Brambura 2016: Festivalul Dark Bombastic Evening

Despre festivalul Dark Bombastic Evening de la Alba Iulia creca a inceput sa se auda, caci anul acesta a fost ceva mai multa lume (si ceva mai multzi metalisti).

Ajuns la editzia a 7-a, DBE e cel mai interesant festival care se desfashoara la noi pentru publicul rock, prin cateva aspecte:

(a) in primul rand pentru ca prezinta sectziuni largi care nu prea au legatura cu rockul, perturband spiritul ortodox al metalistilor romani, dar oferind cu fiecare editzie surprize ce indeamna la explorare, unele ramanand multzi ani dupa aceea intre preferintzele spectatorilor;

(b) in al doilea rand pentru ca organizatorii au fler in a alege trupe internatzionale de avangarda, unele la inceput de drum dar care catziva ani mai tarziu incep sa fie solicitate de festivaluri mult mai mari (bunaoara islandezii Solstafir care au fost asta-vara la Artmania au venit prima data la noi intr-una din editziile precedente ale DBE).

In estul Europei nu prea exista un festival comparabil, asa ca potzi gasi prin public oameni venitzi de temiriunde - Turcia, Israel, Iran, Rusia, oameni pentru care acest eveniment e cea mai apropiata si mai convenabila versiune a unor festivaluri mai celebre de prin Olanda, Anglia sau Norvegia.

A fost mai mult metal decat in altzi ani si ceva mai multzi metalisti, insa rockerii romani inca vin cu reticentza la DBE - ii mai surprinzi pe ici pe colo bombanind cum ca DBE ar fi un festival al elitistilor cu nasul pe sus, care nu se coboara la a voma vitejeshte pe langa garduri, pe refrene Manowar. Intr-un fel au si ei dreptatea lor, festivalul e de natura sa implice ascultatorul si nu sa-i ofere muzica de fundal pentru hahaiala si ragait - deci notziunea de relaxare a unora nu se pliaza pe acest eveniment iar media de varsta a publicului e ceva mai mare decat la alte festuri rock de la noi (desi am impresia ca anul asta a inceput sa scada din pricina ca unii spectatori au inceput sa vina cu copiii). In plus, rockerul roman e avid dupa familiaritate si traditzie, insa speriat de trupe care nu s-au validat inca in cercurile de apropiatzi si nu-l ajuta la a face name-dropping. Ori la DBE, la multe dintre trupe se merge pe neascultate, acestea fiind pescuite din cele mai diverse coltzuri muzicale si geografice - am avut anul asta trupe din Insulele Feroe, Norvegia, Grecia, Rusia, Italia, Frantza, SUA, Finlanda, Anglia, Belgia, Norvegia si o pestritzenie de stiluri foarte placuta.

N-o sa intru in detalii privind toate trupele din program (o dare de seama oficiala am dat si in Dilema Veche), voi indica doar cateva mostre legate de trupele care mi-au placut cel mai mult:

Batushka. Trupa vedeta care i-a atras pe metalisti la aceasta editzie, un grup polonez incognito ce imbina liturghii ortodoxe, versuri in slavona si black metal ocult. S-au prezentat cu un spectacol atent pus la punct, cu amvon, cadelnitza de tamaie si cor de diaconi. Mai la toamna vor fi si la Bucuresti in cadrul mini-festivalului Doom over Bucharest, ar fi bine sa-i prindetzi cat mai tzine poanta caci astfel de trupe nu au o viatza prea lunga dupa ce lumea se plictiseste de poanta. Primul album a fost interesant si probabil vom avea cel putzin inca unul, caci n-am recunoscut toate piesele.

Theodor Bastard. Foarte entertaining acesti rushi, desi au intrat pe scena cam tarziu si mi-era cam frig la batiushkă. Trupa e un fel de Dead Can Dance mai de petrecere si mai dansant, au si chemat niste gagici sa dea din buric pe scena, a fost o incantare. Cica canta de prin anii 90, dar noi romanii stam foarte prost cu cultura generala cand vine vorba de rushi, de parca condamnarea comunismului ar justifica cumva sa ne prefacem ca Dostoievski n-a existat niciodata. Are si agresiva propaganda americana din ultimii ani un rol aici, poate si alfabetul chirilic care face dificila cautarea pe youtube a unora dintre trupe (desi majoritatea pot fi gasite dupa grafia occidentala). Am petrecut buna parte din vara asta cu ascultatul de rock rusesc si e acolo o imensa scena complet necunoscuta la noi, cu o gramada de muzica interesanta.

