriat civil si marijuana, impotriva cenzurii sau manipularilor bisericii (dictatura lui Salazar a avut la baza o doctrina pe care ei o caracterizeaza drept "corporatism catolic", in care bisericii i se aloca o parte din vina).

E interesant de observat cum functzioneaza propaganda bazata pe demonizare terminologica si e amuzant cum se pronuntza la ei cu seninatate si chiar admiratzie termenul "comunist", incat ai impresia ca esti in mijlocul unei farse cu camera ascunsa. N-are nici rost sa incerci sa le mansplici "ce e de fapt comunismul", caci si ei se considera la fel de indreptatzitzi sa itzi explice inapoi varianta lor, cat se poate de concreta si documentata istoric. Pana la urma e vorba de context si nu de terminologie, iar spirala urii in al carei malaxor se traieste acum in Romania se bazeaza in buna parte pe ignorarea contextului in beneficiul sentintzelor expeditive. Sa nu uitam ca si cuvantul "democratic" aparea in numele RDG-ului sau al Coreei de Nord (si chiar al defunctului PDL care ni i-a dat pe Basescu si Dragnea, ctitorii mizeriei in care traim).

Asa cum #rezistentzii nostri ii au pe Mihai Șora sau pe Andrei Pleșu drept stindarde intelectuale, comunistii lor il au pe Jose Saramago, validat cu un Nobel si bucurandu-se de un tratament post-mortem cu totul special. Saramago spunea ca el se considera un "comunist hormonal", pentru care ideologia vine de la natura, similar sexului biologic determinat de hormoni, nu e o chestie care se scuza, explica ori negociaza. Nu prea e loc pe acolo de politicieni modificatzi genetic precum PNL-istii, PDL-istii si PSD-istii nostri - totzi o apa si un pamant, dupa cum m-am convins in preajma recentului referendum (catziva aproape s-au scapat sa-si marturiseasca credintza ca Pamantu e plat si Dumnezeu e român heterosexual). Nu e la comunistii portughezi loc nici de natzionalisti ori legionari, caci PCP se promoveaza drept un partid "patriotic-internatzionalist" - isi are originile in Cominternul original, a carui esentza ideologica era globalista (proletari din toate tzarile unitzi-va s.a.m.d.).

Festivalul Avante! o demonstreaza din plin, oferind scene si tarabe reprezentand comunitatzi comuniste, socialiste (si unele anarhiste) adunate din toata lumea: de la standul cubanez mi-am luat o camesha model Fidel Castro, de la standul peruan mi-am gasit niste shosete de iarna, de la cel vietnamez nishte vata pe batz ca altceva nu aveau. La standul chilean era teatru de papushi despre alungarea lui Allende de la putere. Cele mai ponosite erau standul venezuelean pe care era doar un biletzel cu "revin mai tarziu" si cel al Partidului Comunist German a carui existentza e un paradox comparabil cu al pisicii lui Schrodinger. O buna reprezentare au avut-o si factziunile separatiste din zona - tarabele Cataloniei, Bascilor si Galiziei ofereau bauturi traditzionale, cartushiere si berete simbolice pentru vremurile ce au sa vina, plus magnetzi de frigider cu harta Spaniei "ajustata" dupa interesul fiecaruia (probabil in Spania nu e voie, asa ca s-au aciuat cumva la festivalul asta portughez - altfel, oameni prietenoshi si deschisi la discutzii). 

Festivalul se tzine pe o suprafatza imensa achizitzionata de PCP prin crowdfunding (concept comunist deturnat de capitalismul on-line), pe vremea cand mafia imobiliara a boicotat chiria festivalului la finele anilor 80 - atunci prabushirea blocului sovietic a produs o mare criza de identitate in inima PCP, insa partidul i-a supravietzuit pana la urma. E vorba totusi de o tzara in care comunismul nu e asociat cu nimic negativ - dimpotriva, ca si in America de Sud, dictaturile si abuzurile din cartzile de istorie sunt legate mai degraba de corporatismul autoritarist si un fel de fascism deghizat in neo-liberalism, girat de biserica și religia "mâinii invizibile a Pieței", combinate cumva in promisiunea mistica ca prosperitatea economica itzi asigura si un loc in Rai. Din cate stiu Portugalia e singura tzara pe langa SUA care a avut (prin anii 70) benzi desenate pentru copii cu un supererou al carui superputere era sa detecteze si sa extermine comunisti (Captain Falcao, a avut recent parte de o ecranizare, vezi aici).

Avante! e si o miscare legitimata cultural de o intreaga armata de artisti si scriitori. Chiar daca nu lipseste atmosfera de mici si bere a evenimentelor Gabrielei Firea, festivalul aloca spatzii generoase unor evenimente culturale extrem de eterogene - concerte de toate genurile, lansari de carte, proiectzii de film, corturi cu dezbateri si sesiuni plenare, marshuri si maratoane cum mai fac corporatziile prin Cluj.

Mi-am petrecut o vreme in cortul lesbienelor comuniste care dezbateau independentza Galiziei si recitau versuri ale protofeministei Rosalia de Castro (never heard of her pana acum, se pare ca Spania are probleme mai complicate decat Catalonia), am stat si la o gramada de cozi pentru vouchere ratzionalizate de burgeri (toata lumea de acolo pare incantata sa stea la cozi!), mi-am luat tricou cu Saramago, am fost la un concert de Fado comunist (nu stiu cine canta dar era ceva cu "sufrir" in refrene), apoi la unul de hip-hop si in fine unul de post-rock comunist (poza de mai jos).

 

Exista doua centre gravitatzionale pe suprafatza festivalului unde lumea se aduna la anumite momente cheie: primul e o scena imensa pe care s-a desfashurat ceva in genul Cenaclului Flacara mixat cu Congresu al XIV-lea, doar ca in portugheza si finalizat un concert special al Filarmonicii din Lisabona in memoria lui Karl Marx; al doilea era o terasa plina de scriitori betzivi la care se aduna redactzia ziarului Avante! - care da de altfel numele festivalului, find cel mai longeviv ziar al lor (creca la fel de vechi ca partidul).

Suprafatza si densitatea evenimentelor e comparabila cu a festivalului Sziget de la Budapesta, la fel si diversitatea stilistica a concertelor - exista scena rock, scena hip-hop, scena fado/folk, cortul de DJ etc., programul totalizand peste 50 trupe, plus acea scena principala de care ziceam unde se canta imnuri, muzica simfonica si se recita poezii. N-am retzinut numele trupelor, majoritatea erau portugheze si spaniole, plus cateva straine venite din Cuba, Rusia si kibbutzurile israeliene.

In fine, entuziast fiind de descoperirea acestui univers paralel am dat si o fuga la casa memoriala Jose Saramago, unul din scriitori mei favoritzi. E o expozitzie acolo cu manuscrise si obiecte personale - mashina de scris a omului, carnetul de partid, fotografiile cu amicii (Fidel Castro, Llosa etc.). Pe un perete sunt pagini din agenda personala - nu e voie sa faci poze dar am reusit sa trag una pe furish cu pagina asta de mai jos, unde se vede ca omu fugea la filmu Barry Lyndon printre shedintze de partid si degustari de vinuri.

E acolo si un punct de vanzare cu tot felu de memorabilia - figurine cu Saramago, tricouri, copii dupa fotografii din arhiva personala, si evident chestii mai banale gen magnetzi de frigider ori insigne.

Mai jos avetzi si filmuletzul oficial al editziei din 2017 a Festivalului Avante! reflectand destul de bine atmosfera de acolo - probabil va iesi un filmuletz similar si despre editzia de care povestesc aici.