Brambura 2016: Festivalul de film Slashfilm (III) - alte filme asa si-asa

Al treilea calup de filme din programul festivalului horror Slashfilm 2016. Primele doua au fost aici si aici.

Train to Busan

(regia Yeong Sang-ho, destul de celebru pentru animatzii horror)

Asta e un film sud-coreean cu zombie ce are drept punct de atractzie faptul ca actziunea se intampla intr-un tren si in trei gari. E, asadar, o ocazie pentru Coreea de Sud sa se laude cu trenurile si cu garile pe care le au. Ar fi fost mai potrivit un astfel de film la noi - avem deja un "tren al foamei" si niste gari postapocaliptice. Din punctul asta de vedere, Train to Busan nu prea ajunge la sufletul spectatorului - in tot filmul e un singur individ care nu-si plateste biletul (si ala e sacrificat) iar trenurile n-au intarziere nici macar cand sunt cotropite de zombie. Alea care intarzie, intarzie de tot - explodeaza, se dau peste cap, etc. si chiar cand sunt deraiate arata mai bine ca vagonul in care am venit ultima data de la Alba Iulia.

Protagonistii sunt un corporatist divortzat (cu fiica lui neglijata) si un stangist altruist-familist (cu o sotzie insarcinata). Cei doi se intalnesc pe trenul cotropit de zombie si incearca sa treaca peste diferentzele de caracter pentru a supravietzui impreuna. Lor li se alatura un controlor CFR corupt, o echipa de baseball dotata cu bâte si niste tzatze. Cea mai mare parte a filmului are a face cu oameni care se chinuie sa treaca dintr-un vagon in altul, ori sa prinda legatura cand au de schimbat trenul.

Nu se explica nici o clipa care sunt originile epidemiei zombie - ea izbucneshte din senin in momentul in care pasagerii se suie in tren. Pentru a acoperi aceasta gaura narativa, regizorul a scos ulterior si un lung-metraj de animatzie intitulat Seoul Station, care functzioneaza ca un fel de prequel al acestui film. Si cu asta ajungem la ceea ce conteaza de fapt: regizorul Yeong Sang-ho e o mica celebritate a animatziei horror, cu cateva titluri foarte apreciate in industria asta (The Fake, King of Pigs) pe care le recomand cu caldura. Efectele speciale ale filmului tradeaza uneori niste animatzie digitala, dar pe ansamblu arata OK.

Acu 10 ani as fi primit mai cu caldura un astfel de film, dar azi e mult prea tarziu. Genul a iesit din faza de inovare, a trecut si de cea de entuziasm mainstream, pana si Andrei Plesu a scris un articol despre zombie in Dilema Veche (probabil urmeaza si un sequel al volumului Despre ingeri pe tema asta).

****************************************************

The Mermaid

(regia Stephen Chow, autor de comedii fantasy chinezesti)

Poate va mai amintitzi de cateva comedii chinezesti glorioase de acu 15 ani cum ar fi Shaolin Soccer si Kung Fu Hustle. Erau destul de populare pe la noi, cand romanii devenisera subit constientzi de existentza comediei chinezesti (cu ajutorul DVD-urilor piratate). Autorul pomenitelor titluri e acest Stephen Chow, ajuns intre timp membru de partid si consilier cu privire la felul in care tre sa evolueze cinema-ul chinezesc. Probabil va veni o vreme in care numai filme din astea o sa mai iasa de acolo. Cea mai recenta productzie a lui Chow, acest The Mermaid, a spart deja cateva recorduri, fiind cel mai mare succes de box-office in China.

Filmul e un update comedic la clasicul basm al Micutzei Sirene, cu unele scene horror in care niste sirene sunt hacuite cu topoare si carlige. Povestea e despre un mogul care vrea sa amenajeze un golf in interes capitalist, ceea ce are sa afecteze grav viatza marina si pe a tribului Micutzei Sirene care traieste fix in golful respectiv. Cu chiu cu vai sirena invatza sa umble pe coada si se infiltreaza in cercurile personale ale mogulului cu planul de a-l asasina, insa ajunge sa se indragosteasca de el.

Acu 15 ani gaseam filmele lui Chow extrem de amuzante, insa vazand filmul asta am inceput sa ma gandesc ca poate eram eu easily amused. Efectele speciale sunt ridicole, cam la nivelul filmelor produse de studiourile Asylum (Titanic II, Transmorphers si alte filme facute la misto, cu titluri menite sa pacaleasca pe cei care inchiriaza DVD-uri). Doar ca filmele Asylum sunt considerate un acquired taste idiotic, in timp ce acest Mermaid a rupt recordurile de box-office ale cinema-ului chinezesc. Deci nu doar eu, ci si poporul chinez e easily amused.

