Brambura 2016: Festivalul de film Slashfilm (V) - filmele misto

Gata, asta e ultimul articol despre filmele vazute din programul festivalului Slashfilm, cu o selectie a favoritelor mele. Despre celelalte filme am povestit aici, aici, aici si aici.

Love Witch

(regizat de Anna Biller, feminista crancena)

Ma enerveaza foarte rau "feministele terminologice" care se plang de privilegii masculine fara sa le intzeleaga cu adevarat. De exemplu nu demult am aflat despre notziunea de "manspreading" - tendintza unor barbatzi de a sta pe scaune cu picioarele mai desfacute (inclusiv in mijloace de transport in comun unde e inghesuiala). Chestia e perceputa de feministe drept un abuz de ocupare a spatziului fizic, caci femeile sunt obisnuite sa se asheze cu genunchii lipitzi ori picior peste picior. Nu-si pun feministele problema ca barbatzii au acolo niste organe care se squeezuie in mod nasol, o suferintza de care femeile nu au parte (desigur, depinde de dimensiuni). Putzina intzelegere va rog (ceea ce tocmai am facut in acest paragraf este o alta meteahna masculina si se numeste "mansplaining").

Pentru cei care ma mai suspecteaza de misoginism recomand cu caldura acest horror feminist al activistei Anna Biller, practicanta a unei foarte agresive dar totodata destepte forme de arta feminista. Acu catziva ani a avut la TIFF filmul Viva, pe care n-am stiut cum sa-l iau, dar cu acest film m-am lamurit. E un pericol real pentru umanitate ce face femeia asta in filmele ei, dispretzul fatza de sexul tare atingand culmi inimaginabile. Insa o face deshtept, coerent, cu simtz estetic si in nici un caz nu-si pierde vremea cu acuzatzii de "manspreading".

Eroina filmului e o vaduva neagra si oculta care omoara barbatzi cu nemiluita, dupa ce intretzine episoade erotice cu acestia. Farmecul filmului sta in designul retro si jocul teatral al actorilor (amintind de filmele lui Ed Wood), dar mai ales in finetzea detaliilor menite sa scoata in evidentza diverse aspecte ale notziunii de "privilegiu masculin". Toate personajele masculine sunt cretine si abuzive, prezentand comportamente macho evidentziate in tushe groase, insa extrem de amuzante.

In sfarshit o artista capabila sa problematizeze feminismul pe alte cai decat speculatzii terminologice.

*********************************************

The Priests

(regizat de Jae-hyun Jang, debutant, corean)

Nu e nimic original in povestea acestui film, insa e clar cel mai bun film cu exorcisti pe care l-am vazut de la Exorcistul original incoace. Sharmul filmului provine din localizarea povestii la Seoul si din numeroasele detalii tehnice adaugate la poveste - de exemplu purcelul din poza de mai jos, crescut special pentru a gazdui demonii in urma exorcizarii (urmand exemplul povestii biblice cu Legion).

Nu stiu exact care e statutul bisericii catolice la Seoul dar e clar ca are un rol important - e amuzant sa vezi sud-coreeni imbracatzi in veshminte preotzeshti catolice, vorbind latina ori italiana. Filmul incepe cu nishte disensiuni politice, cu biserica de la Seoul incercand sa mushamalizeze faptul ca mai practica exorcisme si ca foloseste porci in acest scop, in conditziile in care succesul catolicismului la ei s-a bazat tocmai pe prezentarea sa drept o alternativa moderna la shamanismul si superstitziile pagane arhaice din zona. La un momendat la exorcism participa si niste shamani de-ai lor, nevoitzi insa sa lase loc procedurilor de lucru mai profesioniste ale catolicilor.

Povestea e redusa la strictul necesar - o fetitza posedata tot incearca sa se sinucida si doi preotzi se duc sa-i aplice un exorcism ca in vremurile bune. Bucuria de a urmari filmul nu sta in poveste, ci in detaliile surprinzatoare introduse prin translatarea acestei povesti horror deja clasice intr-un cadru cu totul nou si exotic.

Actorii sunt destul de cunoscutzi, dupa fetze am inceput sa-i recunosc de prin thrillerele coreene pe care le mai prezinta TIFFul (Chaser, Yellow Sea) insa nu-s in stare inca sa le tastez numele fara sa ma uit in IMDB si acum mi-e lene.

*******************************************************

The Handmaiden

(regizat de Chan-wook Park, autorul lui Oldboy)

Si asta e un film al carui principal farmec vine din felul in care o poveste occidentala e transferata in alt spatziu (in acest caz si in alt timp, al Coreei ocupate de japonezi in anii 30). Povestea originala e romanul Fingersmith al activistei feministe Sarah Waters, cu actziunea plasata in Anglia victoriana, ecranizat deja intr-un serial BBC dar suferind in acest film mutatzii fascinante datorita relocarii povestii. Singurul necaz e ca filmul nu prea avea ce cauta intr-un festival horror ca Slashfilm, miza fiind feminist-erotica (si inca intr-un fel glorios-luminos, nicidecum dark-ocult), iar scenele violente sunt foarte reduse.