Crippled Black Phoenix. Post-rock britanic insa nu din ala instrumental si monoton, ci cu o gramada de voci si o frenezie de chitari inghesuite pe scena. La origini trupa a fost un proiect alcatuit de fosti membri Mogwai si Electric Wizard - primii au venit cu post-rockul, ultimii cu metalul. Au un catalog destul de diluat, cu unele albume instrumentale cam boring - componentza trupei e foarte instabila si trupa continua sa scoata albume chiar si cand nu mai are vocal. Totusi cel putzin de doua ori in ultimii 10 ani i-am inclus in topul personal de sfarshit de an cu albume mishto iar in concert au cantat doar hit-urile, cu refrene cool - amintind oleaca de Anathema dupa ce au devenit hipsteri.

Hamferd. Trupa din insulele Feroe de metal bombastic si melodios despre care nu stiam nimic, s-au prezentat foarte ferchezuitzi, in costume si cu un show de lumini reci, au fost surpriza festivalului pentru mai toata lumea. Avetzi mai jos un interesant mini-concert pe care l-au tzinut in timpul unei eclipse de soare. 

Death in Rome. O alta trupa incognito cu poanta - numele aminteshte de Rome si Death in June, sunt zvonuri ca ar fi unele conexiuni cu trupele respective. Aici poanta e ca toate piesele sunt coveruri dupa hit-uri pop deshantzate (Technotronic, George Michael, Lana del Rey etc.) transpuse in versiuni folk solemne si imbracate intr-o estetica razboinica - ritmuri martziale, clipuri alb-negru extrase din filme de razboi, chiar o ushoara estetica nazista pe alocuri (fara vreo legatura cu ideologie, urmarindu-se doar un puternic contrast estetic). Gasesc extrem de amuzant cover-ul Haddaway de mai jos si felul in care versurile au fost sincronizate cu imaginile.

Universe217. N-am vazut tot concertul cu astia, dar as fi vrut, caci albumul lor de acu cateva luni a fost una din revelatziile anului. Trupa vine din Grecia si canta un hippie-rock psihedelic cu o voce feminina foarte cool. Ma rog, a fost imbracata in trening pe scena si i s-a mai dus naibii feminitatea, insa vocea e excelenta si creca trupa o sa aiba viitor si cautare, inclusiv in randurile hipsterilor.

Dodheimsgard. Black metal progresiv norvegian (in trecut a cantat la ei si tipul de la Hexvessel). Cred ca s-au prins ca romanii sunt ceva mai traditzionalisti cand vine vorba de black metal asa ca au evitat piesele lor mai avangardiste, preferand un spectacol violent si manios, creca cel mai metal show al acestei editzii DBE.

Legat de aspecte negative, ca toata lumea am fost frustrat de problemele meteorologice care au scurtat mult concertele Spurv (post-rock din Norvegia), King Dude (folk gotic din S.U.A.) si Spiritual Front (folk lasciv din Italia). Am fost dezamagit de norvegienii In the Woods, o trupa a carei reformare nesperata vine dupa foarte multzi ani insa noua formula nu pare sa se fi copt inca bine, cea mai mare nemultzumire personala e recrutarea vocii de la blackerii The Meads of Asphodel, care nu prea se potriveste muzicii In the Woods (a iesit zilele astea si un album, sa vedem). Un fel de dezamagire au fost si norvegienii Vemod care cred ca au fost inclushi in program pentru a oferi ceva similar cu Darkspace de anul trecut insa, fiind debutantzi si mult mai saraci in idei, am ramas cu impresia ca au cantat o singura piesa pe repeat.

Celelalte trupe din program au fost americanii Ghost Bath (hipster black metal, un fel de Deafheaven al omului sarac), finlandezii Jess and the Ancient Ones (hippie-rock cu voce feminina simpatica), francezii Sylvaine (probabil gagica tipului de la Alcest a primit o trupa de ziua ei), norvegienii Virus (proiect prog-rock destul de sec, desprins din blackerii Dodheimsgard), finlandezii Throes of Dawn (proiect al vocalului Shape of Despair, cu un iz de Paradise Lost), tot finlandezii Barren Earth (proiect ce include vocea de la Hamferd si oameni de la Amorphis si Kreator) si belgienii Hemelbestormer (post-rock). O singura trupa romaneasca a fost inclusa in program, bucurestenii Fjord, putzin cam prea derivativi si tzinand cu orice pretz sa nu se abata de la clisheele post-rockului.

Clatitele au fost foarte bune, iar after-party-urile ar fi fost ok daca nu eram rupt dupa asha maratoane de concerte (pe mine ma cam lasa shalele dupa 4 concerte consecutive).

Luna viitoare sunt doua concerte Russian Circles si cica viitorul festivalului DBE depinde si de prezentza la concertele respective. Asa ca sa mergem.