P.S. Parca totusi filmele vechi ale lui Chow erau mai ingenioase si nu doar silly (Shaolin Soccer era despre o echipa de fotbal formata din calugari shaolin care puteau sa zboare ca in filmele kung-fu). The Mermaid foloseste un subiect clasic de basm universal si o tema cam mainstream, a environmetalistmului, asa ca creca a fost gandit din capul locului pentru poporul Republicii Populare Chineze.

****************************************************

Darling

(regia Mickey Keating, un hipster tanar de care o sa auzim tot mai multe)

In preajma vizionarii horror-ului romanesc Vizitatorul pe la festivalurile recente din Romania s-a tot discutat despre ce inseamna sa faci film indie, fara buget, si de limitarile cu care se confrunta un regizor care se inhama la un astfel de proiect. In mare s-a concluzionat ca e nevoie de indulgentza in a critica acest soi de filme, caci suntem in Romania unde totul e greu.

La scurta vreme am dat de acest film, Darling, tot o productzie minimalista si lipsita de buget, insa diferentza e de la cer la pamant. Filmul are doar 2 actori (si niste figurantzi), e filmat aproape integral intr-un apartament, e alb-negru si fara efecte speciale altele decat cele de montaj. La scolile de film din Romania ar trebui sa se arate studentzilor filmul asta si sa se analizeze cadru cu cadru cum a reusit regizorul sa il faca sa arate ca un film si de ce romanii nu sunt in stare sa o faca. Una din lectziile pe care tre sa le tzina minte ai nostri e ca cea mai mare parte din munca trebuie sa se desfasoare inainte si dupa filmari, adica pe scenariu si post-productzie, cele doua faze peste care productziile romanesti cam sar, mizand pe "naturaletze si spontaineitate"(=lene).

Povestea din Darling e minimala - o tanara menajera e lasata sa traiasca singura cateva saptamani intr-o casa, cu sarcina de a face curatzenie pana la intoarcerea proprietarilor. Fata se perinda prin casa si gaseste diverse chestii bizare - scrijelituri la ushi ori pe peretzi, o cruce intoarsa intr-un sertar etc. Incet-incet fata innebuneste, iar de la un momendat nu mai face diferentza intre realitate si mictziune. Filmul este, desigur, foarte derivativ - Shining, Lords of Salem, Eraserhead ar fi influentze evidente. Insa felu in care e alcatuit, pus cap la cap, filmat, montat, unghiu, lumina, machiaju, design-ul cadrelor ne spune foarte clar ca a nu avea bani si buget nu e o scuza, si ca e in interesul regizorului sa ofere un "sense of style" daca vrea sa il bage cineva in seama pe viitor.

Aici avem o gramada de "sense of style" si un regizor cu mult viitor.

**************************************************************

Carnage Park

(regia Mickey Keating, acelasi hipster tanar de care o sa auzim tot mai multe)

Acelasi tanar regizor care a facut si filmu de deasupra, Mickey Keating, a fost inclus in programul festivalului cu inca un film, de o alta factura, demonstrand insa aceleasi capacitatzi de a face miracole cu foarte putzin si abilitatea de a exploata la maxim locatzia care i se pune la dispozitzie.

Spre deosebire de Darling, filmul asta se petrece in spatzii deschise, prin nishte dealuri deshertice din California, unde un lunetist dement si-a amenajat un fel de parc de paintball, insa cu gloantze adevarate. Ca si Darling, personajul principal e feminin si isi petrece cea mai mare parte de film urland, alergand ori ghemuindu-se intr-o groapa sa planga (vanata de pomenitul lunetist). Doar ca aici mai apar si alte personaje - nu multe, insa suficient de consistente incat acest film sa nu poata fi considerat chiar un one woman show (spre deosebire de Darling). Cica filmul ar fi bazat pe evenimente reale - si e suficient de realist si nespectaculos incat sa fie asa. Adica nu e chiar Texas Chainsaw Massacre - miza si desfasurarea evenimentelor sunt mai simple si mai realiste, accentul fiind pus pe suspans si nu pe brutalitatzi suprarealiste.

Regizorul Mickey Keating e deocamdata tanar, obscur, lucreaza cu micro-buget si filmari de 2-3 saptamani, filmele sale au scenarii minimale, lipsite de orice ambitzie. Dar mai discutam in vreo 10 ani, deja baiatu a anuntzat proiecte in care i s-au dat pe mana bugete serioase.