Protagonistele sunt o gagica bogata orfana si slujnica ei infiltrata sa ii traga o tzeapa sofisticata impreuna cu un escroc care spera sa ajunga in chilotzii orfanei. Pe langa ele se mai invarte si un mosh sinistru, unchiul orfanei - un pervers pasionat de tentacle porn si literatura erotica medievala, din care a deprins cateva obiceiuri dubioase. Cei 4 isi tot dau tarcoale unii altora, planificand mashinatziuni intr-un cadru ce musteshte de innuendo erotic mai mult sau mai putzin subtil (si cu multe particularitatzi de factura asiatica pe care nu le pot detalia fara sa dau spoilere).

Filmul are multe in comun cu aventura hollywoodiana a aceluiasi regizor de acu catziva ani, Stoker (unchiul pervers, tanara orfana manipulata, vila izolata etc.). Toate greselile de acolo sunt indreptate aici, genul asta de film fiind mult mai entertaining in varianta asiatica, chiar daca la baza e cladit pe o structura de thriller hitchcockian.

*******************************************************

Hangman

(regizat de Adam Mason, never heard of him)

Filmul asta e o versiune realista si lipsita de paranormal a filmelor Paranormal Activity. Deci e un fel de found-footage movie, insa unul credibil, obtzinut din camerele instalate de un psihopat prin casa unei familii, in scopul de a-i teroriza si a le distruge vietzile. Filmul incepe cu psihopatul dand buzna in casa goala, instaland prin toata casa camere de filmat si coordonand diverse farse pentru a-i baga in sperietzi pe locatari. Victimele sunt un cuplu cu doi copii, capul familiei fiind jucat de Jeremy Sisto (serialele The Returned, Six Feet Under).

Cei pe care filmele Paranormal Activity nu i-au impresionat in nici un fel, in baza faptului ca nu exista fantome deci nu avem nimic de invatzat din acele filme, nu vor ramane la fel de calmi urmarind Hangman, in care totul e ingrijorator de credibil si realist. Sigur, e nevoie de o casutza mai mare ca sa se poata intampla tot ce se intampla aici, cei care stau intr-un amarat de apartament ca mine nu tre sa se ingrijoreze.

Simplul fapt ca nazbatiile din acest film sunt realiste schimba major felul in care poate fi perceput - e mult mai entertaining decat sa te uitzi o ora jumate la ushi care scartzaie si perdele care se flutura. De calitatzi tehnice nu prea poate fi vorba caci avem un found-footage simplu, complet static - toate camerele de filmat sunt fixe, unele ofera scene de zi, altele scene de noapte si tot farmecul sta in montajul lor, in ordonarea scenelor pentru gradarea tensiunii, in ghicitorile mute oferite spectatorului spre un deznodamant mai mult sau mai putzin previzibil, dar oricum destul de intens.

********************************************

In a Valley of Violence

(regizat de Ti West, auteur horror incercandu-shi aici mana cu westernul)

Probabil exagerez putzin recomandand cu caldura acest film, insa n-am vazut de foarte demult un western cinstit, ca pe vremea lui John Wayne (n-am fost deloc incantat de pastishe omagiale recente precum Hateful Eight si True Grit). 

Elementele de atractzie aici sunt John Travolta in rolul unui sherif dement si Ethan Hawke in rolul unui cowboy solitar care trece din intamplare prin satul sherifului dement. Oamenii sherifului dement ii omoara catzelu lui Ethan Hawke, iar acesta porneshte o razbunare sangeroasa. Simplitatea plotului e dezarmanta dar creca special conceputa sa trezeasca nostalgii asupra westernului clasic care a bucurat tineretzile unora ca mine.

Foarte dragutze sunt si Amy Pond din Dr. Who si Taissa Farmiga in roluri de femei ushoare. Dialogurile sunt destul de cretine, dar asta pt ca personajele sunt cretine, nu din vreo insuficientza a scenariului. Uneori e amuzant, alteori e violent, dar e tot ce trebuie. In plus e un film pt animal lovers despre dragostea dintre un om si un caine, iar Romania are nevoie drastica de astfel de filme in aceste vremuri de salbaticie neoliberala.

Sunt cat de cat fan al regizorului Ti West, in special al filmelor Sacrament (despre colonia comunista a lui Jim Jones) si House of the Devil. Omul e una din figurile proeminente ale grupului "mumblegore" - o mana de regizori hipsteri care ne-au invadat in ultimii 10 ani cu o avalansha de scurt-metraje (unele grupate in filmele-antologie VHS) si cu niste filme sangeroase mizand pe sensibilitatzi retro (campanie in care se incadreaza si filmul de fatza). Asta e primul sau film cu actori importantzi, deci sunt semne ca incepe sa fie bagat in seama de industria mare de la Hollywood.